h1

Neologizarea, o metodă de … sărăcire a vocabularului…

iunie 4, 2007

De obicei copiii noştri învaţă la şcoală mai multe mijloace de îmbogăţire a vocabularului: prin derivare, prin compunere, schimbarea valorii gramaticale, împrumuturi şi neologisme şi altele.

Citind Biblia cu ai noştri copii acasă am avut satisfacţia ca atunci cînd găsesc un arhaism, să descoperim împreună o nouă lume. Una care nu este îngropată, ci aceea care merită descoperită şi din care ne putem îmbogăţi cuvîntarea şi mintea. Perspectiva lor despre lume şi viaţă se lărgeşte prin noile sensuri ale unor cuvinte pe care unii ar dori să le îngroape cu zile. Mare şi condamnabilă crimă. Să îngropi de vii cuvinte care mai suflă.

La întîlnirea cu domnul care a iniţiat traducerea The Living Bible acesta ne-a povestit cum i-a venit ideea. Citea Biblia copiilor şi a observat că aceştia nu înţeleg o mulţime de cuvinte. Îl tot întrebau ce înseamnă cutare sau cutare lucru şi atunci a considerat că este mai bine să reducă Cuvîntul la limbajul lor, al copiilor, la universul lor, eliminînd arhaismele. Bună metodă!

L-am întrebat imediat de ce nu le-a explicat ce înseamă cuvintele pe care nu le înţelegeau? De ce a sărăcit Cuvîntul şi nu a îmbogăţit mintea copiilor. A evitat inteligent întrebarea: „Yes, this is a very interesting question…”. Şi ne mirăm de ce rîdem de anumite naţii că nu ştiu unde este Europa? Probabil pentru că facem traduceri înguste pentru minţi tot mai înguste şi se creează un ciclu greu de oprit. Traducerile înguste micşorează tot mai mult orizonturile. Să mergem pe aceeaşi cale şi nici noi nu vom mai şti unde este Humuleştiul.

Moda a devenit mai cunoscută (deşi discuţia are o istorie veche) de la penibila intreprindere cu „The Living Bible” (de parcă cea englezească cu arhaisme ar fi fost „moartă”) şi a continuat pînă la scandalosul „The Message” a lui Eugene H. Peterson, nici interpretare (că exegeză nu este, dar te îndreaptă spre anumite interpretări prin frazare), nici traducere.

Tendinţa aceasta a pătruns şi la noi. Ne-am mai exprimat o dată cu privire la fenomenul de neologizare a Bibliei Cornilescu, asupra metodologiei „după ureche” şi asupra legitimităţii acestui demers care distruge opera unui autor prin violarea unui text care are propria sa logică lăuntrică.

Avem şi noi o variante de tot rîsul în genul Living Bible, variante care au fost respinse cu efervescenţă de comunitatea eclesială: Noul Testament pe înţelesul tuturor (că celelalte ar fi numai pe înţelesul elitelor? sau al bătrînilor? sau al profesorilor de literatură? pe cînd un nou testament pentru mecanici auto? pe cînd unul pentru croitorese, că cel pentru femei deja a apărut, este traducerea pe care am făcut-o celebră cu selecţia antologică traducerea expresiei „a intrat mîntuirea în casa ta” s-a realizat „a intrat salvarea în casa ta”!)

După o gramadă de isprăvi care mai de care mai scumpe şi cu rezultate îndoielnice, iată că în sfîrşit se sfîrşeşte o acţiune de care am auzit mai demult, dar acum ochii ne-au văzut-o.

De curînd a apărut o nouă traducere. Menţionăm că acest post NU ESTE o critică a acestei traduceri asupra căreia vom reveni la momentul cuvenit. Este doar o critică a unui fenomen asupra căreia ne îndreaptă din nou atenţia prezentările acesteia fenomen, pe care îl bănuiam, din discuţiile cu unii dintre traducători, şi pe care l-am considerat nedorit: evitarea arhaismelor în favoarea unui abuz de neologisme.

Acest fenomen nu face decît să ne sărăcească limba, nu să o îmbogăţească. Şi „limba ne vorbeşte”, nu-i aşa?

De ce anume am traduce Biblia în limba vorbită de Andreea Eţca la ProTV?

