Archive for Mai 2008

h1

Pătrăţosu a murit! …. 00

Mai 21, 2008

Unii spun că a murit! Că a avut un accident în timpul testărilor!

Nuuuuuuu, de fapt s-a întîmplat cam aşa:

De atunci nu mai ştie nimeni de el. A plecat!

S-ar putea să îl vedeţi umblînd fantomatic ici şi colo, deghizat din argintiu în negru..urcînd pentru puţin deal în topuri (fără să vrea s-a cocoţat iar pe locul I 🙂 ), coborînd în canioane şi, din cînd în cînd mai dă iarăşi prin bălţi… de data asta se va stropi numai pe el însuşi…. din cauza singurătăţii.

Este o singurătate de alergător de cursă lungă. Maşinile astea ating uşor un milion de km la bord. Era cît pe ce….

Va fi departe şi totuşi pe-aproape…

Oare se va mai întoarce vreodată?

Cu regrete:

Păcubosu, fratele lu Pătrăţosu….

PS.

Read the rest of this entry ?

h1

Apărarea mea: vreau să fiu tratat ca un fost securist! 01

Mai 20, 2008

Disclaimer: acest post este vechi şi nu era destinat publicarii in aceasta forma. In urma unor discutii pe privat si in urma unui comentariu, caruia i-am dat drumul spre seara, vezi AICI, am hotarit sa public aceasta apologie, desi nu as fi vrut sa închei în această notă. Acest text a fost scris in contextul scrisorii pe care Beniamin Lup a trimis-o catre Consiliul Uniunii. Cred ca, acum la final de cursă, chiar dacă am greşit, cred că merit acelaşi tratament, fără a fi discriminat în vreun fel, cu foştii securişti.

…………………….

Iată că am încheiat cu blogul, fericirea multora. Da, ştiu că „păcatele” 🙂 mă vor urmări muuuultă vreme. Dosarul mi se va face întotdeauna cu citate din blog etc., chestie demnă de Alin Cristea, lăudat şi apreciat de grupul de păstori, de oameni ca dînsul şi ca dînşii, păstrînd totuşi categoriile diferite.

Ei, acum am şi eu pretenţii şi tupeu. După atîtea „scandaluri”, după atîtea greşeli, după atîtea scădinţe, am şi eu o singură dorinţă înainte de moarte.

Vreau să fiu tratat la fel ca un SECURIST, la fel ca un informator. Pe bune!

Atît vreau. Vreau şi eu să mă bucur de aceleaşi drepturi ca şi ei.

……………………………………..

Să presupunem că am greşit cu blogul acesta. Să presupunem. (Eu nu presupun, am avut multe greşeli pe care le ştiu mai bine decît cei care mă vrăjmăşesc)

Read the rest of this entry ?

h1

Cine m-a văzut …01

Mai 20, 2008

Un prieten mi-a făcut o supriză. Mi-a trimis o fotografie de prin 1990. N-am ştiut cînd a făcut-o, cu ce a făcut-o, că pe vremea aia nu erau aparate digitale.

Mi s-a pus un nod în gît. Ce prietenie frumoasă! Ce zile, în care stăteam să memorăm paradigme în greacă şi ebraică, să discutăm rîzînd sau luîndu-ne de gulere despre tot felul de lucruri: poezie, sculptură, religie, om, anatomie, Babel, creaţie, stupi, însurătoare…

Acesta a fost primul meu birou. Memoram împreună

Acum, în aceste zile în care îmi merge numărătoarea inversă, îmi face foarte bine această fotografie.

Nu-mi plac fotografiile cu mine, dar asta îmi face bine pentru că „văd” în ea chipul prietenului meu, nasul turtit pe aparat şi retina roşie, amprentată cu această imagine.

Nu-i important că mă văd eu aici, este important că m-a văzut cine m-a văzut

la-studiu.jpg

h1

„Surprins de bucurie”

Mai 19, 2008

În foarte puţin timp de aici înainte urmează să apară o carte pe care am aşteptat-o mult în limba română. Locul ei în biblioteca mea este undeva între Jurnalul Fericirii şi Confesiunile lui Augustin. Povestea felului în care C.S. Lewis a trecut „de la ateism la creştinism” este realizată cu aceeaşi măiestrie pe care am admirat-o în alte lucrări ale sale.

Tema centrală a cărţii este descoperirea creştinismului ca o religie a bucuriei. Prin aceasta, prin felul în care înţelege „vocaţia fericirii”, se înrudeşte cu jurnalul steinhardtdian şi cu „hedonismul” lui Piper, pe care îl precede în acestă „tradiţie a bucuriei”.

Deşi autorul se distanţează de Confesiuni, prin felul în care abordează chestiuni extrabiografice, „semănînd tot mai puţin cu o autobiografie generală”, o problematică menită să aducă cititorul prin ademenire spre chestiuni care privesc propria înţelegere asupra vieţii în general şi modului în care ne raportăm la Dumnezeu.

Aşa cum spune însuşi autorul, pînă acum rare sînt acele biografii care să acorde atîta atenţie anilor de început, copilăriei, în vederea înţelegerii vieţii „ca rest”, ca o continuare a copilăriei.

Traducerea lui Emanuel Contac este remarcabilă. Se vede sudoarea şi cumpănirea fiecărui termen cu o acribie de exeget.

Read the rest of this entry ?

h1

Amintiri…02

Mai 19, 2008

Am văzut demult un SF. Se făcea că, printr-un dispozitiv electronic complicat ai fi putut să îţi cumperi „amintiri”. Te aşezai pe un scaun şi ţi se împrumutau amintiri. Contra cost, se înţelege! Puteai avea amintiri cu o excursie în Grand Canyon, în Colorado, în Amazon.

…………………..

Eu aş scrie scenariul unui SF în care s-ar putea cumpăra timp. N-aţi fost tentaţi niciodată de acestă idee?

Să cumperi timp, aşa cum ar fi trebuit să cumpere fecioarele neînţelepte din Evanghelia după Matei cap. 25. Să cumperi undelemnul-timp.

Se fabrică de toate, haine, maşini, de toate, un singur lucru nu se poate cumpăra: timpul.

………………………

Investiţia în timp este cea mai bună investiţie. Investiţia în lucrurile netransferabile. Care sînt acestea? Sănătatea, mîntuirea, timpul…

A doua categorie de lucruri în care merită să investeşti sînt lucrurile create de Dumnezeu şi care cresc versus lucrurile create de om şi care nu cresc.

Read the rest of this entry ?

h1

Epilog: despre bine, rău, mai bine şi mai rău… 03

Mai 18, 2008

Este ultima duminica de blogger 🙂 . Întotdeauna duminica m-am abţinut de la blogging. Bine am făcut, dar în fiecare duminică obişnuies să stau să evaluez, aşa cum fac asupra tuturor lucrurilor: ce a fost bine, ce a fost rău în săptămîna care a trecut? Ce ar fi fost mai bine, ce ar fi fost cel mai rău? Ce este foarte bine, ce este foarte foarte rău?

Mi-a venit în minte un articol-epilog, care se potriveşte foarte bine ca epilog şi la acest blog. Eu cred că o posibilă cheie de interpretare a cărţii Eclesiast este „bine şi rău, mai bine şi mai rău, cel mai bine şi cel mai rău”. Nu ştiu cît este de convingător, dar mie mi-a plăcut 🙂 .

Read the rest of this entry ?

h1

I’ve found God…

Mai 17, 2008

Am ascultat cu deosebit interes emisiunea lui Robert Turcescu de ieri despre declaraţia celui care conduce observatorul astronomic al Vaticanului.

Din nou demonstrăm că sîntem un neam de isterici. Vorba lui CAragiale, în ţara noastră nu se munceşte mult, nu se gîndeşte mult, dar se vorbeşte mult.

Ce-a înţeles lumea: VATICANUL A RECUNOSCUT EXISTENŢA EXTRATEREŞTRILOR. Asta nu-i o problemă de teologie, este o problemă de hermenutică.

Ei, vaticanii, ne pregătesc deja pentru a ne întîlni cu un omuleţ mic şi verde pe care îl au conservat deja în frigiderele de prin Cetate.:) Să fim serioşi. La fel de adevărată ca autopsia celebră deja a extraterestrului de prin anii 50 la care rîde şi un student la medicină în anul I.

Read the rest of this entry ?

%d blogeri au apreciat asta: