Archive for the ‘uniune’ Category

h1

Subiectele pentru săptămîna de rugăciune

decembrie 31, 2007

AICI sînt subiectele de rugăciune pentru săptămîna mondială de rugăciune a baptiştilor.

h1

„Să nu vă vorbiţi de rău unii pe alţii!”

decembrie 29, 2007

În toate aceste lupte de idei şi de cuvinte, uneori numai de cuvinte 🙂 , a fost invocat de mai multe ori acest verset din Iacov.

Cineva, un frate scump şi drag (cu adevărat şi fără nici o ironie.. un frate pe care îl iubesc ca pe un frate şi care a suferit mult! Demn de tot respectul!), îmi spunea zilele trecute ceva de genul următor:

„Nu va vorbiti de rau unii pe altii fratilor!” (Iacov 4:11). Aceasta este o porunca pe care ne-o da apostolul, prin Duhul. Nu o da doar unora, ci tuturor. Nu este o recomandare. Nu exista amendamente, cum ar fi: daca ceea ce spun de rau despre cineva este real, am dreptul sa o fac; sau daca raspund celui care m-a ponegrit, pot sa o fac; sau daca vreau sa scot adevarul la lumina, pot incalca porunca.

Versetele 11 si 12 aduc motivatii precise de ce este data aceasta porunca si nu voi incerca sa fac o exegeza a frazelor pe care le contin. Ele sunt atat de adanci si de puternice, incat odata citite (sau reamintite) devin o vorbire atat de clara a Domnului, incat nu este nevoie de explicatia altcuiva, care poate fi chiar mai saracacioasa decat cea pe care ne-o ofera propria analiza.

In afara motivelor date de versete, cred ca mai exista unul care rezulta din caracterul Imparatiei lui Dumnezeu. Cand scoatem in evidenta greseli ale oamenilor in general, si ale celor care influienteaza pe altii prin invatatura, in particular, creem noi, ca si parte a Trupului lui Hristos o imagine falsa despre Biserica Lui. Biserica Lui este fara pata si fara zbarcitura in ochii Lui. Ceea ce nu intra in aceasta declaratie, este curatit de Tatal prin Duhul pana in ziua lui Hristos. Iar nedesavarsirile noastre vor fi eradicate pe deplin cand Il vom vedea fata in fata, pentru ca „Il vom vedea asa cum este.” (1Ioan3:2)

Cred ca misiunea noastra este sa prezentam unitatea pe care ne-o da credinta in Dumnezeu: „Ma rog ca toti să fie una, cum Tu, Tata, eşti în Mine, şi Eu în Tine; ca, si ei sa fie una in noi, pentru ca lumea sa creada ca Tu M’ai trimes.” (Ioan 17:21)

Pentru mine acest verset este cutremurator, pentru ca Isus ne spune ca oamenii vor crede ca Tatal L-a trimis pe El (vor fi convinsi de dumnezeirea Lui), daca noi suntem una.

Nu ma gandesc sa prezentam lumii o minciuna, o unitate de club fabricata de noi, ci ma intreb ce presupune pentru fiecare din noi sa contribuim la pastrarea acestei unitati data de statutul comun pe care il avem in Hristos. Cum sa-mi folosesc timpul putin pe care il am si sanatatea pe care mi-o da Dumnezeu, ca lumea (cat o fi ea de mare sau mica in jurul meu, dupa talantii primiti) sa creada ca Isus este trimisul Tatalui!?

Am răspuns în felul următor (nu redau textul exact, ci unul prelucrat), dar cred că problematica este mult mai importantă decît începutul nostru de dialog şi cred că sînt lucruri care merită analiza voastră. Poate că şi fratele meu greşeşte, poate că şi eu greşesc. Cred că înţelepciunea vine din mai multe minţi.

Read the rest of this entry ?

h1

M-am convins…incompetenţă

decembrie 29, 2007

Vreţi să vă convingeţi şi voi?

Revista mai are cîteva exemple de aşa ceva

Grabă? Păi de ce?

Lipsă de personal? Păi de ce?

o-gluma.jpg

Nu zic! Şi eu am texte cu muuuulte greşeli, dar nu mă plăteşte nimeni pentru corectura lor!

Propun să dăm nu 4 lei contribuţia pe membru, 5 lei, da să avem şi noi odată o revistă „ca lumea”!

h1

Liviu Olah aşa cum s-a văzut prin ochii securiştilor

decembrie 10, 2007

Pe blogul lui Daniel Mitrofan apare un alt material şocant.

Este despre Liviu Olah.

 liviu-olah-sursa-moga2.jpg

Dar este numai pentru cine are urechi de auzit şi ochi de văzut.

Cineva îmi spunea că românii în general şi baptiştii în special trec printr-o stare de anestezie morală incredibilă.

Orice s-ar întîmpla trece peste capetele lor.Oricine ar fi descoperit cu orice … nu mai contează.Este o stare de prostraţie generalizată.

Oare de ce? pentru că nu ne mai surprinde nimic la nimeni?

Cred că este o altă explicaţie.

Dumnezeu ne închide urechile şi ne astupă ochii ca să ne judece.

Iată ce spun Sfintele Scripturi:

Matei 13:12 Căci celui ce are, i se va da şi va avea de prisos; iar de la cel ce n-are, se va lua chiar şi ce are.

13 De aceea le vorbesc în pilde, pentru că ei, cu toate că văd, nu văd şi cu toate că aud, nu aud, nici nu înţeleg.

14 Şi cu privire la ei se împlineşte prorocia lui Isaia, care zice: „Veţi auzi cu urechile voastre şi nu veţi înţelege; veţi privi cu ochii voştri şi nu veţi vedea.

15 Căci inima acestui popor s-a împietrit; au ajuns tari de urechi, şi-au închis ochii, ca nu cumva să vadă cu ochii, să audă cu urechile, să înţeleagă cu inima, să se întoarcă la Dumnezeu şi să-i vindec.”

16 Dar ferice de ochii voştri că văd; şi de urechile voastre că aud!

17 Adevărat vă spun că, mulţi proroci şi oameni neprihăniţi au dorit să vadă lucrurile pe care le vedeţi voi şi nu le-au văzut; şi să audă lucrurile pe care le auziţi voi şi nu le-au auzit.

Nu îl invidiez pe Daniel acum pentru ce face!

Este în gura lupilor, dar şi în ruga fraţilor.

Nu vi se pare interesant că ruga şi gura au aceleaşi sunete, numai că inversate? Putem glosa pe chestia asta.

Atunci cînd îţi merge RUGA nu ţi mai merge GURA,
Cînd păcătuieşte GURA, nu mai are efect RUGA … etc.

Daniel este în GURA lupilor, dar şi în RUGA fraţilor…

h1

„Feminizarea preoţiei” sau „Ce-i cu Fivi?”

decembrie 6, 2007

Cineva îmi spunea: prefer o tipă deşteaptă care să predice bine decît un tăntălău care habar-n-are de teologie, dar are un singur merit, că poartă pantaloni şi ăsta este singurul motiv pentru care are dreptul să urce la amvon.

Prietenul meu ridică o problemă foarte fierbine în mediile protestant şi neoprotestant în Apus. Nici la noi nu va întîrzia dezbaterea.

Nu vor mai trece mulţi ani pînă să ne întîlnim cu propunerea de a ordina femei în cultul baptist.

Chiar ieri am discutat la curs cu studenţii, la cursul de texte controversate, problema calificărilor lucrătorului din 1 Timotei cap. 3.

Read the rest of this entry ?

h1

„Mielu bun suge la două mă-sa”

noiembrie 29, 2007

De vreo cîţiva ani încoace descoperim şi eu şi colegii că din bisericile noastre vin tineri tot mai aproape de analfabetismul biblic.

Ştiu tot mai puţine versete pe de rost, au tot mai multe ezitări în găsirea referinţelor unor texte fundamentale, se bîlbîie cînd trebuie să povestească viaţa lui Moise sau a lui Iosif, spre exemplu, ce să mai spunem că încurcă evenimentele şi personajele.

Dacă mai vine vorba de comentarii? De unde să le fi învăţat sărmanii? Cine mai face compunere în clasa a II-a cu ei? Nici măcar profesoarele de modă veche, care le dictau comentarii, nu mai fac cu ei în liceu chestia asta.

Asta se întîmplă, ruşine nouă, bisericilor evanghelice, noi cei care spunem „Sola Scriptura”. Luther nu numai că se întoarce în mormînt, ventilator se face.

De unde să ştie copiii noştri Scriptură dacă nici la biserică, ce să mai spun acasă, nu mai citesc Scripturile.

Programul?

Închinare, laudă şi închinare, cîntece.

Predică cu cîteva ştiri care au apărut pe la televiziunile de scandal, cîteva informaţii de pe Discovery pe post de ilustraţii şi vreo două trei povestioare pentru impresionat bătrînele din băncile din spate.

Cuvîntul apare secvenţial, pentru scurte perioade, tot mai scurte în liturgica noastră.

Am fost plăcut suprins la Paris să văd cum toată biserica recita împreună cu pastorul ei psalmi memoraţi vreme înainte. Bravo!

Psalmi, Cele 10 porunci, Fericirile (A propos, ca tot vorbirăm de Franţa, a propos ştiţi cît de puţini dintre copiii noştri cunosc cele 10 porunci? Da, Fericirile? )

Într-un an s-a dat la examenul de admitere la teologie pastorală Fericirile.

Am citit tot felul de perle, dar una le întrece pe toate.

Scrie un copil crescut în bisericile noastre în dreptul lui „Ferice de cei blînzi… ”

„E bine să fii blînd, pentru că avem un proverb: Mielul blînd suge la două oi.”

Am rîs cu lacrimi şi ne-am dus la preşedintele de comisie să îi citim lucrarea.

Ne-a spus: „Înţărcaţi-l repede, vă rog!”

Mi-am adus aminte, odată cu întîmplarea asta, cum a auzit un prieten care a trăit între ceangăi acelaşi proverb:

„Mielu bun suge la două mă-sa!”

Cam aşa le potrivesc şi copiii noştri cînd îşi adună cunoştinţele din Biblie.

Ce este de făcut?

Am eu cîteva idei, dar le aştept înţîi pe ale voastre.

h1

Primele impresii după conferinţa naţională

noiembrie 24, 2007

A fost o conferinţă bună.
Două zile.
Consiliul uniunii. Bun.
Bine început… restul (AUTOCENZURAT) 🙂

A doua zi.

Preşedintele a făcut o comparaţie între starea României actuale şi situaţia în care se afla biserica gazdă.
Totul este nou, înnoit, mai puţin băncile pe care stau oamenii.
La fel este şi Uniunea. înnoit totul, tot ce ţine de împrejurări şi împrejmuire, mai puţin oamenii. Aceştia au rămas aceeaşi.

Au urmat salutări din diferinte părţi:
Federaţia Europeană – pastor Toma Magda
Uniunea din Republica Moldova – Episcop Valeriu Ghileţchi
ORganizaţia pastorului Billy Graham.

Au urmat rapoartele executivului, buget etc.
Fr. VAsile Taloş părea că voia să spună mai mult dar s-a oprit în punctul în care ar fi urmat, probabil, o întrebare exlozivă, după ce a prezentat felul în care a fost urmărit de Securitate în urmă cu 17 ani pentru a fi izolat, discreditat,….

În rest, mici ezitări ca la orice început (spre exemplu, faptul că o adunare este statutară sau nu se stabileşte la bun început, nu la sfirsit, tot la inceput se stabilesc numaratorii de voturi).

In rest, alte impresii culese de la participanti.
Destul de putini, prea putini participanti: 290?
Foarte multi tineri, pastori si lucratori tineri. Asta este bine? Dar numai bine? Poate că nu!
Unde sint bătrînii?

Inca ceva. Dintre minoritatea celor cu ani mai putini s-a ridicat întrebarea: de ce numai atît de puţină rugăciune?