De ce să evităm „a scormoni” pentru a-l înlocui cu „a căuta”. Scormonirea este un anumit fel de căutare, aspectul este intensiv. Cine scormoneşte dă la o parte, răstoarnă, dar caută şi în crăpături şi în aţele de lînă şi în sertarele cu scule. Cine caută s-ar putea să găsească, cine scormoneşte, va găsi sigur! Vom scormoni altă dată prin traducerea amintită.

Vom reveni şi cu alte exemple din care dumneavoastră puteţi alege varianta cea mai bună potrivit contextului, dar luaţi cîteva aşa de gust:

Ia încercaţi înlocuirea lui:

„a tăbărî” cu „a cantona”

„pribeag” cu „rătăcitor”?

„a mîngîia” cu „a consola” (cum sună „Domnul mă consolează?”)

„urîciune” cu „abominaţie” („Abominaţia distrugerii sau devastării” în Locul preasfînt, în loc de „urîciunea pustiirii”… )

„a săvîrşi/sfîrşi” cu „a termina” (Cuvîntul de pe cruce – „s-a terminat!”)

„chelarul” cu „economul” de ce nu „contabilul”?

„a zăbovi” cu a „aştepta” (Domnul nu aşteaptă în împlinirea promisiunilor Lui?)

Menţionez că toate exemplele acestea au fost deja propuse într-un articol de un respectabil specialist în VT, articol care revine acum într-o nouă formă, după ce în vechea variantă a fost mult mai fervent în apărarea neologizării.

O traducere „moderna si contemporana” nu înseamna abandonarea tuturor arhaismelor care creeaza efecte stilistice deosebite. O limba care renunta la cuvintele vechi renunta la culoarea si puterea pe care le-a capatat în multiplele recontextualizari. O astfel de actiune este echivalenta cu o lobotomie care ne-ar face sa ne uitam trecutul lingvistic.

Pentru a traduce bine nu este necesară numai cunoaşterea limbii ţintă şi a limbii sursă, nici măcar un doctorat în filologie clasică nu ajută. Este necesar în primul rînd un „simţ al limbii” pe care Cornilescu l-a avut, fără îndoială. Este uimitor cum un născut în Mehedinţi foloseşte un evantai atît de larg de regionalisme. Este fascinant cum un fost călugăr fără prea multă şcoală foloseşte metafora atît de comod şi … putem continua.

Chiar, de ce trebuie să admitem procesul de sărăcire a minţii şi reducerea universului care se creează în mintea copiilor noştri între limitele manualului şcolar?

Vă rog faceţi un exerciţiu – citiţi primele pagini din Amintiri din copilărie de Ion Creangă împreună cu copiii. Nu vor înţelege mare lucru. Dumneavoastră s-ar putea să vă prăpădiţi de rîs pentru că cineva v-a explicat ce este culeşerul „pe cînd mă mîngîia mama cu culeşerul…”. Ia înlocuiţi cu neologisme, înlocuiţi verbul a „a zghiui” cu un neologism sau expresia „ne întindeam de calc cu genunchii la gură” cu expresia „tremuram de frig”. S-a pierdut efectul stilistic, deşi s-ar putea să fi înţeles totul foarte bine, dar mult mai plictisitor, în alb şi gri. Cam aşa este şi cu noile traduceri ale bibliei. S-ar putea ca aceasta să fie mai „corectă”, dar cu totul lipsită de culoare stilistică. Ca desenul tehnic. E corect, reprezintă piesa, dar nu o descrie. Cînd te uiţi la un desen tehnic nu simţi nimic, deşi totul este milimetric de bine proporţinat. O lucrare de artă, luată în detaliu, reprezintă lumea incorect, dar frumos. Linia de penel a alunecat prea mult sau cuţitaşul de pictură a lăsat mai multă materie decît te-ai fi aşteptat, dar efectul de ansamblu este superb.

Sînt cuvinte cu potenţial poetic, literar şi altele de pus doar în instrucţiunile de montaj ale motoarelor sau în manuale pentru aeromodelişti.

Punem pariu pe ce vreţi că în Cornilescu nu veţi găsi cuvîntul „eficient”?

Şi acum luaţi-o ca o glumă.

