Archive for the ‘uniune’ Category

h1

Apărarea mea: vreau să fiu tratat ca un fost securist! 01

Mai 20, 2008

Disclaimer: acest post este vechi şi nu era destinat publicarii in aceasta forma. In urma unor discutii pe privat si in urma unui comentariu, caruia i-am dat drumul spre seara, vezi AICI, am hotarit sa public aceasta apologie, desi nu as fi vrut sa închei în această notă. Acest text a fost scris in contextul scrisorii pe care Beniamin Lup a trimis-o catre Consiliul Uniunii. Cred ca, acum la final de cursă, chiar dacă am greşit, cred că merit acelaşi tratament, fără a fi discriminat în vreun fel, cu foştii securişti.

…………………….

Iată că am încheiat cu blogul, fericirea multora. Da, ştiu că „păcatele” 🙂 mă vor urmări muuuultă vreme. Dosarul mi se va face întotdeauna cu citate din blog etc., chestie demnă de Alin Cristea, lăudat şi apreciat de grupul de păstori, de oameni ca dînsul şi ca dînşii, păstrînd totuşi categoriile diferite.

Ei, acum am şi eu pretenţii şi tupeu. După atîtea „scandaluri”, după atîtea greşeli, după atîtea scădinţe, am şi eu o singură dorinţă înainte de moarte.

Vreau să fiu tratat la fel ca un SECURIST, la fel ca un informator. Pe bune!

Atît vreau. Vreau şi eu să mă bucur de aceleaşi drepturi ca şi ei.

……………………………………..

Să presupunem că am greşit cu blogul acesta. Să presupunem. (Eu nu presupun, am avut multe greşeli pe care le ştiu mai bine decît cei care mă vrăjmăşesc)

Read the rest of this entry ?

h1

„Entertainment Driven Church”

Mai 13, 2008

Că tot veni vorba despre modalitatea de apropiere de oameni în contextul conferinţelor din ultima vreme. Iată un articol foarte interesant AICI.

Vă mai amintiţi de „Cărbuni”? Cărbunii Eulaliei?

h1

Lămuriţi-mă şi pe mine… 08

Mai 13, 2008

Ce-i asta?

Care-i legătura cu fanii Poli şi toată povestea asta?

Explicaţi-mi, vă rog, care este legătura cu Evanghelia?

Lămuriţi-mă şi pe mine:

Care este relaţia dintre cool, imagine, Evanghelie?

Care este relaţia dintre timiditate, siguranţă şi Evanghelie?

Pînă şi afirmaţia manelistului „supărat sînt, Doamne, supărat” conţine mai multă apropiere de o afirmaţie teologică decît această penibilă invitaţie care îi ia pe oameni drept stupizi.

Şi de cînd, mă rog, Evanghelia are de-a face cu ne-supărarea? Ba, omul firesc este supărat de Evanghelia autentică, întristat şi zdrobit. Abia apoi vine, prin Duhul, bucuria în suflet.

Domnul ne-a chemat să fim pescari de oameni, nu de peşti. Asta înseamnă că trebuie să îi tratăm pe oameni cu respect, presupunînd că şi ei au tot atîta minte ca şi noi, nu cît nişte animale mute. Pescuirea oamenilor nu presupune prostirea şi manipularea lor. Evanghelizarea este o proclamare a lui Cristos cel răstignit, nu ca soluţie psihologizantă, masaj de ego pentru o generaţie care nu poate fi atrasă decît cu semi-adevăruri.

Pavel nu i-a considerat pe atenieni lipsiţi de idee, de asta a folosit retorica, a citat din poeţii lor… şi tot nu s-au prins.

Evanghelia este întotdeauna de la bun început despre Cruce şi Cristosul Răstignit. Omul trebuie să ştie, dacă eşti onest, cinstit, cu cine şi cu ce are de-a face.

M-am considerat jignit cînd un prieten adventist mi-a spus că vrea să mă invite la o conferinţă despre sănătate şi probleme cardiace pentru a descoperi că toată conferinţa era de fapt o prezentare a credinţei adventiste cu mai multe citate din Helen White decît din literatura de specialitate.

În orice discuţie cu un om despre Cristos trebuie să îl consider cel puţin la fel de inteligent ca şi mine, cel puţin la fel de treaz din punct de vedere hermeneutic ca şi mine. S-ar putea să îl supraestimez. Şi ce dacă? Asta-i smerenie…

Ducerea cu preşul nu este evanghelizare este prostire pe faţă. La aşa ceva, mulţumesc, nu, nu vreau să fiu parte.

Read the rest of this entry ?

h1

Direcţia de slujire „cu tineretul”

Aprilie 20, 2008

Problema este asemănătoare cu cea a  pastorului de tineret. Avem nevoie de el sau nu? Nu cred! Am încercat deja să argumentez asta.

Deocamdată cineva a fost „încredinţat” de Consiliul Uniunii ca să facă propuneri în privinţa lucrării cu tineretul.

M-am trezit şi eu întrebînd aşa, într-o doară: ce fel de propuneri? Există un regulament de funcţionare al acestui departament, spre exemplu? Facem, facem, dar fără să punem un cofrag în care să funcţioneze bine?

Există vreo formă de evaluare a activităţii după 1,3, 4 ani de zile? Există vreo organigramă de funcţionare, un job description şi cum anume se vor relaţiona aceste departamente faţă de vicepreşedinţii aleşi în Congres? S-a gîndit cineva la chestiile astea sau facem iar lucruri într-un hei-rup post revoluţionar, numai ca să dăm impresia că „se face”.

Mult zgomot nu însemnă neapărat că se şi lucrează.

Cum vom spune că a fost bine sau rău? Aşteptăm doar rezultatele şi să tragem concluziile cînd este prea tîrziu?

Cum anume se rezolvă relaţia dintre autoritatea bisericii locale asupra tinerilor ei şi autoritatea aceasta nouă, direcţia de slujire cu tineretul.

Cum anume au fost propuşi aceşti coodonatori, există deja o listă cu ei. După simpatii, afiliere, prin tragere la sorţi, după realizările trecute, după CV? (un prieten a avut surpriza să îşi vadă fiul într-o astfel de structură şi, culmea, nici nu se discutase cu dînsul înainte, era propus acolo pentru că s-a pus degetul pe litera respectivă la alfabet, probabil.)

Dacă cel desemnat deja a fi coordonatorul cu tineretul le spune că este mai înţelept să vină la biserică cu tricoul scos din pantaloni, că e mai cool, şi pastorul bisericii este îngrozit de idee, cine va avea cîştig de cauză?

Lăsaţi-ne să ne educăm tinerii în biserici aşa cum ştim şi cum am priceput, lăsaţi-i să intre în ucenicie, nu ni-i luaţi de sub autoritatea naturală biblică!

Mulţumesc, nu am nevoie de departamentul de familii tinere la nivel de uniune. Dacă nu sînt de acord cu unele dintre învăţăturile legate de controlul naşterii, spre exemplu şi îmi vin virusate familiile de acolo, din taberele speciale pentru familii organizate de uniune?

Dacă cei care se ocupă cu asta doresc să facă conferinţe şi întîlniri de genul asta şi au clienţi, atunci să le facă, dar nu cred că este indicat să se folosească pentru asta de platforma uniunii. Să le facă pe resursele lor şi în dreptul numelui lor.

Roada lor va fi testată de timp, dar nu încurcaţi numele Uniunii în asta.

Lasaţi soţiile lîngă soţii lor în lucrare, fără chestii ca „lucrarea cu femeile”.

Am auzit prea mulţi pastori care se plîng că „li s-au stricat tinerii” în astfel de contexte ca să mai am încredere în astfel de iniţiative. Am văzut o dată şi am fost parte la cîteva acţiuni pe cînd exista, pe vremuri, un astfel de departament. Mulţumesc, nu îmi mai trebuie.

Baptismul este, în primul rînd, o lucrare spirituală, nu una administrativă şi organizatorică. Toate aceste oase vor căpăta carne atunci cînd Duhul Domnului va sufla peste ele, nu cînd vom tipări noi propuneri la imprimante.

PS.

Am înţeles că este o propunere ca cei care au fost deja (nu vor fi aleşi sau numiţi, au fost DEJA aleşi, pe criterii de simpatie, prietenie, afiliere, înălţime, greutate etc.) vor avea un vot consultativ în Consiliu şi vor participa la întîlnirile consiliului.

Nu-i ciudat să se întîmple asta cînd discutăm faptul că nu au ce căuta în Consiliu expertul financiar şi expertul juridic?

Iertare, dar m-am învăţat să gîndesc cum viva voce.

h1

S-a terminat şi dosariada noastră?

Aprilie 19, 2008

Probabil că da. Acum este foarte convenabil să ne numim şi noi „preoţi”. Ei au scăpat. Nu vă vine să credeţi? Uitaţi AICI. Bravo dînşilor. S-au „descurcat”. Aşa-i românul, se descurcă. Le încurcă greu, dar le descurcă repede.

Acum problema noastră teologică şi practică este dacă pastorul din mediul evanghelic este asimilabil preotului care slujeşte în bisericile tradiţionale. Dacă da, e bine! Dacă nu, avem încă bătăi de cap! Eu nu cred că da, dar vor fi destule voci care vor spune „că da!”

Şi aşa sîntem noi clericali în practică, nu? Şi aşa numai la nivelul declarativ mărturisim preoţia tuturor credincioşilor… Deci?

Să se facă dreptate, dom’le, să intrăm şi noi în rîndul lor, a preoţilor (o salarizare de la stat ar mai urma, nu-i aşa?) şi să ne lase odată în pace cu tragerea asta la socoteală. Ce, măgar ceva privilegii acolo ca să fie …

Vivat! A murit dosariada preoţilor, trăiască dosariada politicienilor!

Read the rest of this entry ?

h1

Noile metode ….

Aprilie 9, 2008

La fiecare conferinţă aud alte metode “noi” de creştere a bisericii, de stimulare, de hormoni noi pentru Trupul… etc.

Noroc că umblu şi pe acolo cu emetiralul la mine.

Toate aceste noi metode durează cît a durat şi cu Aloe Vera cu GAnoderma şi alte chestii din astea. Apare ceva nou. Fiecare scriitoraş de broşurele descoperă ceva nou, care ar putea ajuta toate bisericile din toată lumea, ceva care a mers în Chicago sau Los Angeles (prin mutarea membrilor dintr-o biserică în alta) trebuie să meargă şi în Sudan şi în China.

Autorul vine, ne dă “produsul”, îţi vinde cărţile (40 de zile nu ştiu ce, legămîntul, chestii, fii lider pe unde eşti… imaginaţi-vi-l pe Gică de la pompe, să fie lider unde este…) şi pleacă. Apoi fiecare pastor localnic, mîncat de nelinişti, fără a fi gata să plătească preţul sacrificiului pentru turmă şi fără a fi gata să vestească o Evanghelie a sacrificiului, încearcă să implementeze noua găselniţă şi după aia intră în depresie, cu tot cu turmă.

Read the rest of this entry ?

h1

Amintire, reamintire, rememorare, aducere aminte…

Februarie 29, 2008

S-a încheiat luna rece a deconspirării. Luna deconspirării a fost în ultima lună de iarnă. A fost foarte „rece” peste tot în această vreme…. Deconspirarea în sine este „rece”…Ce păcat că această lună a avut o zi în plus…

Bine că s-a dus. Odată cu această ultimă zi pe care am primit-o ca bonus din partea lui Dumnezeu, bonus pe care ni-l dă odată la patru ani, s-a dus şi iarna.

Cred că şi pentru mine se închide subiectul. Vine primăvara!
Cred că ce-a fost de spus… s-a spus. Nu mai este nimic de adăugat. De scăzut, da, dar de adăugat, nu cred!

Am retras vreo trei articole, le-am trecut pe privat numai de „inimă grea”. Am senzaţia că s-au spus mult, mult, mult prea multe cuvinte despre acest subiect. Spunem multe cuvinte cînd ne este greu să rămînem în tăcerea foarte zgomotoasă a conştiinţei, probabil.

Nu voi rezuma propunerea mea foarte simplă de soluţie, cred că se găseşte în Sfintele Scripturi. Nu ne trebuie prea multe comitete şi comisii în care să se îngrămădească unii şi alţii la posturi de conducere şi decontări de călătorie.

Recunoaştere, pocăinţă şi iertare. Asta-i!

Mă tem însă că fiecare în parte şi cu toţii am complicat prea mult lucrurile, atît de mult încît acum este foarte dificil de trecut prin acest proces atît de simplu.

În sfîrşit şi în concluzie, eu am spus tot ce am avut de spus. Stau şi mă gîndesc ce trebuie să retrag. Am stat şi m-am gîndit toată ziua azi, zi de post, zi lungă, mai lungă ca o zi de vară pînă-n seară, m-am gîndit la toate astea şi la multe altele.

Dumnezeu mi-a vorbit prin fraţi, prin surori la biserică şi cred că mi-a vorbit şi direct!

Simt nevoia să închid acest caiet şi să deschid altul cu pagină nouă.

Read the rest of this entry ?

%d blogeri au apreciat asta: