Un protest util şi igienic – Protest împotriva fraudei intelectuale
ianuarie 22, 2008Aşa şi-a intitulat Cristi protestul faţă de ceea ce se întîmplă în minunata cultură română dintre dealurile mioritice şi de pe malurile mîloase ale rîurilor patriei.
” Stimati Prieteni,
va rog sa cititi documentul atasat si sa-mi trimiteti acordul dumneavoastră;
daca as avea o mie de miini cu o mie de miini l-as semna;
este incredibil ce se intimpla sub ochii… „oamenilor de cultura”.
Protestul va fi publicat in presa,
al Dvs, din nou exterminator fara voie (disons pour des raisons patriotiques),
Cristian Badilita”
Iată AICI protestul.
Pentru a susţine acest protest trebuie să vă semnaţi cu numele real şi să vă exprimaţi acordul/dezacordul în spaţiul dedicat comentariilor.
Puteţi intra şi cu nickname-ul de pînă acum, dar în comentariu trebuie să vă „deconspiraţi”.
Mai este şi a treia cale. Să îmi transmiteţi „pe privat” susţinerea dvs.
La patratosu 
As subscrie si eu, dar sunt prea mari numele! 😀
unul din cele mai hazlii evenimente pe care le-am trait in programul de master de la Fac. de Studii Europene din CJ, a fost cand la cursul cu Alex Baumgarten, facand trimiteri la diferite lucrari traduse in romana, el ma tot taxa „e o traducere slaba, nu merita,etc”; dupa mai multe astfel de replici, n-am mai rezistat „dar dom’le B., imi desfiintati biblioteca!”… 🙂 – asta reprezinta raspunsul: zambetul inocent al lui Alex, ca tu-l stii Marius
si ca dovada: am carti de la Herald, e drept, din era pre-master! 😀
Ciprian, ce cap heraldic mai ai si tu! Ba’ eu daca vad ca a semnat Smarandita popii Badilita, semnez, macar sa vad ce basici face la degete Blogdomestic ala, cu poza aia a lui mititica de sepie. 🙂
draga Ciprian, este deschisă lista, sînt şi studenţi 🙂
problema cu astfel de cărţi este că umplu librăriile cu traduceri la a treia mînă, este ca şi cum aş traduce NT din franceză…sau din engleză…
Vladu Felician Petru, student al Universităţii Babeş-Bolyai, Facultatea de Teologie Greco-Catolică, Departamentul Oradea, îmi exprim dezacordul total faţă de încercărcările prin practici nu doar lipsite de profesionalism, dar chiar meschine, ale Editurii Herald de a se impune pe piaţă. Am fost şi eu păcălit, la rându-mi, cu o carte.
Cât despre blogul Dvs. Rev. Cruceru, aş dori pe această cale să vă mulţumesc pentru resursele puse la dispoziţie aici. Mult succes în demersul întreprins de Dvs. împreună cu mult stimabilul domn Cristian Bădiliţă!
Era să uit… Lăudat să fie Isus! 😀
cultura romaneasca? ce-i aia? hai sa ne comportam rational… cultura in romania e liiceanu iar liiceanu mi-a spus sa nu mai scriu… .(mda, nu il plac pe liiceanu, faptu ca l-a cunoscut pe noica nu il face filosof)… altfel spus:nu avem cultura, oricat as bea nu vad cultura in tara asta…astfel incat nu pot exista probleme cu ceva inexistent…
Pleşu, domnule, Pleşu, este sclipitor…
Fratilor – se pare ca si Cornilescu a tradus de mana doua (adica nu stia Ebraica). Corectati-ma va rog daca sunt gresit. Dar Slava Domnului pt traducerea lui.
Eu sunt de acord ca Herald sa-si mentioneze sursele…dar cred ca se face prea mare caz de traducerea din franceza/engleza.
Pai daca nu avem expertii (sau destui la ora actuala) in Romania (sau/si banii) – de ce sa nu traduceti din engleza?
EXEMPLU: Daca unul din cei mai buni specialisti in Septuaginta (A. Pietersma) a tradus recent cartea Psalmilor, de ce ar fi traducerea din engleza in romaneste slabuta? Atat timp cat traducatorul e bun/calificat (adica stie bine engleza si romana), chiar daca lucrarea e tradusa din engleza – ea ar trebui sa fie f buna.
Bineinteles – daca e o traducere mai slabuta si mai veche (din 1917 – desi si aici sunt exceptii) – fara indoiala ca si traducerea in romaneste va fi slabuta.
Se aplica si la traducerea Bibliei. Daca traducerea in Engleza (ESV – de exemplu) este f buna (cum cred ca este) – si traducerea in romaneste va fi f buna (chiar daca traducatorul nu stie greaca si ebraica).
E mai rau sa ai niste traducatori care traduc din original si nu stapanesc bine acele limbi…care cred ca e cazul la ora actuala in Romania. Sper sa fiu gresit. Scuze maestrilor 🙂
P.S. Voi va dati seama cati bani si timp si experti sunt necesari sa se traduca unele surse de baza din greaca, akkadian etc??? Avem banii, expertii si timpul asta? Intre timp cred ca e mai simplu sa imprumutam de la cei care deja au cheltuit mult (daca se poate si e legal).
Ciprian Sturz, masterand in programul de Filosofie Antica si Medievala al Facultatii de Istorie si Filosofie,UBB Cluj, absolvent al programului de master „Religia in Europa” in cadrul Facultatii de Studii Europene, UBB Cluj
sustin initiativa demarata de Cristian Badilita si colab.
draga Ghitza, problema este mult mai complexa, ai opoziţia între interesul pentru a dărui aceste opere culturii române (şi aici este chestionabilă problema, în orice formă?) şi interesul financiar, problema resurselor umane pentru traducerile acestea şi problema publicului ţintă pentru aceleaşi traduceri..
Dacă stăm şi ne gîndim puţin, lucrurile se complică un pic.
Cred că sînt destule resurse pentru a traduce aceste texte din limbile originale.
Da, nimeni nu dă în cap nimănui dacă consultă o traducere într-o limbă modernă…, dar traducerea la a treia mînă este imposibil de consultat în vederea unui studiu ştiinţific.
Traducerea Cornilescu este un caz special, l-am mai comentat…nu sînt de acord cu metodologia şi cu faptul că a folosit foarte mult Louis Segond în loc să folosească textul grec şi ebraic, dar traducerea are acea „sclipire”, după părerea mea realizată din întîlnirea uneui intuiţii lingvistice extradordinare şi intervenţia Duhului Sfînt…, sclipire care lipseşte altor traduceri ulterioare şi mult mai fidele textelor originale.
Ghitza eram eu. Era pus din greseala.
Tu chiar crezi ca exista resursele? Me refer la banii si la oamenii care pot sa faca asta? Eu credeam ca nu exista, dar tu esti in tara – asa ca ma bazez pe ceea ce zici tu.
Oricum – o astfel de munca necesita f mult efort si timp (de exemplu: traducerea parintilor bisericii din greaca/latina) – asa ca pana se pot traduce acestia din original, nu vad de ce nu s-ar putea folosi traduceri bune din engleza/franceza (bineinteles daca se specifica in carte asta si exista toate aprobarile de rigoare).
P.S. Eu nu ma refeream pt studiul stintific (pentru asta eu cred ca cercetatorii ar trebui sa citeasca si engleza si germana(?), si chiar si limbile din care se traduce)…ma refeream pt citirea celor care sunt interesati in aceste opere: studenti, pastori etc.
cercetare? am un amic,e la chimie…ii pune profesorul sa traduca lucrari din engleza in romana,pe care, ulterior, acest prof. le publica in numele sau…asta e cercetarea in romania
da, din păcate, waslaw, lucrul acesta se practică în universiăţile din România…. se mai numeşte şi „plagiat”
nu e plagiat…am brevetat noi,va spun eu e cercetare
daca nu eram deja dadaist ma revoltam.
stii ce e util si igienic pt cultura romaneasca…sa-l vad pe liiceanu beat,asta chiar m-ar face sa cred ca mai putem salva ceva,altfel…
Eu am observat asta si la frati de-ai nostri bine cunoscuti. Scrie o carte intreaga si are vreo 3 surse la bibliografie, care poate sunt citate din greseala de vreo 3 ori…Chiar asa se face in Romania?
Este legal? Nu dau nume pt ca nu vreau ca Patratosu sa bata recordul din nou la accesari :):)
Si eu sa fiu dat afara din comunitatea baptista 🙂
hehehe…pe mine nu ma mira nimic…cred ca un gest admirabil ar fi sa vad,plimbandu-ma prin parc un roman citind…cand eu citesc in parc se uita lumea la mine ca la dracu’
Nu stiu daca e corect. In cazul unui protest impotriva fraudei intelectuale, sa te legi de o editura? Haideti sa fim seriosi, probabil nu merita editura asta un scandal pe tema asta, pentru ca e prea mica. Humanitas s-ar mai preta, apropo de Liiceanu. Frauda intelectuala e una, editura asta e doar un mic exemplu. E doar un simplu simtpom al unei boli care ar trebui tratata. Ca si cum ai lua o aspirina intr-o meningita.
Pt. evediahu: Nu cred ca traducerile din limbi secundare pot oferi standarde autentice unei culturi. Decat 500 de traduceri pe an din engleza, e preferabila o singura editie „la ac”, facuta dupa original. E adevarat ca in ritmul asta avem nevoie de mai mult timp pt a ne acoperi lipsurile, insa nici nemtii sau francezii nu au editat aceste texte in 20 de ani ci pe parcursul a cateva secole.
Din pacate, in ceea ce priveste traducerile textelor religioase, pe noi ne-a „binecuvantat” Dumnezeu cu traditia traducerilor „in duh”, in care e suficienta insusirea unui limbaj de lemn pt. a capata autoritate. Vezi de exemplu cazul preotului Dorin Piciorus (http://bastrix.wordpress.com/2008/01/17/vizavi-de-traducerea-patericului-facuta-de-catre-alin-suciu/), care a insailat o lista de critici duhovnicesti la traducerea mea din Pateric, fara a cunoaste nici una dintre limbile sursa.
Ceea ce a semnalat Cristi Badilita e de bun-simt si trebuia tras un semnal de alarma.
draga Amarij, de ce nu împotriva unei edituri, dacă şi editura este implicată, ba chiar promovează această fraudă?
Draga Alin, cred că este o chestie care ne paşte pe noi ca români, avem impresia că ne pricepem la toate,
uite, am terminat un doctorat pe Augustin, trebuie să traduc De Trinitate…
Mă apucă groaza numai cînd mă gîndesc la toată povestea asta. Simt un gol în stomac cînd ştiu complexitatea textului, termenii tehnici, alunecările de frază specific augustiniene… uitaţi-vă cîte variante şi probleme de traducere avem cu un textişor din engleză..
şi totuşi sînt cîteva personaje care au tradus Augustin fără nici un complex… fără să ştie bine declinarea a III-a în latină…
Oameni ca părintele Dorin şi alţii ca el n-au nici un fel de complex să ia texte din limbile clasice sau din altele şi se consideră suficient de calificaţi în tratarea acestor texte dacă ştiu să dezlege grafemele…
Impostura în cultura română are o curte foarte largă şi sînt mulţi care odihnesc la mesele ei, după ce au plecat demult de la ospăţul dat de Sfînta Înţelepciune.
N-am zis Nu. Dar mi se pare incorect ca doar editura asta. E varza domeniul. Tot.
Aline – pai tocmai asta e problema, ca la francezi etc le-a luat sute de ani (poate nu chiar sute) si au avut si au surse mult mai multe ca noi…De ce sa nu avem intre timp traducerile traducerilor lor???
O clarificare: Eu sunt total de acord ca noi sa avem traducerile din limbile originale etc…dar puneam sub semnul intrebari daca avem resursele, si sugeram ca intre timp nu e nimica rau sa se traduca dintr-o limba care deja a investit aceste resurse (bani, timp, experti)… atat timp cat editura specifica de unde e traducerea.
Cred ca Marius e f corect in ceea ce spune de traducerea lui Augustin…Cineva care stie complexitatea textului si a limbii isi da seama ca nu e asa de usor de tradus un text clasic. De aceea am zis ca nu cred ca exista in tara resursele (?)
P.S. De obicei cand termina francezii sau englezii o serie de tradus (secole?), se considera ca seria e „outdated”, sau facut noi descoperiri in limba etc…si vor/trebuie sa o ia de la capat pt a oferi o traducere mai buna 🙂
Evedule, semnezi sau nu protestul? 🙂
!
Semnez daca-mi spune Badilita care sunt traducatorii aia buni din Romania care pot sa traduca din copta :):):)
EvedYahu, cate carti de la Herald ai in biblioteca? daca n-ai, iti vand eu cateva… 😀 ; deci, practic, nu te prea afecteaza batalia asta, decat poate ca principiu!
@ amarij: Sunt edituri care promoveaza traduceri de calitate; vezi editura IRI cu integrala Plotin, Humanitas-ul chiar cu colectia de filosofie medievala, Univers Enciclopedic si neaparat de amintit Polirom-ul!Traducerea lui Toma _ despre Sf.treime – la Galaxia Gutenberg, trebuie mentionata! acel „lasciate ogni speranta” nu e chiar asa de categoric aici 😉
am scris si io (http://spranceana.blogspot.com/2008/01/iancu-jianu-i-editurile.html )despre asta…eu zic ca lucrurile trebuie ceva nuantate…
lasciate ogne speranza voi ch’intrate
Evedule, Alin Suciu este unul. Ai urmărit postul cu patericul?
am văzut, Vitalie, multţumesc pentru solidaritate.
multumim de corectura, „domnule profesor, cu dragoste”! 😉
Dante Alighieri
ha 🙂
îmi voi schimba deviza la blog
intră cine vrea, scapă cine poate… 🙂
în loc de lăsaţi orice speranţă–
cam greu sa te iei de fiecare-n parte! sau cainii democratiei iti sunt datori?
Cipri – ai dreptate, nu am nici o carte de Herald!
Dupa posturile asta – nici nu o sa-mi cumpar 🙂
[Dar daca-mi vinzi tu cateva la reducere (90%) poate le iau:)]
No hai ca semnez si eu. M-ati convins.
Desi – as fi curios sa stiu ce intelegi printr-un EXPERT in copta! ::):)
Dr. Cristian Rata
Lecturer in Old Testament
(luna urmatoare: Assistant Professor – sper 🙂 – dau si eu o prajitura – dar Coreeana :):))
P.S. Titlurile sunt doar pt semnatura.
Banuiesc ca ajuta (?)
P.S. Cine e Pateric? Nu-l cunosc :):)
draga Cristi, îţi tinem pumnii pentru avansare,
da, bună întrebare, ce înseamnă expert?
Cineva care petrece cîţiva ani de zile asupra domeniului respectiv, în aşa de mare măsură încît se specializează, îşi îngustează domeniul de investigare şi îşi adînceşte cercetarea (nu se poate adîncire fără îngustare, asta-i diferenţa dintre fîntnă şi lac, nu?)
Cu alte cuvinte, expertul este ca o fîntînă adîncă faţă de cunoscătorii de suprafaţa care seamnă cu nişte bălţi puturoase ceva mai largi, pline de mîl, viermi, lipitori şi alte alea…
Am scris despre asta…
Ei, experţii „ne lasă fîntînă”
Alin Suciu a petrecut în Canada mai mulţi ani, „la picioarele” unora dintre cei mai cunoscuţi specialişti în domeniu… a lucrat în colective care s-au ocupat de Evanghelia lui Iuda, a participat la dezbateri legate de tema respectivă şi nu ştie să citească numai în coptă…
Am transmis semnătura ta lui Cristi, dar s-ar putea să fie destul de tîrziu..
Dragos Butuzea, Bucuresti. Ca cititor liber profesionist, nu sunt de acord cu aceasta blamare oficiala a editurii. Cu toata admiratia mea pentru activitatea culturala a lui Cristian Badilita, cred ca fiecare editura e libera sa publice ce doreste, cititorul singur fiind liber sa aleaga. Eu, personal, am doua editii frumoase din Yoga lui Patanjali si din Upanisade, realizate/ingrijite de doi sanscritologi, Ovidiu Nedu si Vlad Sovarel. Fara Herald, ele poate n-ar fi fost traduse. In ceea ce priveste traducerile grecesti ale patristicii, ma gandesc la urmatorul rationament, folosindu-ma de exemplul din protest:
Eu nu stiu greaca. Pentru a citi Pastorul lui Herma, nu am inca la dispozitie nici o traducere direct din greaca. Ce pot face?
Dupa rationamentul protestului, si pe Vechiul Testament publicat de BOR ar trebui precizati pe coperta traducatorii, existand de asemenea traducerea stiintifica a Septuagintei de la Polirom.
Eu chiar nu inteleg ce-i cu toata tevatura asta. La urma urmei, daca e sa o luam asa si Editura Litera International a fost premiata de Uniunea Scriitorilor pentru O mie si una de nopti, o compilatie din franceza, germana si rusa, nicidecum o traducere direct din araba. Ce e bun pentru unii e rau pentru altii. „Prin confruntarea şi coroborarea între ele a traducerilor semnate de J. G. Mardrus (franceză), Max Henning (germană) şi M.A.Salîe (rusă), s-a realizat o ediţie completă, unică în lume. Traducerea a fost distinsă cu premiul Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti.”
Protest la protest (Aurelian Scrima – director Editura Herald)
Am citit cu stupoare articolul publicat de ziarul Ziua, intitulat „Protest împotriva fraudei intelectuale”. Dat fiind că acuzele grave cuprinse acolo pun în discuţie credibilitatea unui demers editorial coerent desfăşurat pe parcursul mai multor ani şi credibilitatea unor acte profesionale, m-am simţit dator să intervin. Nu o voi mai face altădată.
În urmă cu câteva luni, dl. Bădiliţă, iniţiatorul şi primul semnatar al acestui Protest a propus Editurii Herald spre publicare Apocalipsa după Pavel (ed. a IV-a). Într-una din scrisori domnia sa spunea „felicitări pentru apariţii şi succes mai departe”. Presupun că la data respectivă socotea Editura Herald îndeajuns de onorabilă pentru a-i găzdui lucrările. Îmi cer scuze pentru indiscreţia pe care am comis-o, dar efectiv nu înţeleg cum de a ajuns în atât de scurtă vreme să considere această editură vehiculul unei fraude intelectuale.
În articol editura Herald este acuzată că pune pe piaţă „titluri ale culturii antice, creştine şi păgâne în traduceri neprofesioniste şi fără nici o valoare ştiinţifică”.
Primul reproş este că operele respective intră în cultura română prin intermediul unor limbi europene, adică „la mâna a doua”, ceea ce ar constitui „o fraudă intelectuală”. Problema poate fi privită sub mai multe unghiuri:
1) este justificat un asemenea act? Dacă am nega, ar trebui să eliminăm din cultura noastră aproape tot ce a venit din Orient sau din spaţiul nordic al Europei şi să socotim că marii scriitori sau traducători care ne-au transmis „la mâna a doua” comori ale literaturii arabe, indiene sau persane au comis fraude intelectuale. Exemple se găsesc la tot pasul.
2) folosirea ediţiei în limba originală garantează calitatea traducerii? Chiar dl. Bădiliţă a reproşat în nenumărate rânduri pr. Dumitru Stăniloaie şi lui Dumitru Fecioru că au tradus din greacă fără spirit critic sau ştiinţific; şi totuşi noi le suntem profund îndatoraţi că ne-au apropiat opera unor Părinţi ai Bisericii sau lucrarea unor mari mărturisitori.
3) oare specialiştii care lucrează pe ediţiile originale nu se ajută în munca lor de traducere de toate versiunile (autohtone sau străine) ce le au la dispoziţie, inclusiv de aparatul lor critic? – este un act necesar, obligatoriu chiar, dată fiind dificultatea unei asemenea demers.
Principial, nu avem cum să nu fim de acord cu dezideratul de a oferi traducerea operelor capitale din original, realizată la cel mai înalt nivel ştiinţific. Ştim însă că pentru astfel de proiecte e nevoie de timp, resurse şi hotărâre şi mai ales de un efort colectiv întrucât operele de acest gen trebuie abordate, decriptate şi înţelese pe mai multe paliere: filologic, teologic, filosofic, istoric etc. Traducerea Septuagintei în limba română – un proiect la care participă un colectiv de specialişti demni de toată lauda – este deocamdată un exemplu singular, care din fericire a putut beneficia de o sponsorizare generoasă; aceasta a permis ca traducătorii implicaţi aici să fie „bine plătiţi, adică, mai bine plătiţi decât ar putea-o face orice editură din România” (C. Bădiliţă). Oare o astfel de reţetă poate fi aplicată astăzi tuturor urgenţelor şi recuperărilor de care e atâta nevoie? Din păcate, în România, la nivelul actual al resurselor disponibile în domeniul cărţii, constituie excepţie ceea ce în marile culturi europene este regula.
Cât priveşte indicarea surselor, în articol se recunoaşte că volumele „menţionează pe contrapagină sursele”, potrivit cutumei. Dintre cărţile atât de blamate în respectivul articol mă voi opri la un singur exemplu: Apocalipsele apocrife ale Noului Testament . Pentru a alcătui volumul au fost consultate nu mai puţin de şase surse, din care au fost selectate unsprezece texte aparţinând exclusiv literaturii apocaliptice. Versiunile respective erau traduceri (cele mai multe în engleză) realizate după originale redactate în diferite limbi (latină, coptă, siriacă, greacă). Nu îmi pot imagina că în România este posibil să se realizeze un volum de doar 250 de pagini, care să fie opera colectivă a unor specialişti în astfel de limbi; după cum nici nu ştiu să existe calificare pentru traducerea unor surse siriace, etiopiene sau copte. Repet, toate sursele sunt oferite cu onestitate; orice cititor avizat cercetează cuprinsul, verifică sursele, răsfoieşte şi citeşte selectiv înainte de a decide să cumpere cartea. Unde este mistificarea? Volumele nu pretind să fie altceva decât ceea ce sunt.
În articol se mai spune că volumele respective nu au valoare ştiinţifică. Afirmaţia este nedreaptă şi de rea credinţă. Fiecare volum, precizez, fiecare volum al colecţiei este însoţit de un aparat critic substanţial (introduceri, note, comentarii, indici) ce aparţine de regulă unei personalităţi de renume. De pildă, R.H. Charles este figura emblematică a editării în engleză a corpus-ului apocrif şi pseudoepigraf veterotestamentar. În plus, pentru mai buna înţelegere a unor astfel de texte şi a vastei problematici pe care o ridică spiritului nostru, în cadrul editurii a fost dezvoltată colecţia „Fiat Lux” unde au apărut deja operele unor importanţi teologi: P. Tillich, A. Harnack, W. Bousset, Teilhard de Chardin etc.
Nici nu mă obosesc să răspund afirmaţiei că se fac bani cu astfel de cărţi. Oricine lucrează în domeniu ştie care e adevărul, inclusiv semnatarii articolului. Ceea ce nu pot înţelege este tonul vituperat şi virulenţa cu care se reclamă practic un drept de monopol.
Una e să semnalezi neajunsuri sau deficienţe (care există, fără îndoială), alta e să emiţi judecăţi de valoare globale. Sunt convins că mulţi dintre semnatarii protestului nu ştiu că la Editura Herald au apărut texte sacre precum Bhagavad-Gita, Coranul, Upanişad etc. (în remarcabile traduceri din original) şi că au fost publicaţi autori la a căror exigenţă profesională visează orice intelectual autentic: H-Ch. Puech (Despre gnoză, Evanghelia după Toma), A. Harnack (Istoria dogmei creştine), T. Wittaker (Neoplatonismul), M. Harl (Septuaginta), P. Deussen (Filosofia Upanişadelor), S. Dasgupta (Filosofia Yoga), M. Granet (Gândirea chineză), Isabelle Robinet (Istoria daoismului), H. Corbin (Istoria filosofiei islamice) şi lista poate continua. Îi invit să judece încă o dată dacă asemenea producţii îndrituiesc calificativul de fraudă intelectuală. Pe o piaţă liberă a cărţii, cum din fericire este cea de astăzi din România, până la urmă nivelul de cultură şi discernământul cititorilor hotărăsc cine şi ce rămâne.
Închei spunând că am apelat la acest drept la replică nu atât din nevoia de a clarifica lucrurile, cât mai ales din respect pentru colaboratorii şi cititorii Editurii.
Aurelian Scrima
Director Editura Herald
[…] – este vorba despre Protestul lui Cristian Badilita impotriva fraudei intelectuale (gasesti pe blogul Patratosului atat detaliile referitoare la demers, cat si “dovada” faptului ca nu m-am sfiit sa imi […]
Dle Aurelian Scrima, pretinsele traduceri din sanscrita pe care le-ati publicat sunt de doi lei. Nici nu sunt cu adevarat din sanscrita, ci din diverse editii bilingve. Versiunea romaneasca o urmeaza pe cea engleza etc. Sovarel si Nedu, pe care cineva ii lauda mai sus ca „sanscritologi” sunt foarte ologi in sanscrita.
Nu ma refeream desigur la reeditarea traducerilor lui Sergiu Al-George. Dar nici aceasta (reeditarea) nu e facuta profesional si corect.
Exact din acest motiv s-a făcut protestul, Dlareh!
[…] două opțiuni: traducerea cu dicționare care realizează echivările în alte limbi moderne (am asistat la sacrilegii prin traducerea unor opere din franceză sau engleză în loc de traducerea…) decît limba română sau crearea unui dicționar propriu, utilizat de autori în aventura […]
[…] două opțiuni: traducerea cu dicționare care realizează echivările în alte limbi moderne (am asistat la sacrilegii prin traducerea unor opere din franceză sau engleză în loc de traducerea…) decît limba română sau crearea unui dicționar propriu, utilizat de autori în aventura […]