Sînt 263625

Vă mai amintiţi cum Eminescu a ajuns cel mai mare 245111?

Zilele acestea am primit de la cineva acest text. Iată cum devenim numere şi coduri:

Noul Revisal  (versiunea 5.0.8) a aplicaţiei Revisal conţine nomenclatorul COR compatibil ISCO 08, în conformitate cu prevederile OMMFPS nr.1832/856/2011.

           Noutati:

Există două ocupaţii din clasificarea compatibilă ISCO 88 care nu au corespondenţă în clasificarea ISCO 08:

 

Ø     alţi arhitecţi, ingineri şi asimilaţi (cod COR = 214901)

 

Ø     absolvenţi învăţământ preuniversitar fără atestat profesional (cod COR = 916206)  pentru care, angajatorii care le-au utilizat la înregistrarea contractelor de muncă ale unor salariaţi, trebuie să stabilească ocupaţii valabile în noul nomenclator.

      Ordinul MMFPS nr.1832/856/ 08.08.2011 aduce si completari in cadrul  codurilor COR specifice mediului cultic- grupa 2636 Specialişti în religie.

 

Coduri de meserii/profesii:

Dezbaterea Dawkins – Lennox (momente delicioase)

Nihil sine Deo – documentar

„Did you miss me? I guess …. nooot”

Apărarea mea: vreau să fiu tratat ca un fost securist! 01

Disclaimer: acest post este vechi şi nu era destinat publicarii in aceasta forma. In urma unor discutii pe privat si in urma unui comentariu, caruia i-am dat drumul spre seara, vezi AICI, am hotarit sa public aceasta apologie, desi nu as fi vrut sa închei în această notă. Acest text a fost scris in contextul scrisorii pe care Beniamin Lup a trimis-o catre Consiliul Uniunii. Cred ca, acum la final de cursă, chiar dacă am greşit, cred că merit acelaşi tratament, fără a fi discriminat în vreun fel, cu foştii securişti.

…………………….

Iată că am încheiat cu blogul, fericirea multora. Da, ştiu că „păcatele” 🙂 mă vor urmări muuuultă vreme. Dosarul mi se va face întotdeauna cu citate din blog etc., chestie demnă de Alin Cristea, lăudat şi apreciat de grupul de păstori, de oameni ca dînsul şi ca dînşii, păstrînd totuşi categoriile diferite.

Ei, acum am şi eu pretenţii şi tupeu. După atîtea „scandaluri”, după atîtea greşeli, după atîtea scădinţe, am şi eu o singură dorinţă înainte de moarte.

Vreau să fiu tratat la fel ca un SECURIST, la fel ca un informator. Pe bune!

Atît vreau. Vreau şi eu să mă bucur de aceleaşi drepturi ca şi ei.

……………………………………..

Să presupunem că am greşit cu blogul acesta. Să presupunem. (Eu nu presupun, am avut multe greşeli pe care le ştiu mai bine decît cei care mă vrăjmăşesc)

Unde-i ţara rromilor? …05

Italienii spun că la ei nu este deşi capitala ţării este Rroma! Ieri au încercat să le dea foc! Napoletanii, destul de bruneţi şi dînşii, trimişi de „Naşi” au aruncat nişte sticle incendiare în taberele rromilor din jurul oraşului.

Papa a încercat să spună cîte ceva împotriva xenofobiei. Nimic. A fost ridiculizat de presa oficială şi de bloggeri deopotrivă.

Cu evreii aproape că s-a terminat, la ţigani mai durează. Şi pe ei voia să îi omoare Hitler.

Aşa cum comenta BBC-ul dimineaţa: „prima epurare etnică a noului regim italian a decurs fără probleme”. Cinic, ironic?

………………………………

Unde-i patria rromilor? De unde au plecat? Putem aproxima? Care-i destinaţia lor? Unde merge acest neam neliniştit tot timpul, spre ce ţintă călătoresc?

După părerea mea cel mai bine se asortează în Rromînika. Aici sînt cel mai bine primiţi. Ne-am obişnuit cu ei.

Nu vedeţi că un român cîntă foarte bine Reihardt?

Veniţi înapoi acasă, dragi rromi şi poate, cu Evanghelia, ca în unele sate din Oltenia, poate cu Evanghelia ne schimbăm şi noi şi voi.

…………………………….

Unde-i cel mai potrivit loc al rromilor? Care-i destinaţia lor finală? Părerea mea este că acolo unde se spune, în Apocalipsa cap. 7 despre toate neamurile şi seminţiile…vom auzi şi ceva în genul lacrimilor care trebuie şterse în stilul lui Django Reinhardt. Nu ştiu dacă îl vom auzi pe el şi Minor Swing-ul lui, dar ceva în genul acela va fi la marea adunare a seminţiilor.

„Entertainment Driven Church”

Că tot veni vorba despre modalitatea de apropiere de oameni în contextul conferinţelor din ultima vreme. Iată un articol foarte interesant AICI.

Vă mai amintiţi de „Cărbuni”? Cărbunii Eulaliei?

Lămuriţi-mă şi pe mine… 08

Ce-i asta?

Care-i legătura cu fanii Poli şi toată povestea asta?

Explicaţi-mi, vă rog, care este legătura cu Evanghelia?

Lămuriţi-mă şi pe mine:

Care este relaţia dintre cool, imagine, Evanghelie?

Care este relaţia dintre timiditate, siguranţă şi Evanghelie?

Pînă şi afirmaţia manelistului „supărat sînt, Doamne, supărat” conţine mai multă apropiere de o afirmaţie teologică decît această penibilă invitaţie care îi ia pe oameni drept stupizi.

Şi de cînd, mă rog, Evanghelia are de-a face cu ne-supărarea? Ba, omul firesc este supărat de Evanghelia autentică, întristat şi zdrobit. Abia apoi vine, prin Duhul, bucuria în suflet.

Domnul ne-a chemat să fim pescari de oameni, nu de peşti. Asta înseamnă că trebuie să îi tratăm pe oameni cu respect, presupunînd că şi ei au tot atîta minte ca şi noi, nu cît nişte animale mute. Pescuirea oamenilor nu presupune prostirea şi manipularea lor. Evanghelizarea este o proclamare a lui Cristos cel răstignit, nu ca soluţie psihologizantă, masaj de ego pentru o generaţie care nu poate fi atrasă decît cu semi-adevăruri.

Pavel nu i-a considerat pe atenieni lipsiţi de idee, de asta a folosit retorica, a citat din poeţii lor… şi tot nu s-au prins.

Evanghelia este întotdeauna de la bun început despre Cruce şi Cristosul Răstignit. Omul trebuie să ştie, dacă eşti onest, cinstit, cu cine şi cu ce are de-a face.

M-am considerat jignit cînd un prieten adventist mi-a spus că vrea să mă invite la o conferinţă despre sănătate şi probleme cardiace pentru a descoperi că toată conferinţa era de fapt o prezentare a credinţei adventiste cu mai multe citate din Helen White decît din literatura de specialitate.

În orice discuţie cu un om despre Cristos trebuie să îl consider cel puţin la fel de inteligent ca şi mine, cel puţin la fel de treaz din punct de vedere hermeneutic ca şi mine. S-ar putea să îl supraestimez. Şi ce dacă? Asta-i smerenie…

Ducerea cu preşul nu este evanghelizare este prostire pe faţă. La aşa ceva, mulţumesc, nu, nu vreau să fiu parte.

„Salutare la toţi” de la ….Ansamblov…. 16

Iată cîteva rînduri din partea unui prieten foarte bun care s-a semnat …. Ansamblov. Unii îşi vor da seama imediat despre cine este vorba.

A făcut o analiză asupra celor întîmplate pe acest blog în ultima vreme. Este perspectiva lui, sînt cuvintele lui.

Nu vă spun ce cred eu deocamdată despre ce spune el.

Acesta este textul

Salutare la toti

Comunicat

Din pricina

1. virulenţei tot mai mari a comentariilor, care includ la pachet jigniri personale, devieri de la subiect, etc.

2. devierii de la subiect.

3. problemelor de înţelegere dezvoltate în jurul postului Isus „loser”?

4. dorinţei de a medita în linişte la cele transmise de diverşii comentatori..

am retras postul pe privat.

1. îmi cer iertare faţă de prietenii care m-am înţeles greşit. Pentru un act de comunicare este nevoie de doi, un emitator şi un receptor. Dacă un act de comunicare este ratat se poate ca problema să fie şi la emitator.

2. nu sînt convins că am greşit în cele spuse, dar dacă o mîncare poticneşte…
atunci mai bine n-o mănînc. După acest principiu am trăit pînă acum şi am sfătuit şi pe alţii să trăiască.

3. îmi pare extrem de rău că postarea mea a fost interpretată greşit, ca o lipsă de reverenţă faţă de Numele şi Persoana Mîntuitorului.

cu drag pentru toţi,

acelaşi…

PS.

Crina, am primit mesajul tău, am pus în sertar şi nu l-am închis 🙂

S-a terminat şi dosariada noastră?

Probabil că da. Acum este foarte convenabil să ne numim şi noi „preoţi”. Ei au scăpat. Nu vă vine să credeţi? Uitaţi AICI. Bravo dînşilor. S-au „descurcat”. Aşa-i românul, se descurcă. Le încurcă greu, dar le descurcă repede.

Acum problema noastră teologică şi practică este dacă pastorul din mediul evanghelic este asimilabil preotului care slujeşte în bisericile tradiţionale. Dacă da, e bine! Dacă nu, avem încă bătăi de cap! Eu nu cred că da, dar vor fi destule voci care vor spune „că da!”

Şi aşa sîntem noi clericali în practică, nu? Şi aşa numai la nivelul declarativ mărturisim preoţia tuturor credincioşilor… Deci?

Să se facă dreptate, dom’le, să intrăm şi noi în rîndul lor, a preoţilor (o salarizare de la stat ar mai urma, nu-i aşa?) şi să ne lase odată în pace cu tragerea asta la socoteală. Ce, măgar ceva privilegii acolo ca să fie …

Vivat! A murit dosariada preoţilor, trăiască dosariada politicienilor!

Augustin despre „competenţi”

Discuţiile despre locul Proconsului lîngă Josh mi-au adus aminte de o întîlnire providenţială cu unul dintre cei mai calzi profesori pe care i-am întîlnit, prof. Alan Kreider de la Universitatea din Oxford.

Un suflet de o curăţie rară, o minte strălucită, un istoric respectabil, un credincios de-o pioşenie greu de găsit pe acele meleaguri. Era menonit. După o discuţie cu dînsul, în 1999, m-am retras în camera de la Regent Park şi am scris acest articolaş. E multă speculaţie, dar are notiţe de subsol, ca să pară academic 🙂

Am pus locaţia şi dedicaţia ca să îmi aduc aminte circumstanţele scrierii, că oricum „m-am dat mare” că fusei la Oxford 🙂 De ce numai alţii?

Iată acum îi fac o „dedicăţie” şi lui Aurelian, vajnic războinic netalibanic pentru cauza relevanţei. 🙂 Sper să devenim prieteni şi să ne înţelegem mai bine motivaţiile unul altuia. Aurelian, primeşte cu toată dragostea şi sinceritatea, că la Os Guiness n-am ajuns încă.. E împrumutată şi e scuuumpăăăă … rău!

După seria de argumente şi după susţinerea foarte „ştiinţifică” şi de o parte şi de alta, iată un duş rece, prea rece, cred eu.

Am mai găsit o culme a culmilor prostiei omeneşti!

Iată aici. Prima dată am crezut că este o glumă… dar am căutat iar emetiralu prin casă cînd am văzut atîţia (AUTOCENZURAT) urmîndu-l pe tipul ăsta.

După ce am văzut tot clipul am ajuns la concluzia că este într-adevăr o glumă….O glumă tristă, dacă n-ar fi atîţia prostiţi. Cristos şi Anticrist în acelaşi timp??? Glume!

E prea evident! E prea la suprafaţă! Personajul este un clown jalnic. Fac economie de cuvinte! Întîmplarea merită inventariată aşa cum aduni bondari în insectar.

Diavolul nu este creativ, inventiv, este cumplit de repetitiv şi plictisitor, previzibil, dar este subtil. Chestia asta nu trebuie subapreciată.

Steinhardt spunea că Diavolul a inventat xeroxul. Nu-i aşa că este interesant cum cel mai puternic om din lume, Samson, şi cel mai deştept om din lume, Solomon, au căzut în capcana lui exact la fel. Freud poate celebra. La fel! Totu-i la fel, nimic nou sub soare. Cei mai puternici oameni au fost răsturnaţi de ceea ce le-a dat impresia de putere…

Părerea mea este că şi diavolul îşi pune mîinile în cap la prostia ăstuia. Ar fi putut face mult mai mult, că personajul are „potenţial”, dar este atît de previzibil şi evident…

Doamne, de ce, dacă grădina Ta este atît de mare, sînt atît de mulţi care sar gardu?

Hai să ne tratăm de scîrbă cu puţină Evanghelie:

Noile metode ….

La fiecare conferinţă aud alte metode “noi” de creştere a bisericii, de stimulare, de hormoni noi pentru Trupul… etc.

Noroc că umblu şi pe acolo cu emetiralul la mine.

Toate aceste noi metode durează cît a durat şi cu Aloe Vera cu GAnoderma şi alte chestii din astea. Apare ceva nou. Fiecare scriitoraş de broşurele descoperă ceva nou, care ar putea ajuta toate bisericile din toată lumea, ceva care a mers în Chicago sau Los Angeles (prin mutarea membrilor dintr-o biserică în alta) trebuie să meargă şi în Sudan şi în China.

Autorul vine, ne dă “produsul”, îţi vinde cărţile (40 de zile nu ştiu ce, legămîntul, chestii, fii lider pe unde eşti… imaginaţi-vi-l pe Gică de la pompe, să fie lider unde este…) şi pleacă. Apoi fiecare pastor localnic, mîncat de nelinişti, fără a fi gata să plătească preţul sacrificiului pentru turmă şi fără a fi gata să vestească o Evanghelie a sacrificiului, încearcă să implementeze noua găselniţă şi după aia intră în depresie, cu tot cu turmă.

Mort din dragoste de…. blog

Iată AICI un articol interesant despre relaţia dintre blogging şi bolile cardiace!

Eu cred că au dreptate, am păţit-o! 🙂  Viaţă de începător!

Ei, glumesc, mie mi-a venit din altceva. Uite-aici! Merită să luaţi în serios şi avertismentul meu.

De atunci s-au dus 10 kg, s-au dus nopţile nedormite, s-au dus kilometrii în plus, s-au dus unele activităţi şi mai ales am renunţat să fiu agenţia de ştiri a baptiştilor din România. Se descurcă singuri, cred eu!  🙂

Cred totuşi că acest articol poate reprezenta un avertisment serios pentru bloggeri, mai ales pentru aceia care pun „la pipotă”, care nu ştiu să se autoironizeze, care nu ştiu să treacă relaxaţi peste înjurături, care nu înţeleg că un blogher fără simţ ludic … poate muri dintr-o joacă.

Dreptul imoral de a alege…

Iată, după acest post sigur mă voi alege cu alte epitete. 🙂 Redau o discuţie între Ravi Zacharias şi o doamnă, discuţie care a avut loc în timpul unui talk-show. Redau dialogul cu aproximaţie:

„Am dreptul, domnule, să hotărăsc dacă viaţa care s-a născut în mine poate fi menţinută sau nu!”

„Ce anume vă dă acest drept?”

„Este dreptul meu moral…”

„Stimată doamnă, dacă mîine auziţi că a căzut un avion care avea la bord 40 de persoane, 10 au supravieţuit, dar 30 au murit, în momentul cînd auziţi din partea unora vorbe ca acestea … „Eh, aşa a vrut Dumnezeu…” dumneavoastră vă revoltaţi şi spuneţi: „Cum puteţi crede într-un Dumnezeu moral care ia viaţa unora şi lasă viaţa altora? Care sînt criteriile acestui Dumnezeu?”

Vă rog să dezlegaţi pentru mine acestă dilemă, stimată doamnă: de ce în cazul lui Dumnezeu care alege ca unii să moară şi alţii să trăiască spuneţi IMORAL şi în cazul dumneavoastră vi se pare MORAL să exercitaţi exact acelaşi drept?”

Food for thought… din „Deliver Us from Evil”

Am mai găsit o culme a prostiei omeneşti!!!

Creangă cu povestea lui, Prostia omenească, e timid! Odihnă şi tratament. Un prieten m-a ajutat să identificăm noi culmi, ba, mai bine zis, noi hăuri în care mintea omenească se poate ascunde la întuneric.

Gata, pentru postul ăsta nu mai am cuvinte de introducţiuni. I’am speechless!

Iată monstra! Nu mai fac nici un alt comentariu vis-a-vis de inteligenţia personajelor care declară ce declară. Vă las pe voi să judecaţi. Eu sînt bigot, „nazist” (cum mi-a spus cineva ieri), cu ochelari de cal şi altele ca astea. 🙂

Cred că, aşa cum îmi spunea prietenul care mi-a trimis articolul, postul „cu piscina” păleşte pe lîngă asta.

Enjoy!

Descarcă aici.

Ce vîrstă are Pămîntul?

Altă descoperire extraordinară. Pămîntul are 4 miliarde de ani. Fix exact! Nici mai mult nici mai puţin. Fără eroare! Iată AICI. Adicătelea viaţa de pe dînsul …..

Prima dată am crezut că este o glumă, dar oamenii se iau în serios, la fel ca şi chestia cu evoluţionismul.

Băieţii ăştia sînt mai credincioşi ca mine, realmente!

Daţi-mi voie să mă explic:

Cum împăcaţi oare chestia asta cu evoluţia vieţii cu faptul că Pămîntul, statistic vorbind, dacă este atît de bătrîn, este bombardat periodic de cîte un asteroid uriaş (şi acu ne pîndesc vreo 5000 şi staţi că încă mai descoperă), care aruncă planeta din nou în ceaţă, umbră şi glaciaţiune, adică ne tot întoarce din nou în spate ceasul, după care, ca printr-o minune, ciclul evolutiv continuă nestingherit, urmînd acelaşi norocos traseu.

Deci totul este o chestie de noroc imens, da?

Dreptul de a umbla brainless …. sau vangalizarea piscinei

Mare victorie, fraţilor, pentru eliberarea femeilor din jugul opresiunii masculine. Iată. Au reuşit. Au luptat, au făcut demonstraţii, petiţii şi au reuşit să obţină victoria: de acum înainte în Copenhaga toate doamnele vor putea să umble pe lîngă piscine şi prin piscine exact ca bărbaţii. Asta au dorit.

Sînt impresionat de ascuţimea luptei şi de obiectivul măreţ.  S-a făcut încă un pas spre egalitatea totală.

Un an de demonstraţii s-a încheiat cu o declaraţie care te pune pe gînduri, dar nu prea mult, că răsar întrebări din toate colţurile minţii.

Iată genialissima afirmaţie:

„Noi femeile ar trebui să avem libertatea de a decide când sânul nostru transmite un mesaj sexual şi când nu”, a declarat Vang, pentru publicaţia britanică. „La piscină clar nu e niciun mesaj sexual. Din acest motiv nu trebuie acoperit, iar noi vom putea face baie topless, exact cum fac şi bărbaţii”.

Deci, ca să fie clar: de azi înainte s-a decretat!

Tovarăşa balerină…

Vă mai amintiţi cînd eram cu toţii „tovarăşi”? Vă amintiţi cum suna?

Tovarăşe elev,
tovarăşu soldat,
tovarăşe capitan,
tovarăşa profesoară,

Ce oximoronică exprimare! O ciudăţenie!
Tovărăşia, camaraderia, presupunea egalitatea, eliminarea elitei, dar vă amintiţi cu ce slugărnicie erau pronunţate chestii ca

tovarăşu preşedinte,
tovarăşu secretar general

Unde era egalitatea? Dispariţia elitelor?

Cel mai comic mi s-a părut aşa:
tovarăşu pictor,
tovarăşu sculptor,
tovarăşu scriitor,
tovarăşu ziarist,
tovarăşu scenarist,
tovarăşu solist
tovarăşa balerină.

Arta era tovărăşită,
cultura era tovărăşească.

Oamenii erau întovărăşiţi cu forţa.

„A lua averea” şi „Ganoderma”

Aloe vera!!! Se pare că isteria a trecut, dar i-a luat locul o alta: Gano. Atunci cînd a fost în vogă am poreclit-o „a lua averea”. Acum a venit Ganoderma. Mîine va fi altceva.

Lumea este dornică să găsească neapărat panaceul universal şi dacă asta îi e dorinţa, să îi fie împlinită.

Da, ştiu: „Degeaba sînteţi sceptic …. eu cunosc pe cineva… etc.”

Da, ştiu, fiecare cunoaşte pe cineva (fără nume, fără faţă)  care a luat şi s-a simţit mai bine şi dacă nu s-a simţit mai bine a fost numai pentru că produsul respectiv a „scanat” corpul şi a identificat exact unde a fost buba, a scos-o imediat la iveală şi pacientul a … murit. Acum, dacă mai rezişti şi dacă mai ai bani, trebuie să mai iei încă vreo patruzeci de pliculeţe sau căni de „produs” (ce limbaj, ca la droguri… „produsul” sau ca la filmul acela „produsul verde”) ca să te faci bine.

Dacă ai murit înseamnă că n-ai avut credinţă! Mai mare catastrofa este că, dacă lecturezi materialele venite cu Ganoderma rămîi cu multe semne de întrebare cu ochii pe un limbaj care aduce a filozofie budistă, tratamentul presupunînd o anumită dispoziţie mentală.

Toate ca toate, poate că cineva se face bine pînă la urmă, mare este puterea autosugestiei, dar cel mai mult îmi dă de gîndit sistemul de promovare şi vînzare.

Care este sistemul?

„Opriţi camera” „Bunicul meu…militar”

„Stoooop! Nu aşa! Opriţi totul, mi s-a terminat filmul… Aşteptaţi puţin să reluăm. Nu… tu ăla, mai dramatic, braţul mai sus, nu ridica aşa de sus mîna. Nu vă uitaţi la mine… Uitaţi-vă la el. O grimasă… ….. Aşa…. Acum e bine! Hei, jidanule, privirea la mine. Aşa, acum e bine! Trage!”

Acestea sînt cuvintele unui fotoreporter care făcea fotografiile unei execuţii. Faza este povestită de Ravi Zaccharias, este un citat din mărturiile unui jurnalist de război.

Plutonu de execuţie este pregătit. Armele sînt încărcate. Condamnaţii îşi aşteaptă sfîrşitul şi …. dintr-o dată, după „Ochiţi!”, chiar înaintea comenzii „Foc!” se aude strigătul disperat al cameramanului.

S-a întîmplat ceva radical, istoric. Autoritatea comenzii plutonului trece în mîinile reprezentantului media, care trebuie să ducă imaginile către publicul privitor.

Aşa ceva nu s-a întîmplat…

Este fotografiat, sînt dovezi, dar …. nu s-a întîmplat. Cei care mă ştiu mai de departe mă ştiu ca un tip lipsit de zîmbet spre tristeţe, destul de sceptic spre pesimism şi prea ironic, uneori spre cinism.

De vreo cîţiva ani mă tratez de aceste boli, mai ales cu primăvară. Mă tratez cu privirile copiilor, cu cititul Bibliei, cu flori, cu alte cărţi, cu scris, cu jurnal, mai exorcizez cîteva porniri spre cinism cu blogul.

Am început să cred în oameni după o vreme. Am început să mă uit după „fondul lor bun”, după „chipul şi asemănarea lui Dumnezeu”, după bunătatea-rămăşiţă în adîncul sufletului.

Imaginile pe care mi le-a trimis ieri prietenul meu, imagini ale unui loc atît de familiar m-au aruncat din nou peste gînduri. Omul este adînc corupt şi cu totul depravat. Augustin şi reformatorii au avut dreptate. N-avem scăpare decît prin „naştere din nou”, printr-o totală, ontologică intervenţie.

Natura umană nu poate fi cosmetizată, bucălată şi pusă pe bigudiuri, nici un make-up nu poate ascunde urîţenia omului. Şi Plaut are dreptate: Homo homini lupus est.

Am privit fotografia aceasta şi aşa ceva nu se poate întîmpla.

Comunicat: De ce am refuzat premiul Thymos?

Dat fiind faptul că azi am fost sunat de Cargus pentru înmînarea premiului Thymos, astăzi dau această declaraţie pregătită de mai multă vreme: am refuzat Premiul Thymos.

Precizez că ideea acestui refuz mi-a stăruit în minte încă de la data anunţării acestor premii. Setul de „evenimente” din ultima vreme nu mi-a influenţat dramatic decizia, dar m-a ajutat să rămîn ferm astăzi.

Dacă este necesar voi detalia cauzele acestui refuz, însă consider că este instructiv, dincolo de orice polemică trecută sau posibilă, să enunţ pe scurt o parte dintre aceste motive.

Consider că este util să le supun analizei, pentru că discuţia pe tematica implicată de un asemenea proces trece dincolo de tribulaţiile prezentului.

Mărturisesc că am fost ezitant, martori îmi sînt cîţiva prieteni, în a accepta sau nu aceste premii doar din cauza interpretării greşite a gestului meu tocmai în contextul deosebit de delicat al reacţiilor împotriva mea din ultima vreme.

Între timp au apărut noi „evenimente” care nu mai favorizează deloc o înţelegere obiectivă a respingerii mele. Risc totuşi să îmi exprim punctul de vedere.

Iată motivaţiile mele:

De ce să „Numeri” şi să „Cronici”?

De ce există pasaje „plictisitoare” în Biblie? Păi cred că este o explicaţie: ca să ne în-răbdăm noi, de aia.

Zilele trecute spuneam într-un comentariu că n-ar trebui să ne apucăm să ne citim blogurile să comentăm pînă nu vom fi făcut ceva care ţine de disciplina spirituală lăuntrică şi de abstinenţa pe care ar trebui să o cultivăm mai ales acum în post.

Să nu scriem mai mult cuvîntul omului decît vom fi citit din Cuvîntul lui Dumnezeu. Mi-am dat seama că pot scrie pe zi cîteva mii de cuvinte. Atunci trei sau patru capitole din Biblie nu este mult de citit în fiecare dimineaţă.

M-am simţit incomod cînd cineva mi-a spus: „Eh, pastore, chiar înainte de a citi biblia mă apuc să citesc pe blog… „.

„Rău, i-am spus, de ce vrei să afli bîrfele şi răutăţile oamenilor înainte de a afla despre bunătatea lui Dumnezeu?”

Cînd Rotundu, care se pretinde într-un continuu dărdălaş cu pătrăţosii (deşi m-a ameninţat că nu mă mai salută pe stradă şi că mă va primi cu dispreţ pe blogul său, dar astea sînt detalii… de aceea tot mă mir cum arată ăia „taclale”) … deci Rotundu a aflat acest lucru şi a afişat trei capitole din Biblie, dar nu de oriunde. Aşa ca să ne-nvăţăm minte! 🙂

::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::

Mi-am amintit de o întîmplare dintr-o familie cu 8 copii.