Scrisoarea a II-a

SMS: „Sunt grăbit, este o urgenţă. Trece timpul lor de sărbătoare şi am văzut că nu prea ai făcut mare lucru…

Deci, te rog să te uiţi în sertarul din dreapta şi să citeşti scrisoarea a II-a.”

Scrisoarea a II-a

„Dragul” meu cirac,

Scrisoarea I

 

Un altfel de scrisori semnate de Scaraotchi,

după modelul maestrului Zgîndărilă

Scrisoarea I

Micul meu diversionist,

Noi nu pierdem timpul cu fleacuri. Voi fi scurt şi la obiect. Timpul trece. Şi nu în favoarea noastră. Dacă vrei să ajungi „mare operator” pe teatrul istoriei trebuie să înţelegi că viitorul poate fi determinat şi de lucrăturile tale. Deci, la treabă. Fii harnic!

Aşadar, dragul meu şăgîrt, urmează următoarele 13 sfaturi. El, Adversarul, are 10 porunci, noi avem 13, aşa ca să creadă lumea că are vreo importanţă:

Scrisorile lui Scaraotchi

Scaraotchi este reprezentarea autohtona a lui Zgindarila. Are peste 40 de numiri, porecle, expresii eufemistice în limba română (vezi orice DEX sau DS). Este încornoratul, necuratul, dar şi tartorul, împeliţátul, nefârtátul, pârdálnicul (probabil o metateză de la prădalnic), proclétul (cel care vine în locul? Cui trebuie să vină? Vin duhuri în loc de Duhul?), vicleánul, cel-de-pe-comoáră, cel-din-báltă, ducă-se-pe-pustíi, ucigă-l-crúcea, ucigă-l-toáca, săcrétul (şi al cărui nume trebuie ţinut secret), năpústul, spurcátu, şeitán, şótca, ucigán, bédă, bénga, naiba, carcandílă, sarsán, scalói, şlactráfu, împiedicătórul, nepriitórul.

 

Michiduţă, ucenicul lui, este aghiuţă, nichipércea, pârlea, sarsaílă mai este numit mititélul, sótea (cel care face şotii), hâdáche (cu siguranţă nu vine de la headache J, ci de la hidos )

În dreptul fiecărui nume s-ar putea face o teză de licenţă, cu toatele ar ieşi o teză de doctorat. Devine interesant studiul familiarismelor de care se bucură cel ce nu trebuie numit între romani. Diavolii nu trebuie numiţi, nu trebuie invocaţi, dar trebuie deconspirate, aduse în lumină lucrăturile lor.