Cam atit deocamdată.
Mai sînt şi altele?

h1

Clarificare solicitată în ceea ce priveşte Scrisoarea deschisă

noiembrie 22, 2007

Ceea ce urmează este o clarificare venită din partea autorlui Scrisorii deschise către Conferinţa Naţională, autor al cărţii Pigmei şi uriaşi.

„Frate Marius,

Ati avut dreptate, trebuia sa fiu mai cumpanit/chibzuit.
Mi se cere o clarificare pe care am promis ca o voi trimite peste tot
unde am trimis si scrisoarea.  Daca puteti sa puneti si continutul
care urmeaza.  Nu este un pas inapoi, ci cred ca este mai cumpanit
astfel 🙂
Va multumesc mult si Domnul sa se indure de noi toti.
Daniel

Clarificare solicitata

In scrisoarea deschisa am inclus o lista de nume ramasa deschisa cu
persoane propuse pentru invitare spre a ne impartasi din experienta
lor cu securitatea,   In aceasta lista se afla si fr. Viorel Iuga de
la care am primit un telefon prin care imi comunica ca este invinuit
de unii ca includerea sa ar insemna colaborarea cu securitatea.
Regret faptul ca s-a tras aceasta concluzie cu privire la dansul, insa
pentru includerea lui in lista un motiv a fost  o declaratie in presa
aradeana
(Nyugat Jelen http://www.observator.info/arhiva/2003/noiembrie/14%20noiembrie/ob9.html)
in care se spunea ca:
<<Pastorul Viorel Iuga s-a numarat printre cei a caror telefoane au
fost ascultate si a fost sicanat. „Imi aduc aminte ca aveau o tehnica
foarte proasta de inregistrat, incat imi dadeam seama imediat ca imi
asculta telefonul si le spuneam sa inregistreze ca se spun lucruri
importante. Au fost cazuri in care unii oameni care aveau informatii
despre ce mi se pregatea ma chemau in varf de munte pentru a ma
preveni, deoarece acolo nu ma puteau asculta.”  Iuga spune ca a fost
intrebat de nenumarate ori cat a avut de suferit si ca a fost chemat
sa dea „cu sub-semnatul„ nu o data, la partid pentru predicile pe care
le tinea. „Chiar daca am suferit mult, Dumnezeul nostru a fost mai
mare decat sistemul. Dumnezeu ne-a trecut prin suferinta, dar nu ne-a
lasat în suferinta.”>>

Nadajduiesc ca interpretarile tendentioase nu vor putea coplesi
spiritul si intentia scrisorii spre a face lumina in trecutul neguros
al Cultului.  Nu e usor sa incerci de unul singur sa faci lumina in
trecutul baptist si m-as bucura sa fie preluata aceasta initiativa
modesta si de altii, cu entuziasm, sinceritate si dorinta de
restaurare a adevarului.
Daniel Mitrofan”

h1

Cît de BIG se vede Congresul?

noiembrie 21, 2007

Iată că ecourile Congresului nu s-au stins.

L-am văzut în lumina Farului, au mai pus şi alţii lămpile pe el, lămpi de filatelişti sau entomologi, căutînd tot felul de „bugs” în el.

Acum Congresul se vede ca „cel mai spectaculos eveniment” al ultimului an. Şi nu de oriunde, din întreeeaaaaga lumeeeee evanghelică românească (oare penticostalii ştiu, creştinii după evanghelie ştiu?)

OK! Chestie de gusturi, viziune, poziţionare ideologică, exagerări, hiperbole, stil. Nu este prima dată cînd astfel de lucruri se întîmplă celui care este responsabil de comunicare legat de Metanoia.

Iată:

„The most spectacular event in our evangelical world in Romania, this year, was the election of a new President of the Baptist Union: a godly person who understands the times and welcomes diversity and changes in the denomination.

This shift has changed the status of Metanoia Church in Arad, led by Cristian Barbosu and facilitated a climate of learning and grown in grace within the Baptist denomination. This change will also have positive impact on BIG’s interdenominational ministry, as the president has already sought ways to partner with BIG in the ongoing leadership development endeavor and offered BIG an opportunity to accredit its program through the Baptist Seminary in Bucharest.”

Sursa? BIG.

Nu-i aşa că se vede BIG? Exagerare? Hiperbolă? Hmm!

Fiecare priveşte din curtea lui, dacă s-a rezolvat statutul Metanoia, atunci „this is the most spectacular event in our evangelical world in Romania.”

Ce va însemna asta pentru mişcarea evanghelică din România? Am o idee, dar nu vă spun chiar acum 🙂 . Aştept să diger cel mai mare eveniment că e prea mare ca să fie consumat prea repede.

***

Un băiat mi-a spus că e gata să se căsătorească, totul este aranjat.

L-am întrebat: „Ea ştie?”.

Mă întreb dr. Otniel Bunaciu ştie că i se pregăteşte un nou program la seminar. That’s gonna be BiiiiG!

Să trăiască, înflorească, biguiască!.

***

Cine a spus că în România te plictiseşti?

Iar veţi spune că n-am linişte şi că mi-am găsit pe altcineva de care să mă leg.

Dragi prieteni, vă rog să vă uitaţi că nu le caut eu. Vin singure.

h1

Noile direcţii de slujire în UBR

noiembrie 20, 2007

Se pregăteşte Conferinţa Naţională. Odată cu ea şi votarea unor noi „direcţii de slujire”, despre care s-a discutat şi la Deva.  Aceste concluzii au fost prezentate public, pentru tot cititorul în  Ştirile baptiste, ediţia specială.

Cum facem, că am văzut că bisericile nu dau bani oricum?

Vor da pentru noi direcţii de slujire? Dar nu asta este cea mai importantă întrebare. Dacă noile direcţii vor fi eficiente şi vor sluji, biseicile le vor sprijni, nici o problemă.

Eu cred că aceste direcţii sînt o încercare de anestezie pentru durerile adevărate şi problemele reale, încercîndu-se acoperirea cu mai multă activitate a golului de soluţii şi idei.

La apariţia noilor direcţii de slujire am întrebări care ţin şi de strategia organizatorică şi de viziunea de ansamblu a lucrării.