Psalmul 23 într-o traducere academică…

Nici nu ştiu de unde o mai am. Aş vrea să îi dau „credit” autorului. Nu eu am făcut-o! Sînt nevinovat. Sînt eu rău, dar nici chiar aşa :).

Psalmul 23 intr-o traducere academica*

Domnul si cu mine suntem intr-o relatie de pastor-fiinta pastorita si asta ma plaseaza intr-o pozitie cu o excelenta prognoza de zero negativ.

El ma alimenteaza cu verdeata suculenta a spatiilor verzi si ma conduce in proximitatea laterala a acumularilor acvative non-torentiale.

El imi restaureaza nivelele initiale de satisfacere ale alcatuirii mele psihologice.

In ciuda unui progres ambulatoriu prin intersectia slab iluminata cu incidenta mortalitatii, in mine nu se vor manifesta senzatii de teroare anxioasa datorita tangentialei mele atingeri cu Atotputernicia Lui.

Proteza care-I inlesneste mersul si dispozitivul de constrangere pe care-l foloseste imi induc o stare de comfort personal.

Tu proiectezi si produci o structura portanta de nutrienti chiar si in contextul prezentei unor elemente ostile si necooperante.

Initiezi un ritual folcloric care implica extracte vegetale infuzate asupra capului meu, iar containerul desemnat alimentarii mele exchibitioneaza constant o totala depasire a parametrilor volumetrici.

Da, factorul ne-deductibil de intensitate emotionala si atributul de nonviolenta amabilitate ma vor insoti pe toata durata nemortalitatii mele.

Si voi avea drept de rezidenta permanenta in spatiile de habitat aflate in proprietatea Domnului pe o durata nedefinita cu acces pozitiv spre axa infinita a timpului.

Nu-i aşa că-i urîţică?

15 comentarii

  1. A, acum m-am uitat pe bibleserver.
    Nu-i oare cam pretenţios spus NOUA TRADUCERE ÎN LIMBA ROMÂNĂ? Cam mult spus, nu?
    Oare nu era mai cu smerenie O NOUĂ TRADUCERE ÎN LIMBA ROMÂNĂ.
    Noua şi singura şi unica tradusă cel mai bine?

    Mai menţionez că sînt cu totul de acord pentru opţiunea lucrului în echipă, cu oameni calificaţi impecabil şi inconstetabil. dăruiţi de Domnul în ce priveşte uzul cuvintelor


  2. Am spus că revin:
    1 Corinteni 13:
    „1 Dacă vorbesc în limbi omeneşti şi îngereşti, dar nu am dragoste, sunt un gong de aramă zgomotos sau un chimval zăngănitor.”

    Întrebare: Dacă e să fim „corecţi politic” şi să includem şi pe doamne,
    Cum ar suna versetul spus de o doamnă?
    „sunt o goangă”?
    Doamne, Doamne!
    N-a citit chiar nimeni cu ureche muzicală traducerea asta?


  3. Pe măsură ce citesc ma ingrijoreaza nu numai acest fenomen, ci si faptul ca este neglijat textul grecesc in detaliu. Pare o traducere “cu Cornilescu in fata”.
    se stie printre traducători ca atunci cînd nu ştii foarte bine limba sursă (limba greacă în cazul nostru), apelezi la mai multe traduceri paralele, pentru lămurire.
    Aceştia se numesc “urechişti”, termen preluat din lumea muzicală.
    Un exemplu:
    Romani 1:18.
    Orice traducător din greacă ştie că GAR este pe locul II întotdeauna în text, dar întotdeauna se traduce pe locul I. Sensul lui GAR este CĂCI.
    Aceata este una dintre fineţurile de traducător. Acolo se caută o traducere, aşa cum mecanici caută maşinile acolo unde nu te gîndeşti.
    Textul nostru ar trebui să sune
    “CĂCI mînia lui Dumnezeu se va descoperi…”
    Acesta leagă 17 de 18 şi tot contextul capătă o altă structură. Din punct de vedere exegetic lucrurile iau o cu totul altă turnură.
    Eu întreb: Dacă nu-i mai bună TRADUCEREA (nu o traducere) cui prodest?
    Veţi spune că nu-i important GAR?
    Veţi spune că sînt chiţibuşar? Defect profesional! Veţi spune că sînt detalii nesemnificative?
    Ia să întrebăm pe un exeget al Romanilor să ne spună?


  4. Cer iertare ca intervin si aici.
    Referitor la varianta Cornilescu a Psalmilor cred ca acestia nu prea sint cantabili, spre deosebire de varianta sinodala care, de fapt, ii reia cu minime interventii din editiile precedente.
    „Domnul ma paste si nimic nu-mi va lipsi,
    La apa odihnei acolo m-a salasluit, la apa odihnei m-a hranit.
    Sufletul meu l-a intors, pvatuitu-m-a pe cararile dreptatii, pentru numele Lui.
    Ca de voi si umbla in mijlocul mortii, de rele nu ma tem; ca Tu cu mine esti.
    Toiagul Tau si varga Ta acestea m-au mangaiat.
    gatit-ai masa inaintea mea, impotriva celor ce ma necajesc pe mine; uns-ai cu untdelemn capul meu si paharul Tau este adapandu-ma ca un puternic (aici devine neclar pentru necunoscatorii elinei, recte Septuaginta-paharul Domnului este tare, mai bine zis continutul sau).
    Si mila Ta ma va urma in toate zilele vietii mele, ca sa locuiesc in casa Domnului intru lungime de zile.


  5. Rectificare :
    „la locul pasunii m-a hranit”


  6. Foarte bine, domnule CNI, ca ati intrat si aici.
    Si mie imi place traducerea Sinodala.
    Marturisesc ca mai mult folosesc Noul testament de la Balgrad pe care il am tot timpul pe birou si biblia de la Bucuresti.
    Sint chestii superbe, gaselnite extraordinare. Si stiau carte la vremea aceea nu ca noi.
    traducerea sinodala urmareste mult prea aproape topica si are o sintaxa greioaie.
    TRaducerea sinodala merita un post in sine. Dar recunosc, are un ritm launtric foarte cantabil, in ciuda altor lipsuri, unele care tin si de exactitatea gramaticala, la fel ca traducerea la care ne uitam acum.
    Multumesc pentru atentie.
    Voi reveni cu raspuns, in masura timpului si la celalalt post al dvs.


  7. Cineva mi-a spus azi, după ce a citit această discuţie.
    „Eu cred că eşti foarte tînăr ca să te apuci de o traducere a Noului Testament, ce să mai vorbim a Bibliei şi se pare că eşti calificat”

    „Da, ai dreptate, i-am răspuns, prea tînăr pentru o traducere a Noului Testament. Probabil cam 50 de ani este vîrsta potrivită pentru unul ca mine să înceapă un astfel de proiect. TRebuie înghiţit mult text, trebuie petrecută multă experienţă de viaţă, mai trebuie să predic o grămadă din acele texte ca să le pot traduce mai bine. nu doar aspectele verbale şi traducerea corectă a aoristelor trebuie realizate, ci trecerea spirituală cu experienţa personală şi eclesială prin text”


  8. Dezbaterea despre traduceri ar fi una interesanta daca ar fi facuta intr-un spirit de dialog cu vizitatorii blogului, altfel saraceste dialogul, saraceste… viata.

    Ar mai fi de dorit ca subiectele patratoase sa apara mai putin ca reactiune si mai mult ca actiune.

    Depling stilul „tintar-armasar” cu care revine blogerul o data cu subiecte care ar fi putut fi interesante, dar le… saraceste prin exagerare.

    Desigur, stilistica exagerarii are rostul ei, dar ne-ar prinde bine o perspectiva moderata, echilibrata si cu expresie subiectivista mai redusa.


  9. Draga Alin,

    si unde nu este spiritul de dialog?
    n-a patit nimeni cu mine ce am patit toti cu pr. Piciorus, nu?
    Commenturile sint pe „on”. nu sint cenzurate.
    Eu raspund, daca trebuie. Fiecare poate spune ce vrea, chiar si sa ma jigneasca, daca te uiti la alte posturi.
    Oare nu asta este armasar-tintar, ca este si tu spui ca nu-i? 🙂
    Daca te uiti in istoria blogului sint si initiative si actiuni, nu numai reactii.
    Am avut o singura problema pina acum legata de ce spui. Cei care erau cei mai vocali si declarativi cu chestiuni ca dialogul si altele ca astea, cind s-a ajuns la discutarea unor chestiuni controversate si calcatoare de nervi, au amutit.
    Cu unii dintre traducatori am avut discutii legate de aceste subiecte.
    Cel care a inchis dialogul pe aceste teme nu am fost eu.
    Deci, ai ceva de spus in apararea traducerii, initiativei, argumente, exemple din text? Te rog!
    Dar nu ma fa sa ma simt ca o „goangă”, adică lipsit de dragoste şi înţelegere faţă de conlocutorii mei, în conformitate cu Noua TRaducere! 🙂


  10. Am gasit o gluma pe care am tradus-o (probabil saracind-o:) si care suna asa:

    Si Isus ii intreba pe teologi: „Cine ziceti voi ca sunt Eu?”
    Ei I-au zis: „Tu esti manifestarea escatologica a fundamentului fiintei noastre, baza ontologica a contextului propriei noastre esente revelate.”
    Si Isus le raspunse: „Ce?”


  11. Marius, imi cer scuze daca te-am facut sa te simti cumva. Nu asta a fost intentia mea. Am vrut doar sa atrag atentia asupra faptului ca pierdem din dinaminca dezbaterii / dialogului daca folosim exagerarea (sau orice alt mijloc de expresie) prea mult. Cu alte cuvinte, sa nu facem din tintar armasar. (Consider expansivitatea a fi un atribut divin in esenta – Dumnezeu zice deodata despre un neam ca-l nimiceste sau il zideste. Noi, creaturile Lui, trebuie sa ne ostenim cu constructii si deconstructii.) Cit despre postarea oricaror mesaje, nu o consider in sine o virtute. Ma astept mai degraba ca administratorul sa aiba discernamintul de a aseptiza perimetrul dialogului.


  12. Alin, chestia cu goanga era o gluma!
    Deci, sa vedem cum ar suna o analiza a fenomenului fara „exagerare”.
    Nu cred ca este cazul! Imi pare rau ca nu imi pot suspenda simtul critic cind citesc astfel de texte.
    Asa este cu botanistul. Nu mai poate mirosi toate florile, vede cupa si pistilul, incadreaza imediat la specii. E pacat, asa mi-e mila de ei cum imi este mila de mine cind citesc traduceri diverse.
    Dar tot botanistul iti poate arata citeodata care este diferenta dintre matraguna si urzica, nu? 🙂
    Deci astept comentariile voastre, „necontaminati” de aoriste si gar-uri, la cum suna la ureche si la inima Noua Traducere in Limba Romana.
    Fara exagerari!!! 🙂

    Despre septicitate – daca ai fi vazut unele comentarii indreptate spre mine! Demult n-am mai fost „felicitat” asa! Unele au fost si cu referiri la genitalii in neaosa limba romana (neinflunetata de traducerea de la Bucuresti si de traducerea Liturghiei lui Ioan Gura de Aur!)


  13. Rob , fii bun , te rog , si scrie gluma aceea in limba originala ! Banuiesc ca e in engleza , nu ?

    In legatura cu traducerea Psalmului 23 … ce sa zic…mai bine nu mai zic ! 🙂

    In orice caz , tin sa multumesc si pe aceasta cale prietenilor scumpi care ne-au trimis Biblii (printre care si ” Biblia Bucuresti ” ) , spunandu-ne ca in curand nu se vor gasi usor Biblii traduse in stilul pe care il cunoastem si pe care l-am indragit…

    Nu ma pricep la traducerea din greaca , dar imi place uneori sa compar scrierile Vechiului Testament in ebraica cu cele traduse in romana…Atat cat ma pricep , bine-nteles ! 🙂

    Domnul sa ne lumineze si sa ne ajute sa intelegem exact ce vrea sa ne spuna din paginile Scripturii…si fie ca Biblia sa ne lumineze pasii in fiecare clipa ! Amin .


  14. […] despre Iisus şi Isus, poate că şi despre Noua traducere merită să vorbim, chiar dacă […]


  15. […] în cazul Fidelei sau a psalmului 23 în cheie academică am crezut că este o glumă. Dar […]



Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: