Naivitatea şi Luciditatea
decembrie 9, 2007Sînt ca două surori bune, una urîtă şi deşteaptă, cealaltă frumoasă şi proastă. Nu-i ca-n povestea Fata Moşului şi fata Babei.
Naivitatea se joacă cu verişoarele ei bune: Nevinovăţia, Ingenuitatea şi Candoarea, dar a fost educată, din păcate de mătuşi-sa, Credulitiţa Puerilescu. A învăţat-o să fie copilăroasă şi aşa a rămas. Nu este neapărat lipsită de prejudecăţi, dînd circumstanţe atenuante vinovatului, este lipsită de judecata în sine, prin suspendarea raţiunii. Chicoteşte tot timpul şi rîîîîdeee la orice, rîîîde ca „proasta-n tîrg”.. scuzaţi expresia.
Luciditatea de pe altă parte, se joacă cu verisoarele din partea tatălui: Claritatea, Trevzia şi Precizia. Şi pe ea a învăţat-o prostii cumnata lu tac-su: Acreala Ursuzescu. E stearpă, n-are copii, dar e o sărbezitură de femeie. Ea nu rîde! Are din cînd în cînd cîte o grimasă în colţul gurii şi cîte o lacrimă în colţul ochiului.
Ba nu, ba nu! Naivitatea şi Luciditatea sînt ca două boli.
Cineva spunea ieri: „fraţilor, vindecaţi-vă de naivitate… ”
Bună vorbă, de naivitate trebuie să te vindeci. Este ca o boală.
Da, eu m-am vindecat demult de naivitate, numai că boala lucidităţii este mult mai dureroasă.
Naivitatea este ca diabetul, este o boală care nu doare. O porţi pe picioare şi te distruge, întîi îţi afectează ochii, nu mai vezi bine… Crezi că vezi, dar nu vezi. De obicei, cînd descoperi este mult mult prea tîrziu. Nu ştiai de ce ţi-e sete tot timpul şi bei litri de apă la fiecare masă. .
Luciditatea este dureroasă ca reumatismul. Te acreşte la fel ca pe reumatici, dar cel puţin ştii cînd se schimbă vremea. …. Cu mult înainte decît alţii….
Iertaţi-mi acreala, sînt bolnav de luciditate… . Doare foarte tare! Există vreun medicament pentru asta?
Da, ştiu, băi cu nămol…. De care nămol?
De ăla prin care s-au rostogolit păuneştii, vadimii… de care?
Mai bine aştept să vină vara să răsară Soarele (neprihănirii). Mă va vindeca şi pe mine de luciditate şi acreală şi pe unii dintre voi de naivitate…
La patratosu 
Ce spui tu imi aminteste de Birlic in „De-ale carnavalului”: azi e naiv si o iubeste, maine il inseala si o lasa, dar iar o iarta si ea iar il insala… Cu mine e la fel: o zi sunt naiv, o zi lucid. Ca nisipu, cand cu cald si cand cu rece, m-am facut duna- tot un fel de proasta vantului… 🙂
Marius, inca ceva: cele mai lucide perdonaje din literatura romana interbelica sunt intelectualii lui Camil Petrescu in timp ce el, saracu, era de-o naivitate debordanta in viata casnica… vezi nevasta si fiica care faceau tooot felul de lucruri. Cu alte cuvinte, oare cat de lucizi si cat de naivi suntem pana la capat? Lucizi aici si prosti in altele?
Marius, la intrebarea „Iertaţi-mi acreala, sînt bolnav de luciditate… . Doare foarte tare! Există vreun medicament pentru asta?”
cred ca e un amestec de abandon in naivitate si sacrificiu cu luciditate, o luciditate a naivitatii, un fel de dragoste… Imi amintesti de Aleosa Karamazov si daca nu crezi, iti dau citatu’
..sau printul Marskin din Idiotul, Razvan.
Intre cele doua boli, prefer Naivitatea. Probabil pentru ca-mi lipseste. Esti sigur, Marius, ca alternativa-i Luciditatea si nu Cinismul?
cam aşa-i şi cu mine, RAzvan, o zi naiv, o zi lucid, ca la lift.
„liftul de pe această scară o zi merge, o zi nu merge, azi nu merge!”.
diferenţa dintre lucid şi naiv este că lucidul alege ziua în care să fie naiv. 🙂
Eu mîine voi fi naiv, pentru că am ales asta, petnru că vreau asta.
Uneori am ales să mă las prostit de oameni. Am ştiut că mă mint în faţă şi chiar sub semnătură…. Aşa devii boier în sensul lui Steinhardt.
Domnul ştia că Iuda va trăda, a ales să fie „naiv” întinzînd mîna cu el în farfurie…
cam acel tip de naivitate are lucidul
da, lui Camil Petrescu ii apartine fraza „luciditatea doare”.
Ai dreptate, Dragostea autentică, cea creştină este cel mai bun tratament şi pentru naivitatea prostuţă, dar şi pentru luciditatea acră.
Cinismul faţă de Luciditate, ce relaţie de rudenie este între ele? Este frate cu Luciditatea, dar frate vitreg…
Ce zici Dane, ca-ti lipseste Naivitatea?!
Ehei, numa eu de cate ori am vazut-o scotand capul din camasa scrobita a Luciditatii, franta de oboseala de atata veghere si prinsa de somn.
Ei, Beni, bravez si eu…
Asa cum am spus, o prefer cinismului, desi cred ca acesta s-a nascut din Naivitate – o Naivitate care s-a vazut in oglinda si s-a speriat de propria imagine.
am ales sa fiu lucid cu securistii si naiv cu fratii,
ei in naivitatea lor au fost naivi si cu fratii si cu comunistii care le-au ras in fata crezand ca niciodata nu va iesi adevarul la lumina.
Dar stupoare!!! stiti vorba : „Sa-l inseli pe Dumnezeu e-o naivitate, dar sa te autoinseli e-o nebunie” asta au facut ei.