Oare de ce este nevoie să înfiinţăm noi departamente centralizate şi specializate, care ţin tot de aceeaşi uniune, departamentul de lucru cu tineretul, cu femeile, cu studiul biblic, cu relaţia bisericii cu statul, etc-ul?

De ce?

Read the rest of this entry ?

h1

De ce nu dăruiesc bisericile?

noiembrie 20, 2007

Dau bisericile?

Da, sigur că dăruiesc, dar dacă dau, pentru ce dau?

Dacă nu dăruiesc atunci de ce nu?

Am avut surpriza plăcută să văd cum dau bisericile pentru misiunea externă, pentru misiunea din Oltenia, pentru diferite lucrări, orfelinate, case de bătrîni.

Avem o văduvă în biserică. Ajută în fiecare lună cu 50 de euro o familie. E uimitor cît de generoşi sînt enoriaşii.

Atunci de ce nu dau fix exact 3 lei, atit, 3 lei la comunitate şi 3 lei la Uniune.

Sînt mai multe cauze.

  1. pentru că nu li se aduce aminte. S-ar putea face o colectă specială, într-o duminică pentru uniune, în alta pentru Comunitate, în alta pentru seminarul din Bucureşti, în alta…pentru altă şcoală.
  2. pentru că sistemul este greoi. Trebuie trimişi în cont, trebuie făcute acte… etc. Imaginaţi-vă bisericile de la ţară care fac contabilitatea aşa cum o fac, cu greu.
  3. s-ar putea, şi aici mă tem să intru prea mult în analize, s-ar putea să nu dăruiască pentru că nu se simt slujite, nu se identifică cu aceste organisme decît atunci cînd au nevoie de ele, cine ştie.

S-ar putea lungi lista cauzelor.

Este o problemă de percepţie? Este o problemă de comunicare? N-au dat pînă acum din belşug, indiferent de mandate şi preşedinţi, nu cred că se vor grăbi nici acum.

E clar, bisericile dau cînd doresc, pentru ce doresc, pentru acele direcţii în care văd rezultate directe şi la vreme.

Deocamdată avem de înfruntat o realitate cruntă şi sînt destul de sceptic faţă de o schimbare radicală de atitudine, chiar dacă Congresul s-a văzut atît de BIG şi turnura atît de radicală.

Bon!

Dacă aşa stau lucrurile, atunci de ce la Congres s-a votat ca lumea să vină la liber, fără oprelişti. Nu mai putem întoarce timpul înapoi, deşi acum, cînd văd cum stă situaţia, unii dintre cei mai fervenţi susţinători de atunci ai prezenţei la Congrese independent de dărnicie sînt acum îngrijoraţi.

S-a votat, asta este. Plătim şi manipularea şi naivităţile şi mersul în iureş.

Dacă am ajuns la concluzia că vom avea oricum probleme de susţinere financiară din partea bisericilor, atunci de ce ne întindem mai mult decît ne este plapuma? Din credinţă?

Atunci de ce dorim „noi direcţii de slujire”, noi departamente? Acestea (să nu-mi spuneţi că nu-i aşa) vor consuma bani. Orice se mişcă în ţara asta, „rîul, ramul”, consumă bani.

Da, dar taberele de tineret ale Uniunii pentru tineretul ţării care nu ajunge la taberele organizate de alte organizaţii etc.

O, asta este altă problemă. Oferta de tabere este atît de lungă şi atît de largă încît numai taberele Uniunii ne mai lipsesc.

Veţi spune: „Da, dar ne trebuie nişte tabere în care să fie unitate de viziune”.

Da? Uite că nu mi-aş trimite tinerii într-o tabără condusă de cineva care spune de la amvon, în plină conferinţă de tineret, că un tînăr răzvrătit, care a fost certat de un presbiter pentru că avea ţinuta neglijentă este mai înţelept decît presbiterul cu pricina, pentru că tînărul, prin ţinuta sa, îşi arată identitatea şi nu este ipocrit.

Uite că pentru astfel de învăţături şi pentru batjocorirea la foc de tabără a cîntărilor fratelui Moldoveanu n-aş da banii. Trecutul unor astfel de iniţiative vorbeşte prea tare ca să mă prefac surd.

N-aş încuraja nici taberele în care tinerii se bat cu frişcă, cu spumă şi fac tot felul de jocuri şi concursuri care încurajează stupizenia unui comportament pe care îl vedem oricum pe holurile liceelor necreştine din România.

Dau pentru tabăra pe care o fac tinerii noştri cu cine ştiu eu, organizată de biserica noastră, sub autoritatea bisericii noastre, într-un sistem în care organizatorii pot da socoteală clar şi organizat, nu pentru jocuri şi concursuri penibile, parcă făcute pentru copii mentally challenged (na, că ei au chestia asta ca să o poată spune p-aia dreaptă, dar political correct)!

Despre asta, altă dată, probabil…

h1

De ce nu mai merg la biserică?

noiembrie 18, 2007

Ei, adică românii. Zilele trecute Hotnews a publicat o anchetă.

9 motive pentru care oamenii nu mai merg la biserică.

Interesant, dar ancheta nu se referă la români. Asta nu înseamnă că o parte din motive nu şi-ar găsi patria şi aici.

Recunosc o parte dintre motive. Pot fi invocate şi de conaţionalii mei, altele sînt valabile doar în Anglia.

Românul merge la biserică. Cu cît i se întîmplă mai multe cu atît merge mai mult la biserică pentru că se sperie mai uşor. Nu este ca englezul confruntaţional, inclusiv în relaţia cu Dumnezeu.

Românul se poartă cu Dumnezeu cum se poartă cu un şef. Cu cît este mai abuziv, cu atît se pleacă mai tare. N-are curaj să se ia cu El de guler şi să arate pumnul în sus. Iov o face, David o face, românul, în cel mai „bun” caz, crede că îl poate păcăli pe Dumnezeu şi Sfîntu Petru.

E o cheste de „capul plecat sabia nu-l taie”, de genetică, de istorie etc.

Care ar fi motivele românilor pentru care nu merg la biserică, mai ales în zonele urbane şi în zona rurală de sud a ţării?

Cele mai multe motive sînt legate de om, dar într-o relaţie există responsabilitate şi de o parte şi de alta, adică şi din partea enoriaşilor şi din partea bisericii ca instituţie.

Care ar fi al 10-lea motiv, ca să ştim o socoteală rotundă?

Vina Bisericii, vina pastorilor, a predicatorilor. Care-i aceea?

h1

Pe cine să mai aşteptăm în blogosferă?

noiembrie 17, 2007

Depinde. Uite că încet încet politicienii se dau pe brazdă. Adică au ieşit în decor, au intrat în ogor şi acum stau pe brazdă, minunîndu-se de noua lume internautică şi noile posibilităţi pe care comunicarea de acest tip le oferă pentru viitoarele campanii electorale.

Năstase şi-a făcut blog. Un pionier între politicieni.

Iliescu, suprinzător, trebuie să recunoaştem (niciodată nu am dispreţuit intuiţia lui politică) şi-a făcut blog.  Îl scrie altcineva, asta este sigur. FAcem din nou exerciţii de stilistică? Nu cred că-i nevoie. Orice elev de clasa 12-a, care a citit trei rînduri scrise de „tătucu” rebeliuţiei, poate să tragă uşor concluzia că avem de-a face cu un blog de secretară-secretar.

Şi lui Iliescu şi lui Năstase i-au apărut fake-bloguri imediat.

Au mai fost cîteva bloguri la panaramă, a lui Vîntu, Becali şi altele.

Care sînt persoanele cele mai aşteptate în blogosferă. După unii: Băsescu, Cărtărescu, Patapievici.

La noi?

Şi la noi, în micuţa noastră curte electronică, pastorul Iosif Ţon este un pionier în domeniu. Fără alte paralele, cred că este comparabilă mişcarea dînsului spre spaţiul electronic cu cea pe care fostul preşedinte a făcut-o.

Este adevărat, dr. Iosif Ţon nu şi-a făcut blog, dar a deschis anul trecut un grup de discuţii, are o pagină personală deja etc.

Care sînt cele mai aşteptate persoane din mediul nostru în blogosferă la ora actuală?

Fost preşedinte al Cultului – Vasile Taloş

Fostul Preşedinte al Cultului – dr. Paul Negruţ

Actualul Preşedinte al Cultului – dr. Otniel Bunaciu

Fostul director al Uniunii – Mihai Suciu (am motive să cred că acest blog ar fi o „lovitură de piaţă”. Mihai are talent la scris. are şi ce spune!)

Autorul cărţii Pigmei şi Uriaşi – Daniel Mitrofan.

Un blog oficial al cultului, dacă nu o pagina web serioasă.

Mai spuneţi voi alţii.  Eu de aceştia am auzit.  🙂

PS.

Ah, şi Nadia Comăneci şi Ilie Năstase şi Ion Ţiriac.. ? Nuuuu?  De ce nu?

h1

Pastorul de tineret, avem nevoie de el sau nu?

noiembrie 15, 2007

Ce rol are el? Nu are nici un rol, după părerea mea.

Pierdere de resurse şi pierdere de om.

De ce spun asta? Sînt mai multe argumente.

Cine a mai văzut ca, adunînd două înţelepciuni mai mici, să se facă o înţelepciune mai mare?

În Isaia chestia asta tineri este o pedeapsă. Să fii condus de tineri şi tinerii să se conducă unii pe alţii.

Da, există cazuri speciale în care Dumnezeu ridică tineri pentru popor pentru slujbe speciale, în vremuri de restrişte, atunci cînd bătrînii sînt laşi (vezi cazul lui David), dar nu asta este norma.

E pedeapsă ca tinerii să fie conduşi tot de tineri, copiii să fie păstoriţi tot de copii.

Pastorul tînăr? N-am nimic împotriva pastorilor tineri. Da, asta este o formulă imaginabilă. Un pastor tînăr care îşi face ucenicia la un pastor în vîrstă, dar nu un pastor de tineret, tînăr, care să păstorească o turmă formată din tineri.

Păstorirea presupune turma şi turma este diversă, are tineri, bătrîni, bolnavi, sănătoşi, săraci, bogaţi, robi, slobozi etc.

Este mult de discutat aici asupra aceste teme: cum anume arată o turmă „normală”. Read the rest of this entry ?

h1

Willow Creek, o mărturisire surprinzătoare.

noiembrie 7, 2007

O surprinzătoare mărturisire este făcută de lideri din cadrul mişcării Willow Creek.

Cred că această mărturisire la o aprigă dispută între adepţii seeker-sensitive churches şi adepţii bisericilor tradiţionale.

Îmi pare rău că sînt „pe picior de plecare” că mi-ar fi plăcut să văd ce credeţi despre asta.

Poate se îndură Dumnezeu şi ne trezim la vreme că şi în România începuseră să curgă apele „izvorului” de la Willow Creek.

Nu poate curge din aceeaşi vînă a izvorului şi apă amară şi apă dulce! (Iacov)

Ce este admirabil aici?

Faptul că oamenii se opresc, evaluează şi, dacă îşi dau seama că au greşit, dau un sunet de trîmbiţă desluşit: „înapoi, fraţilor!”

Ce se întîmplă la noi? Dacă am greşit, stăm şi tăcem în păpuşoi, poate trece combina şi ne ocoleşte. „Timpul le rezolvă pe toate” sau „Uf, acum am lăsat tăvălugul la vale, oricum nu îl mai pot opri….”.

Tăcere versus transparenţă.

Proţăpeală versus smerenie şi puteţi continua….

h1

Ştiri baptiste pe Noiembrie

noiembrie 6, 2007

A apărut newsletterul pe luna Noiembrie.

Îl găsiţi AICI în format pdf.

h1

Pitt Popovici la UEO

octombrie 30, 2007

Pastorul Pitt Popovici este unul dintre „patriarhii” noştri.

pitt-popovici-sursa-dezvaluiri.jpg

Are 90 de ani.

pitt-popovici-la-ueo.jpg

Este uimitor prin lucididate, coerenţa discursului, prin sistematizarea subiectelor. Aici predică dintr-o schiţă pe care am văzut-o. Sînt şapte puncte înşiruite unul după altul şi restul … Duh.

1. Reducerea la zero – smerenia.

2. Atirnarea de Domnul.

3. Cunoasterea Cuvintului.

4. Obtinerea mesajului divin.

5. Cunoasterea vremii in care traim.

6. Formarea unei biserici misionare.

7. Sa fiti mesageri ai păcii.

Merită să ascultaţi mesajul.

Este AICI.

Citeşte din Biblia cu nişte caractere foarte mici fără ochelari.

Stă în picioare 90 de minute, fără nici un fel de probleme.

Are putere în voce şi nu-i tremură glasul decît de emoţie.

„Plin de suc şi verde!”. Nescîrbit, neacrit, cu multă veselie şi simţ al umorului.

Merită să îmbătrîneşti aşa!

h1

Prof. dr. Ioan Bunaciu despre trecutul seminarului… şi nu numai

octombrie 20, 2007

Daniel Brînzei pe blogul său publică o scrisoare care nu are nevoie de multe comentarii.

Eu din nou mă abţin.

Mă abţin de la comentarii, dar cred că voi veţi găsi destule explicaţii pentru multe lucruri.

Dumnezeu să se îndure de noi. Atît pot să spun!

h1

Reacţia pastorului Paul Negruţ faţă de mărturisirea pastorului Iosif Ţon

octombrie 18, 2007

Iubiti frati colegi,

Cunoasteti faptul ca nu sunt un adept al internetului ca mijloc si mediu al clarificarilor teologice sau ecclesiale. Nu doresc sa ma abat de la chemarea pe care o am de la Domnul de a predica Evanghelia.

Dar astazi, in mod exceptional, doresc doar sa atrag atentia asupra faptului ca asistam la o deformare periculoasa a invataturii si practicii privitoare la pocainta.

Interviul fratelui Iosif Ton de la BBC aduce in fata noastra o forma de pocainta triumfalista, imbracata in haina de victima, care are menirea de a-i face pe cei care propovaduiesc pocainta biblica sa se simta vinovati, iar pe cei care au fost informatori ai securitatii sa se simta martiri indreptatiti sa primeasca admiratia fratilor.

Psalmul 32 ne prezinta un model Biblic al pocaintei.

In legatura cu afirmatia caau fost multi pastori baptisti care au colaborat, cred ca asistam la o situatie bizara. De indata ce a aparut legea deconspirarii fostei Securitati ca politie politica, Consiliul Uniunii Baptiste a hotarat ca toti pastorii sa dea o declaratie notariala pe proprie raspundere in care sa precizeze daca au colaborat sau nu cu fosta securitate.

Din cate cunosc eu, in declaratiile care au fost date nimeni nu mentioneaza colaborarea cu fosta securitate. Daca se compara afirmatia facuta de fratele Iosif Ton cu declaratiile pastorilor baptisti avem o mare problema. Doua afirmatii contradictorii nu pot fi amandoua adevarate. Ori pastorii au mintit cand au dat declaratia notariala si atunci este grav atat din punct de vedere spiritual cat si penal, ori afirmatia fratelui Iosif Ton este fara acoperire.

Referitor la confesarea in interiorul cercului de fosti informatori si auto-reabilitarea in acelasi cadru, nu pot spune altceva decat ca este impotriva invataturii biblice si a practicii bisericii in decursul istoriei.

Dupa Scripturi, pastorii care au fost informatori trebuie sa marturiseasca in fata Bisericii si a celor pe care i-au vandut, sa
ceara iertare si sa repare daunele pe care le-au produs. Dupa ce mi-am citit dosarul la CNSAS am constatat ca au fost oameni care s-au pus in slujba securitatii comuniste pentru a-mi distruge caracterul, lucrarea si familia.

La comanda securitatii au dat declaratii mincinoase, au raspandit zvonuri calomnioase, au scris scrisori anonime si le-au
raspandit prin biserici, au dat informatii despre lucrari si persoane care au avut de suferit, etc. Oare pocainta acestor informatori inseamna sa se adune ei intre ei si sa se deslege unul pe altul? Cred ca dupa ce au savarsit pacatul de a-si vinde fratii, acum savarsesc pacatul de a-si acoperi pacatul cu pocainta nebiblica.

Am afirmat ca nu voi da numele celor ce m-au vandut la securitate pana cand nu stau de vorba personal cu fiecare, tocmai pentru ca doresc sa mergem pe calea biblica a pocaintei si repararii. Dar nu pot accepta pocainta falsa a nimanui si prin tacerea mea sa las impreia ca ceea ce se intampla este corect din punct de vedere biblic!

In istoria Bisericii, calitatea de Confesor (duhovnic) au avut-o numai aceia care in perioada prigoanei nu s-au lepadat si nu au tradat. Pe acei oameni ai lui Dunezeu i-a considerat Biserica vrednici sa asculte marturisirea celor care au tradat pe frati si s-au lepadat de Hristos.

Prin harul lui Dumnezeu sunt pastori si frati baptisti care nu au cedat santajului, presiunilor, amenintarilor sau ademenirilor vrajmasului si au ramas langa Domnul in ciuda tuturor incercarilor.

Oare de ce nu vor sa se pocaiasca informatorii la lumina, ci prefera obscurul unor pseudo-confesari? Oare nu continua sa traiasca mai departe in minciuna dand impresia ca sunt curati cand de fapt nu sunt?
De ce trebuie sa aflam de pe internet sau din mass media despre informatorii baptisti? De ce pocainta la radio si la televizor si nu pe genunchi, inaintea Domnului si a bisericilor pe care le-au vandut?

Propun sa avem un timp de rugaciune si zile de post si sa cerem de la Domnul vremuri de pocainta, de curatire, de iertare si reabilitare.

Fiul risipitor nu a fost reabilitat in cercul altor fii risipitori ci acasa in prezenta Tatalui si a familiei. Toti au aflat ca acest Fiu a fost mort si a inviat. Bucuria familiei vine dupa pocainta Fiului.

Cu aleasa pretuire in Hristos Domnul,
Paul Negrut

Nota mea: această scrisoare a fost trimisă mai multor pastori din ţară şi din străinătate ca reacţie publică la declaraţii publice.

h1

Acum şi „Cotidianul” despre Iosif Ton

octombrie 18, 2007

Cotidinanul reia istoriile de la BBC, condimentează cu cele găsite pe bloguri şi improvizează un articol din care nu poţi alege mare lucru în afară de titlu. De fapt repovesteşte, mai prost, tot ce a auzit. Şi inexact. Presă românească scrisă lăutăreşte, „după ureche”.

Din punct de vedere jurnalistic articolul suferă cumplit. Se chinuie cu spume. Nu aduce nimic nou. Nu se apleacă spre analize, nu prezintă problematica.

În sfîrşit, articol „de modă” şi de audienţă, că tot veni subiectul. Dacă putem da în baptişti? S-o facem.

Nu sînt de acord cu titlul foarte „jurnalistic” (este un eufemism) al „producţiunii” Mirelei Corlăţan. Deloc! Dar asta-i presa!

Semnalez articolul din cauza dezbaterilor şi comentariilor care au început să apară în josul lui, dar şi pentru că redă reacţiile lui Emil Hurezeanu şi ale dr. Otniel Bunaciu faţă de eveniment.

Se pare că problema este destul de serioasă încît Paul Negruţ şi-a rupt embargoul autoimpus şi intră în spaţiul electronic pentru a face cîteva declaraţii legate de mărturisirea pastorului Iosif Ţon. Un comentariu îi aparţine.

77 | Paul Negrut-(18-10-2007 14:03)

Sunt pastor baptist din anul 1981 si cu ajutorul lui Dumnezeu nu am colaborat cu securitatea. Cunosc multi pastori si enoriasi baptisti care nu au beneficiat de statutul de celebritate religioasa, dar care lasa in urma o marturie frumoasa de adevarati copiii ai lui Dumnezeu. Cred ca toti informatorii si tradatorii au dreptul la pocainta si iertare in conformitate cu standardele Scripturii. Omului care s-a pocait si a primit iertare ii sade bine smerenia! Dumnezeu sa se indure de noi!”

Ce va urma?

S-ar putea să dea o declaraţie mai ascuţită decît aceasta?

Ar fi în premieră!

h1

Mărturisire cu Marcu Nichifor

octombrie 17, 2007

Marcu Nichifor este o figură foarte cunoscută între baptişti. Este un fel de avvă al baptiştilor. S-ar putea face o întreagă colecţie de apoftegme, o antologie de întîmplări. A fost un om al credinţei, un vorbitor extrem de carismatic, cu mult simţ al umorului, de-o spontaneitate şocantă, cu o inteligenţă naturală strălucitoare.

Daniel Brînzei are o mulţime de poveşti cu el. Poate că şi asta o poate povesti mai bine şi cu detalii mai exacte.

Doi soţi sînt în conflict. El, se înţelege, a bătut-o. A ciufulit-o binişor de tot că au rămas urme.

L-au chemat pe pastorul bisericii. Spre ghinionul lor, Marcu Nichifor.

Soţul a început să se mărturisească. A spus aproape tot. Soţia l-a ajutat să îşi ducă mărturisirea pînă la capăt, arătîndu-şi vînătăile.

După toată spovada, pastorul Marcu i-a pus la rugăciune.

Soţul a început:

„Doamne Isuse, iartă-mă că m-am purtat nepotrivit cu soţia mea… ”

Din spate pastorul cu voce tare, ca să acopere mărturisirea timidă a enoriaşului:

„şi-a batut-o, Doamne, şi-a batut-o, iartă-l” ….

Nu l-a lăsat pînă n-a spus şi Domnului totul, aşa cum s-a întîmplat.

Din cînd în cînd, atunci cînd scriem sau ne rugăm mărturisiri, avem nevoie de strigătul cu puternic accent basarabean al pastorului Nichifor, strigăt  întrerupt doar de ticul aşa de cunoscut, tusea seacă:

„Şi…..” adăugaţi voi, că el nu mai trăieşte să ne fie plăieş la conştiinţă.

„Cum nu vii tu, Marcu doamne, ca, rugîndu-te cu ei…

Să-i împarţi în două cete, în pocăiţi şi farisei”

h1

Ştiri baptiste – ediţie specială

octombrie 15, 2007

În urma apelului scris de pastorul Taloş a apărut un comunicat. După acest comunicat o ediţie specială a ştirilor baptiste.

Eu mă abţin (cu greu) de la comentarii în dreptul celor două texte. Fac post pînă miercuri seara.

Fiecare poate cumpăni drept ceea ce citeşte.

Iată această ediţie AICI.

h1

Pozitia Conducerii UBR fata de apelul pastorului Talos

octombrie 15, 2007

Poziţia conducerii Uniunii Bisericilor Creştine Baptiste din România
faţă de afirmaţiile făcute de fratele Vasile Taloş în apelul său
public.

Conducerea Uniunii notează apelul public al fratelui Vasile Taloş şi
este întru totul de acord că Statutul votat de Congres trebuie să fie
susţinut prin diferite demersuri aşa cum sunt cele oficiale pe care
Uniunea Baptistă le-a făcut deja. Uniunea Baptistă încurajează şi alte
intervenţii pentru susţinerea Statutului, care pot fi iniţiate de
către persoane şi organizaţii cu posibilitatea să aibă asemenea
iniţiative în mod independent.

Conducerea Uniunii informează frăţietatea că în cadrul şedinţei
Consiliul Uniunii de la Deva, din luna septembrie, a fost comunicată
care este situaţia prezentă a Statutului şi care au fost demersurile
făcute de conducere în acest sens. Clarificarea a venit în urma
întrebării puse cu acea ocazie de către fratele Vasile Taloş.

Conducerea Uniunii Baptiste doreşte să sublinieze faptul că deoarece
Statutul este în prezent depus la Guvern, agenda cu privire la
discutarea şi aprobarea acestuia depinde de agenda de lucru a
Guvernului şi nu de cea a Uniunii Baptiste. Uniunea Baptistă a fost
unul dintre primele culte care a depus statutul, termenul legal
prevăzut fiind sfârşitul anului 2007. Frăţietatea este încurajată să
se roage pentru ca intenţiile exprimate de către comunitatea de
credincioşi baptişti prin acest statut să fie acceptate de către
guvern. Acceptarea de către Guvern a prevederilor votate de Congresul
Uniunii este deosebit de importantă mai ales datorită faptului că
legea cultelor a fost criticată deja de mai multe foruri din ţară şi
internaţionale.

Uniunea Baptistă îi îndeamnă pe cei care au nelămuriri personale în
legătură cu activitatea Uniunii să contactateze direct birourile
Uniunii. Pentru clarificarea aspectelor legate de situaţia Statutului,
conducerea Uniunii pune la dispoziţia celor interesaţi secvenţa
evenimentelor: votarea acestuia de către Congresul cultului,
finalizarea sa de către Comisia de redactare, depunerea Statutului la
Guvern şi demersurile făcute până acum.

9 mai 2007

Statutul este votat de către Congresul UBR

15 iunie 2007

Preşedintele UBR se întâlneşte cu Ministrul Industriilor şi al
Finanţelor Varujan Vosganian şi ridică problema scutirii de impozit
pentru donaţiile făcute bisericilor (vezi Ştiri baptiste, luna iulie
2007).

4 iulie 2007

Preşedintele Congresului, fratele Vasile Taloş înaintează într-un
e-mail adresat Directorului Executiv al Uniunii Baptiste forma finală
a Statutului. Forma finală, predată birourilor UBR, este incompletă
deoarece îi lipseşte preambulul istoric pe care Congresul a votat să
fie adăugat statutului. Fratele Taloş, care a fost încredinţat de
către Consiliul Uniunii cu redactarea Statutului, îl roagă personal pe
Preşedintele Uniunii să pregătească acest preambul deoarece dânsul nu
are timpul necesar, pregătindu-şi teza de doctorat.

24 august 2007

Statutul corectat şi redactat în forma grafică finală, la care s-a
adăugat şi preambulul este depus la Ministerul Culturii şi al Cultelor
cu numărul de înregistrare 5545.

Septembrie 2007

Problema statutului este ridicată de Preşedintele cultului şi de către
Secretarul General în discuţii cu parlamentari baptişti şi evanghelici
pentru a încerca să se afle stadiul în care se află discutarea şi
aprobarea Statutului de către Guvern.

h1

Altă întîmplare faină…

octombrie 11, 2007

Îmi scrie în vară un fost student. A fost cuminte ca o fată toată facultatea. Discret, adînc, s-a strecurat printre bănci fără să facă mult zgomot, dar a făcut la sfîrşit o lucrare de diplomă strălucitoare.

S-a dus să slujescă într-o biserică.

A stat de vorbă cu presbiteriatul şi au început să discute problema plăţii.

Cultul din care face parte a acceptat plata de la stat.

S-a frămîntat toată vara, să accepte plata de la stat sau să îi încurajeze pe fraţii mai în vîrstă , cu mai multă experienţă, fără a fi luat drept obraznic, să urmeze cuvîntul Scripturii: „vrednic este lucrătorul de plata lui”, plata lui dăruită de biserică…

A decit în cele din urmă.

A respins salariul de la Uniune, salariu care vine dintr-o relaţie de compromis cu statul, şi le-a propus să lucreze voluntar, lăsîndu-se „la buna mila lor”. Dacă vor dori să îi ofere ceva, bine, dacă nu, se încrede în Domnul.

Mi s-a făcut milă de el, dar m-am bucurat pentru el. Are credinţă şi curaj!

Sînt sigur că i-a pus la mirare şi gînduri pe cei din presbiteriat.

Spune el: „a fost greu să decid astfel, dar acum mă simt liber în a sluji fără nici un fel de constrîngeri”.

Mă rog pentru el să nu i se termine curajul atunci cînd i se va termina pîinea.

Întîmplarea asta aduce din nou pe tapet problema salarizării de la stat. Grea treabă, complexă situaţie.

Mie îmi convine să mă dau pe mîna unei biserici darnice şi educate bine, dar ei… foştii mei studenţi, ei ce vor face cînd ajung în biserici de cîte doi sau trei sau două zeci de membri?

Spuneţi voi!

h1

Uite-aşa conducător vreau…

octombrie 11, 2007

În urmă cu două zile mi s-a întmplat o chestie extraordinară.

A venit la mine un student care luase 8 la un examen. Nu contează la ce. Un examen la care avea eseu.

Mă tot căuta de cîteva zile. Mi-a spus că e o chestie urgentă.

Azi am fixat o întîlnire.

A început să vorbească despre ceva care l-a frămîntat toată vara. I-au dat lacrimile la un moment dat.

Mi-a cerut să îi anulez nota la examenul respectiv pentru că nu crede că este cinstit ce a făcut faţă de Dumnezeu, faţă de el însuşi, faţă de colegi, faţă de mine.

A lucrat la examen şi acolo unde nu a mai ştiut l-a ajutat cineva, dar nota aceea nu reprezintă numai munca lui.

Mi-a spus apoi: “Nu vreau sa imi cladesc lucrarea pe mici compromisuri!”

Am stat puţin în cumpănă. Am luat rapid o decizie. Ne-am rugat împreună şi l-am lăsat să plece fără povară.

Am rămas tăcut în birou şi mi-am dorit un singur lucru: să trăiesc ziua, după multe alte zile în care sper să nu se strice acesta, în care un tînăr ca acesta să ajungă să conducă destinele Uniunii, Comunităţilor, Bisericilor din România şi de ce nu…. poate un astfel de politician. Cred că pînă atunci mediul politic rămîne destul de septic unii dintre cei care au fost formaţi în şcolile de teologie să aleagă o carieră politică.

Şi acum îmi doresc un astfel de conducător… dar mă tem că nu va fi posibil decît peste vreo 15-20 de ani.

PS.

voi ce aţi fi făcut în locul meu?

Nu vă spun ce-am decis eu, aştept să văd ce-aţi fi hotărît, dacă aţi fi fost în locul meu.

%d blogeri au apreciat: