h1

Pasacaglia BWV 582 /1

Aprilie 12, 2008

Nu, nu-i BMW seria 5!!! 🙂 Am ales alt pas rar, altă călcare urieşească. Johann Sebastian Bach, Passacaglia BWV 582 /1 în interpretarea lui Karl Richter.

Pedalierul marchează „paşii”, sînt paşii lui Dumnezeu în trecere, în trecere pe dinaintea jertfelor, paşii Lui în apropiere de stînca în care l-a ascuns pe Moise, tîrîind Shekinah, slava lui pe toate cele trei registre.

Sunetele se amestecă pentru urechea neînvăţată, dar toată bucata trebuie ascultată cu atenţie de mai multe ori, trebuie urmărită de fiecare dată linia melodică care se încrucişează cu cealaltă şi cu cealaltă şi cu cealaltă.

Aici pare o salată de sunete, o ploaie de note, care coboară de pe un registru pe altul şi se varsă din cînd în cînd pe pedalier, de acolo de unde a început. Parcă a fost plantată bucata în pedalier, ca în pămîntul cel bun, pentru a face flori în fluierele cu cea mai mică deschidere şi roade în tuburile medii.

Ascultaţi prima dată tema, tema este cîntată de pedalier. Apoi, pe urzeala „paşilor” sînt ţesute „cîntările însoţitoare” ale slavei. Iarăşi, ca la Albinoni, de sub cheia Fa spre „scăriţele” de deasupra cheii sol.

Orga nu poate fi ascultată pe youtube.

Nimeni nu are aparatură destul de bună acasă pentru a asculta orga.

Orga trebuie ascultată în sală, în catedrală. Abia atunci simţi fiecare sunet,

Vibraţia başilor în plămîni, simţi sunetul pe epidermă, intră în atrii şi ventricule, sunetele se scurg pe vene şi artere.

La Paris am stat într-o orgă, sub contacte şi tuburi.

M-am simţit „bătut” de sunete, lovit şi de sunetele care respirau din tuburi şi de contactele care îţi şfichiuie nervii.

Iată cum se aude. AICI.

„Vîntul” este stîrnit de pompele de aer.

Orgile electronice, care imită? …. Hm!

La fel ca bisericile care imită „Viaţa” Trupului…

Anunțuri

13 comentarii

  1. cand rostea I.Sava numele lui era unic ..B A C H apoi ramanea in extaz. Singurul de care era legat in aprofunzime .Vocabularul nostru este prea sarac pentru a putea descrie opera lui.Totdeauna ai impresia ca nu ai spus suficient.Idem Beethoven.


  2. Exceptional, impresionant – sunt lucruri in fata carora nu ai cuvinte. Am ascultat si eu in Munchen intr-o catedrala f mare ceva asemanator. Sunt niste piese care produc o atmosfera, o adevarata incantare a perceptiei sunetului.

    Apreciez ca ne inventi si putina muzica, si in special de aceasta speta.


  3. Muzica fara cuvinte venita de la Dumnezeu si inchinata lui.Orga e instrumentul meu preferat. Asa e ,sunetul tuburilor nu poate fi duplicat, trebuie sa fi acolo. Am avut si eu ocazia sa cint putin,( dupa stiinta mea) la catedrala din orasul meu la orga de acolo care era de prin 1700. Un sunet mare care apoi se lovea de blocurile de piatra, un sunet care nu oboseste fiinta ascultatorului. As fi dorit sa am o orga cu tuburi,dar nu am cladire pentru asa ceva. Am gasit de ocazie cu 50$ un harmonium care are nu mai putin de 120 de ani,pe care l-am pus alaturi de pian. Poate am sa-ti trimit o poza ca stiu ca esti fascinat de instrumentele vechi. Marius dai dovada ca esti un muzicolog de prima mina ,explicindune si noua ceea ce inseamna aceste insiruiri de sunete.


  4. Subscriu si eu la cele spuse de Elev: Marius ai veleităţi de muzicolog! Şi ne încânţi cu aceste subiecte atât de …muzicale. Pe lângă atâtea „impurităţi” de care avem parte zi de zi, avem mare nevoie şi de aceste armonii cereşti care ne purifică, care ne încântă sufletul! Şi care, mai ales, ne apropie de armoniile divine, de Dumnezeu!
    Eu am făcut facultatea la Sibiu şi îmi amintesc cu plăcere de minunatele concerte la orgă în vechea şi impresionanta catedrală lutherană din oraş. Era o încântare a auzului şi a sufletului. Mi-am cumpărat si discuri cu muzica de Bach, dar nu avea cum să fie la fel ca emoţia din vechea catedrală. Din ce ţin minte, acolo e cea mai veche orgă din estul Europei. Mă gândesc la experienţa ta unică de a fi acolo, în inima orgii, în acea avalanşă de sunete, armonii şi senzaţii greu de descris… Minunat!
    Şi tot la Sibiu am ascultat în catedrala catolică unul dintre Concertele branderburgice ale lui Bach, la vioară cântând profesorul meu de muzică. Mi-au rămas la inimă acele momente. Cum ai putea să uiţi ceea ce este minunat?


  5. Ioan Rusu, la Beethoven mă abţin, nu este pe placul meu dar Bach este la fel ca Augustin in teologia occidentală pentru mine…

    Romuluss, eh, muzica patimă veche, ce să-i faci nu scap de ea 🙂 Unii mor din cauza dependenţelor 🙂

    Draga Elev, da-mi poza, îţi trimit şi eu poza cu armoniul recuperat din Biserica Cacuciu VEchi… biserica la care tot fac referire din cînd în cînd ca arhetip al bisericii de ţară.. o bisreică dragă mie, biserică în care am început să lucrez după ordinare…

    nu, muzicolog nu, e doar pasiune şi atît, nu ştiu cît pricep eu din muzică, dar îmi place să vorbesc despre ea,

    Alex, muzica ne rămîne undeva mai adînc în suflet decît cuvintele, de aceea merită să discutăm despre muzică în context eclesial… te invidiez pentru experienţele tale.
    Vreau şi eu o catedrală în care să mă duc să mă calce Dumnezeu pe spate cu sunetele orgii..

    mîine am o supriză pentru voi, tot muzicală…


  6. Superb, ma bucur ca am gasit asa ceva pe un blog. Multumesc


  7. Beatrix, se pare ca tipul asta nu numai ca vorbeste despre muzica frumos si canta frumos.

    Uite ce-a pus azi! Are tupeu tipul! 🙂
    BAch langa „cantec de lautar” 🙂


  8. Frumoasa surpriza de azi, draga Marius! Am inregistra cu telefonul cantarea ta. M-am plimbat prin parc si am ascultat de mai multe ori vocea ta calda si chitara care „stie” sa cante bine in mainile tale. Daca toti care cred ca stiu sa cante ar fi „lautari” asa ca tine… Cantatul este intotdeauna ceva ce pleaca din inima. Iar din inima trebuie sa porneasca tot ce e mai bun si mai frumos din sufletul omului, tot ceea ce e gata sa ofere cu generozitate celorlalti. Daca e numai „zgomot din gât”… e ca şi zdrangăneala copiilor cand se joaca de-a cantatul.
    Mai asteptam si alte „cadouri”!


  9. Am revazut mesajul tau de mai sus. Ai dreptate, muzica e divină si ea trebuie văzută si in context eclesial. Muzica e tot o rugăciune prin care ne înălţăm sufletul spre Domnul. Cuvânt şi armonie muzicală – iată ce ne poate înălţa spiritual!Fără dimensiunea eclesială, muzica rămâne doar o zdrangăneală…Zgomot.
    Marius, nu trebuie cine ştie ce construcţii măreţe. Poţi „ridica” o catedrală chiar în sufletul tău. Una numai a ta, în care Domnul va fi mereu prezent cu bucurie.
    Sufletul omului ca o catedrală….
    Totuşi, în clipul de aici, e o catedrală impresionantă. Care te copleşeşte cu măreţia, maiestuozitatea…Iar muzica la orgă…o minune!


  10. Beatrix, mai am…. să vezi mîine 🙂 Mîine avem „bondari”… în ton cu primăvara.

    Visitor… mulţumesc, nu merit, dar îmi place… continuă 🙂

    Alex, la înmormîntarea mea să se cînte cu chitara! şi să mi se pună una în sicriu… ca la Marea Înviere să am cu ce mă prezenta…

    Mai vin şi alte cadouri… mai vesele, asta este trist că e postul mare! E din cauza îndoielilor din ultima săptămînă.

    Cea mai mare teamă mi-a fost să nu îmi tai degetele cînd lucram la abric.

    I-am promis atunci Domnului că, dacă scap cu ele întregi, îl voi lăuda pe El în fiecare zi.

    Aşa cum zici… catedrala din suflet este încă în contrucţie… cînd va fi gata voi întra în ea, dar nu mă va mai găsi nimeni pe pămînt.


  11. O altă experienţă este să cînţi la o orgă de aceasta…

    Senzaţia este că sunetul îţi vine după cîtva timp înapoi… E fascinant.

    TRebuie să îţi ştii foarte bine partitura şi să „auzi” muzica înainte de a fi emisă de tuburi…

    Am fost un alintat al lumii că am pus mîna pe asemenea bijuterie… E tare, tare de tot… Mai tare decît parapantele …


  12. Draga Marius,
    Mi-am amintit ca am vazut la un muzeu un mormant din neolitic, in care se gaseau pe langa oasele celui ingropat, si oasele cainelui si calului sau. Adica ceea ce a avut el mai drag pe lume. Si m-am gandit zambind atunci, oare noi, cei de azi, ce-am pune cu noi in mormant? Tu spui ca vrei chitara.Frumos gand, ca sa ai cu te infatisa inaintea Tatalui! Ehee, numele proorocului David, pe care il porti…. Ai schimbat putin harpa lui cu chitara (tot cu corzi), dar ai ca si el dorinta de a-L slavi pe Domnul prin cantare!
    Probabil ca ceilalti ne-am pune langa noi calculatoare, telefoane mobile, cărţi… de toate! Dar nu de astea am avea nevoie. Mi-am amintit ca am citit tare demult o istorioara despre Apostolul Toma. Care, ajuns prin India, i-a promis unui conducator de acolo ca îi va ridica un mare palat, cum nu s-a mai vazut. Acela i-a dat banii necesari construirii, dar Toma i-a împărţit pe toţi săracilor. Cand a fost intrebat cum sta construirea palatului, Toma i-a raspuns ca sta foarte bine, e aproape gata, desi nimeni nu vedea nimic concret. I-a explicat ca el i-a construit „palat in ceruri”, clădit din milostenie şi iubire de semeni.
    Palatul ceresc…catedrala sufletului… Doamne ajuta-ne la toţi!


  13. Nu voi pune chitara pentru că îmi este cea mai dragă, ci pentru că mi-a fost toată viaţa ca o armă…
    Vezi Psalmul 18:3
    Eu strig Laudat fie Domnul şi sînt izbăvit de vrăjmaşii mei..

    TRebuie să am cu ce să mă prezint la înviere, de aceea am cerut chitara.

    Frumoasă povestea cu apostolul..



Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: