PUPILA PĂTRATĂ

Ca să vezi altfel lucrurile trebuie să îţi fie „afectat” ochiul. În întregime. Ca să vezi lumea de dincolo trebuie ca ochiul să rămînă nemişcat. Nu se poate altfel. Ochii morţilor, a „celor drepţi” (adică înţepeniţi) sunt plini de uimire, lucioşi reflectînd curbat lumea de aici, dar căutînd la cea de dincolo.

Fiecare retină este texturată diferit şi roşul tău s-ar putea să fie mai intens decît al meu sau spre vermillion sau …

O posibilă afectare a ochiului ar putea fi în-dreptarea pupilelor. Ce-ar fi să ne îndreptăm rotunjimile ochilor şi, odată „în-colţit” ochiul, să vedem cu totul diferit totul.

Pupila pătrată există numai în măsura în care „a murit”. Chiar dacă este a unui om viu, ea este „moartă” prin încremenirea în imagine. Este cu totul înţepenită în fotografia pătrată şi singurul lucru care rămîne de văzut este reflectarea care va fi fost întipărită pe suprafaţa corneană.

Pupila pătrată este o oglindă care deformează ceea ce vede, dar rămîne nemişcată.
În pupila pătrată, moartă într-un fel, rămîne întipărită ultima imagine care va fi fost văzută de pupila vie, rotundă.

Să privim din cînd în cînd deci la amintiri, adică la reflectarea împietrită şi în-dreptată din pupila pătrată, reflectare a lumii reale văzută de pupila rotundă.

În pupila pătrată nu se poate cuprinde alceva decît o amintire.

Prima oglindire

Prima oglindire în pupila în-dreptată a fost a chipului mamei mele. Frumoasă femeie! A rămas văduvă la 27 de ani, vîrstă la care alţii abia se gîndesc la căsătorie, cu doi copii de crescut. Nu s-a mai recăsătorit. „În ochii mei” a rămas tot aşa. Pe pupilele pozelor mele din copilărie, dacă te uiţi cu atenţie, se vede reflectat acest chip zîmbind, încercînd să îmi atragă atenţia spre obiectivul fotografului.

A doua oglindire

A doua persoană pe care am văzut-o pentru puţin timp, dar care a rămas întipărită pe corneea strălucitoare în lumina blitz-ului de la un aparat vechi elveţian Berretta este tata. Nu mai sunt multe de spus după ce am spus.

A treia oglindire

Am văzut tot felul de mizerii şi porcării. Am pietrificat pe suprafaţa globului ocular pe unul dintre bănuiţii ucigaşi, golanii din cartier, bătăile de pe stradă, armata română, hoţii de valize, caraghioslîcul de la 89 şi multe altele. S-au adunat rămînînd ca firişoare roşii pe alb. Urmele acelea se sterg greu, chiar dacă au fost aruncate spre pupile printre gene.

A patra oglindire

Există şi frumuseţe rămasă întipărită pe luciul ochilor. Părul ei bogat şi lung „mi-a intrat în ochi” şi am început să ne uităm la lume împreună. Se întîmpla asta de 20 de ani.

De atunci am început să văd lumea în culori, dar „la pătrat” şi tot „pătrat”

 

A şasea oglindire

Neriah (Lumina lui Dumnezeu) şi Naum (Mîngîiere) sunt aşezaţi dincolo de globul meu ocular, în inimă.

 

A şaptea oglindire

Neriah s-a născut a doua oară. Şi-a asumat crucea de fiecare zi. Mi-a rămas pe ochi chipul ei în momentul în care am cufundat-o, ca tată şi pastor, în apa botezului. Nu am simţit sentiment mai dulce.

 

Avem aceeaşi imagine pe pupilele încarcerate în „pătratu” ăsta

Ghici, care!?