
LUMEA LA PĂTRAT
Lumea la cub!
Dacă înmulţim lumea cu lumea ,teoretic doar, atunci rezultă o lume la pătrat.
Dacă înmulţim lumea mea cu lumea ta atunci avem o lume la pătrat. Este lumea mea mai bogată şi lumea ta, mai plină. Eu schimb lumea ta şi lumea ta schimbă lumea mea în fel şi număr.
Lumea mea şi lumea ta, îmbogăţită cu lumea lui Dumnezeu este o lume la cub. Este cu aceeşi măsură pe lungime, cum este şi pe înălţime, cum este şi pe adîncime.
Lumea desăvîrşită a lui Dumnezeu, lumea care încheie istoria este o lume care trece dincolo de lumea mea, dreaptă, rectilinie, într-o singură dimensiune, aceea a singurătăţii; depăşeşte lumile noastre înmulţite, împărţite şi cîntărite, în două dimensiuni, a ta şi a mea, lumi ale comuniunii. Este o lume în dimensiuni pe care nu le putem intui. Dumnezeu trebuie să adauge măsura Lui la socoteala noastră pentru a ieşi Cetatea.
Prima creaţie a lui Dumnezeu, pămîntul, este o sferă.
Această sferă, cu tot ce este pe ea, va arde.
Ne vom duce în Cetatea lui Dumnezeu.
Cetatea lui Dumnezeu este un cub.
Între sferă şi cub, eu trăiesc într-o lume la pătrat.
Pînă Dumnezeu încheie socoteala, pînă ne va ridica la cub, eu trăiesc în lumea mea pe care o voi înmulţi cu-a ta. Amîndurora ne va ieşi acelaşi rezultat. Vom fi diferiţi, dar cu număr egal, lumea la pătrat.
Sunt 6 miliarde de oameni pe planeta asta – sunt 6 miliarde de lumi, Universuri. Lumea mea pusa fata in fata cu lumea oricarui om de pe terra nu se va putea niciodata topi intr-o esenta comuna, ne desparte substanta si prejudecatile pe care le avem fata de celalalt. Lumea desavarsita a lui D-zeu este absenta din viata celor cateva miliarde de fiinte care batuie haotic prin univers, exista doar o lume a lui D-zeu care se intemeiaza doar in Sinele gata sa accepte „resemnarea infinita” (despre care a scris S. Kierkegaard in Frica si cutremur) si sa accepte si drumul pribegiei prin lume si univers pentru a sesiza in Sine si univers existenta unui Creator omnipotent si dincolo de Creator existenta unei cetati ceresti. Lumile noastre se sting datorita faptului ca fiecare in felul nostru suntem „pribegii” prin univers si probabilitatea ca lumile noastre sa stea fata in fata aproape ca nu exista.
Mi-a plăcut exerciţiul de alteritate pe care l-ai făcut…nu putem fi cub,nu putem ajunge Sus,până nu vedem dumnezeirea din noi şi din cel din faţa noestră.
multumesc, Acidalia, ai dreptate, trebuie să Îl lăsăm să crească în noi.
😀 Frumos spus… şi chiar nu m-am gândit aşa până acum … lumi înmulţite… interesant… dar de ce Cetatea este un cub… de ce nu e un paraleliped sau un con… oare nu cumva va fi ce ne-ar plăcea nouă să fie?
Dacy uite aici de ce cetatea este un Cub!
Apocalipsa 21:2 Şi am văzut cetatea sfântă, noul Ierusalim, pogorându-se din cer de la Dumnezeu, gătită ca o mireasă, împodobită pentru mirele ei.
Apocalipsa 21:10 Şi m-a dus pe mine, în duh, într-un munte mare şi înalt şi mi-a arătat cetatea cea sfântă, Ierusalimul, pogorându-se din cer, de la Dumnezeu,
11 Având slava lui Dumnezeu. Lumina ei era asemenea cu cea a pietrei de mare preţ, ca piatra de iaspis, limpede cum e cristalul.
12 Şi avea zid mare şi înalt şi avea douăsprezece porţi, iar la porţi douăsprezece îngeri şi nume scrise deasupra, care sunt numele celor douăsprezece seminţii ale fiilor lui Israel.
13 Spre răsărit trei porţi şi spre miazănoapte trei porţi şi spre miazăzi trei porţi şi spre apus trei porţi.
14 Iar zidul cetăţii avea douăsprezece pietre de temelie şi în ele douăsprezece nume, ale celor douăsprezece apostoli ai Mielului.
15 Şi cel ce vorbea cu mine avea pentru măsurat o trestie de aur, ca să măsoare cetatea şi porţile ei şi zidul ei.
16 Şi cetatea este în patru colţuri şi lungimea ei este tot atâta cât şi lăţimea. Şi a măsurat cetatea cu trestia: douăsprezece mii de stadii. Lungimea şi lărgimea şi înălţimea ei sunt deopotrivă.
17 Şi a măsurat şi zidul ei: o sută patruzeci şi patru de coţi, după măsura omenească, care este şi a îngerului.
18 Şi zidăria zidului ei este de iaspis, iar cetatea este din aur curat, ca sticla cea curată.
19 Temeliile zidului cetăţii sunt împodobite cu tot felul de pietre scumpe: întâia piatră de temelie este de iaspis, a doua din safir, a treia din halcedon, a patra de smarald,
20 A cincea de sardonix, a şasea de sardiu, a şaptea de hrisolit, a opta de beril, a noua de topaz, a zecea de hrisopras, a unsprezecea de iachint, a douăsprezecea de ametist.
21 Iar cele douăsprezece porţi sunt douăsprezece mărgăritare; fiecare din porţi este dintr-un mărgăritar. Şi piaţa cetăţii este de aur curat, şi străvezie ca sticla.
22 Şi templu n-am văzut în ea, pentru că Domnul Dumnezeu, Atotţiitorul, şi Mielul este templul ei.
23 Şi cetatea nu are trebuinţă de soare, nici de lună, ca să o lumineze, căci slava lui Dumnezeu a luminat-o şi făclia ei este Mielul.
24 Şi neamurile vor umbla în lumina ei, iar împăraţii pământului vor aduce la ea mărirea lor.
25 Şi porţile cetăţii nu se vor mai închide ziua, căci noaptea nu va mai fi acolo.
26 Şi vor aduce în ea slava şi cinstea neamurilor.
27 Şi în cetate nu va intra nimic pângărit şi nimeni care e dedat cu spurcăciunea şi cu minciuna, ci numai cei scrişi în Cartea vieţii Mielului.
unul dintre pasajele mele preferate din Biblie
Degustă!!!
Ai să vezi de ce spujn că ne aşteaptă o lume pătrată!!
DA aşa e… dar oare nu va fi cum ne-o imaginăm noi mai frumoasă? Căci aşa a văzut-o Ioan… nu? Poate noi o vom vedea mai mare, mai frumoasă, mai … vom vedea… mai este până să ajungem acolo…
Cum să mi-o imaginez mai frumoasă decît Ioan?
Nu pot!
Om trăi şi-om vedea, să ajungem acolo întîi, pînă atunci nu pot să îl cred pe Ioan, care a văzut-o tot pătrată.
Pe el nu-l puteţi bănui că e pătrăţos… 🙂
Geometrizarea universului si creerea conexiunii cu Scriptura ma face sa inteleg ca nu sunt singurul care converge spre o descriere matematica a acestora. 🙂
Exceptional Marius, … desi am o tendinta de a intra mai adanc in matematica totusi ma abtin desi pentru funii domeniului ar fi interesant 🙂 .
pentru „fanii domeniului”
Roiuri (patrate) si caravane (cubice)
lumea aceea la patrat ..
lumea aceea care populeaza deocamdata patratul
si nu (inca) cubul
e o lume flamanda..
e o lume care pentru a mai exista
are nevoie de hrana
iar pentru a ajunge sa populeze Cubul
are nevoie de o anumita hrana
Iata de ce exista “Restaurantul ”
L-am putea numi evident si “Restaurantul patrat”
Restaurantul se numeşte
..de fapt nu contează..
ceea ce contează este că ..
.. are multe stele
fiind considerat de Lux..
Deobicei restaurantul are două intrări
una pentru unii.. alta pentru alţii
logic nu?
Evident asta înseamnă că are şi doua ieşiri
pentru unii şi ..pentru alţii
E un restaurant de elită
are numai clienţi fideli..
vin acolo de ani de zile
şi nu se plictisesc
probabil le place „mâncarea”
În special “Specialitatea Bucatarului”
Sau mai bine zis a “Bucătarilor”..
“Bucătarii” …
cei ce intră şi ies pe intrări şi iesiri separate..
sunt “Maestrii”
Au ajuns la performanţa de a inventa
nenumarate meniuri .. .de fiecare data altele
din doar doua ingrediente ..
“Bucătarii” sunt inventivi
Încă găsesc noi metode de a fabrica meniuri
din aceleaşi ingrediente
Clienţii asteaptă..bucatarii intră..
demni.. sobrii..autoritari
sau zâmbitori amabili ..îngaduitori
nu stim de ce fac aşa
probabil depinde de zile..
Sunt întotdeauna bine pregatiţi
au “meniurile” preparate
aşternute pe farfurii mari cu porţii mici
ori invers farfurii mici cu porţii mari
oricum nu cantitatea e problema..
“Meniurile” sunt consistente, hranitoare
deobicei se dau cate doua porţii pe săptamană
în unele cazuri trei..
in mod excepţional patru sau cinci..
..se întind meniurile..
pe farfurii aurite..
“supica de aripioare de ţînţar”
“ficaţei de tânţar gratinaţi “
“chifteluţe din creier de ţânţar”
ori alte bunataţi pe bază de ţânţar..
se împart mesenilor ..
descriindu-li-se valoarea energetică.
efectele curative..
compoziţia chimică..
cantitatea de vitamine, minerale, enzime..
Sunt profesionişti
Mesenii se înfruptă..cu nesaţ..
unii manancă totul acolo..
alţii mai iau cate ceva şi pentru acasă..
alţii pur si simplu cască gura
Înghţtind cu farfurie cu tot, meniul..
Într-atata sunt de covinşi de binefacerile sale..
La sfârşit ..singurul lucru care strica atmosfera sunt
aplauzele..
nu pentru ca nu ar fi binevenite
ci tocmai pentru ca lipsesc….
oricum nu se cade sa aplauzi într-un restaurant de lux
Dupa doua ore deobicei,
Mesenii ghiftuiti bine se ridica anevoie..
pleaca cu burţile pline..
exact prin locul pe unde au venit..
“Bucatarii” raman ..se închid uşile..
se imparte fraţeşte..ce a mai ramas..
Ce a mai ramas..?
Au ramas cotlete gigantice de cămilă
atricoate uriaşe, de asemenea, de camilă
muschi file, evident .. tot de camilă
porţii uriaşe..de camilă
Ia fiecare cât poate..
cât poate duce..
Sunt chemaţi membrii familiei în ajutor
Într un târziu ..
Închid restaurantul..pleacă spre casa..
Cine nu are cauciucuri Fulda sau Michelline
sigur va avea probleme..
maşinile sunt încarcate la maxim
ajunsi acasă descarcă..
apar probleme ..nu mai e loc..
sunt destule bunătăti rămase
in camară, în frigider, în pod, în anexe..
ramase de la alte ocazii..
evident bunatati din carne .. de camilă
se fac propuneri..
copilul zice..
Să mâncăm totul în seara asta..
din ce mai avem..apoi descarcam maşina
Nevasta spune..
să ne chemam şi prietenii..
cine ştie?..poate vom avea nevoie de ei..
cu siguranta nu ne vor uita..
cand vom apela la ei
“Bucătarul” se supune..acceptă..
oricum nu are ce face..
acasă nu mai e Şef..
demult ..din ziua in care a hotărât
că în “Restaurantul” său vor fi doar doua meniuri
unul bazat pe “Roiuri de tantari” celalat bazat pe “Caravane de camile”..
Bucatarul….
e sef doar la restaurant..
acasa are 2 sefi..sotia si copilul
cand primul lipseste..se simte mai in largul sau
cand lipseste si cel de al doilea se simte liber
deosebit de liber
.isi aduce aminte ca a fost odata bărbat..
acum.. desi nu poarta fusta..totusi nici barbat nu mai e..
de aceea pasiunea lui e “Restaurantul” ..
se duce acolo cu bucurie..
Totusi nici acolo nu e barbat ..insă “Mesenii” nu stiu asta
Îl trateaza ca si cum ar fi..
asta il face sa se simta bine foarte bine..
il face sa se simta aproape bărbat..
(Michael Ron Gordy..)