Mi-am luat lumea-n cap….

Uite aşa arată lumea mea… Lumea mea este o lume cubică:

Mă bucur că în mai multe capete s-a născut ideea asta… 🙂

Acum cînd toată lumea caută isterizată poze de la înmormîntare, transmisia live etc. mă gîndesc nu la cele de jos, ci la cele de sus…. dacă au ajuns, unde au ajuns cei care au murit în Domnul, azi, ieri, alaltăieri?

Dar cei care au murit… mîine? (că ştiţi că la Domnul nu există trecut, prezent şi viitor)

Mi-am adus aminte de un post mai vechi… Unul dintre primele texte scrise pe aici.

Nu am făcut link pentru că l-am modificat puţin, avînd gîndurile… în altă parte, pe lumea cealaltă, la o altă cetate… insist.. CUBICĂ!

Apocalipsa 21:16 Cetatea era în patru colţuri, şi lungimea ei era cât lărgimea. A măsurat cetatea cu trestia, şi a găsit aproape douăsprezece mii de prăjini. Lungimea, lărgimea şi înalţimea erau deopotrivă.
17 I-a măsurat şi zidul, şi a găsit o sută patruzeci şi patru de coţi, după măsura oamenilor, căci cu măsura aceasta măsura îngerul.
18 Zidul era zidit de iaspis, şi cetatea era din aur curat, ca sticla curată.
19 Temeliile zidului cetăţii erau împodobite cu pietre scumpe de tot felul: cea dintâi temelie era de iaspis; a doua, de safir; a treia de halchedon; a patra, de smarald;
20 a cincea de sardonix: a şasea, de sardiu; a şaptea, de hrisolit; a opta, de beril; a noua, de topaz; a zecea, de hrisopraz; a unsprezecea, de iacint; a douăsprezecea, de ametist.
21 Cele douăsprezece porţi erau douăsprezece mărgăritare. Fiecare poartă era dintr-un singur mărgăritar. Uliţa cetăţii era din aur curat, ca sticla străvezie.
22 În cetate n-am văzut nici un Templu; pentru că Domnul Dumnezeu, Cel Atotputernic, ca şi Mielul, Sunt Templul ei.
23 Cetatea n-are trebuinţă nici de soare, nici de lună, ca s-o lumineze; căci o luminează slava lui Dumnezeu, şi făclia ei este Mielul.
24 Neamurile vor umbla în lumina ei, şi împăraţii pământului îşi vor aduce slava şi cinstea lor în ea.
25 Porţile ei nu se vor închide ziua, fiindcă în ea nu va mai fi noapte.
26 În ea vor aduce slava şi cinstea Neamurilor.
27 Nimic întinat nu va intra în ea, nimeni care trăieşte în spurcăciune şi în minciună; ci numai cei scrişi în cartea vieţii Mielului.

Nu-i aşa că e frumos?

Iată textul:

Dacă înmulţim lumea cu lumea, teoretic doar, atunci rezultă o lume la pătrat.
Dacă înmulţim lumea mea cu lumea ta atunci avem o lume, lumea noastră la pătrat. Este lumea mea mai bogată şi lumea ta, mai plină. Eu schimb lumea ta şi lumea ta schimbă lumea mea în fel şi număr.

Lumea mea şi lumea ta, îmbogăţită cu lumea lui Dumnezeu este o lume la cub. Este cu aceeşi măsură pe lungime, cum este şi pe înălţime, cum este şi pe adîncime.

Lumea desăvîrşită a lui Dumnezeu, lumea care încheie istoria este o lume care trece dincolo de lumea mea, dreaptă, rectilinie, într-o singură dimensiune, pămînt al singurătăţii; acea lume, cealaltă lume depăşeşte lumile noastre înmulţite, împărţite şi cîntărite, în două dimensiuni, a ta şi a mea, lumi ale comuniunii.

Este o lume în dimensiuni pe care nu le putem intui. Dumnezeu trebuie să adauge măsura Lui la socoteala noastră pentru a ieşi Cetatea. Nu ştiu încă numărul acela tainic pe care numai El îl ţine în minte, constanta care va fi adăugată înmulţirii dintre lumea mea cu lumea ta, dar …. om muri şi-om vedea!

Un lucru ştiu: mă voi duce într-un cub, voi pleca din sferă…

Prima creaţie a lui Dumnezeu, pămîntul, este o sferă.
Această sferă, cu tot ce este pe ea, va arde.
Ne vom duce în Cetatea lui Dumnezeu.
Cetatea lui Dumnezeu este un cub.

Între sferă şi cub, eu trăiesc într-o lume la pătrat, cel puţin …. deocamdată

Pînă Dumnezeu încheie socoteala, pînă ne va ridica la cub, eu trăiesc în lumea mea pe care o voi înmulţi cu-a ta. Amîndurora ne va ieşi acelaşi rezultat. Vom fi diferiţi, dar cu număr egal, lumea la pătrat.

Pînă atunci încerc că îmi înghesui pămîntul într-un cub, ca să îi îndrept marginile…

Pătrăţosul… deocamdată.

De ce l-am pus acum şi aici? Se pare că în ultima vreme am avut destul de mulţi vizitatori noi pe blog. Majoritatea nu au avut răbdarea să vadă despre ce este vorba. Au crezut că acest spaţiu este cel în care s-au dat în vileag dosare, au crezut că aici este locul în care a fost atacat fr. Dugulescu. Aţi greşit adresa, dragii mei, dar dacă a ajutat cuiva să se descarce de durere dînd palme în stînga şi în dreapta, m-am bucurat că a slujit cumva şi că aţi dat şi pe un obraz şi pe celălălat pe capul meu pătrat. Îmi pare rău că v-aţi lovit în colţuri.

În rest…. cam asta-i intenţia şi explicaţia de la început.

Sper să îi ajute aceste două texte. Mai ales primul 🙂

Oricum era cît pe ce „să îmi iau lumea-n cap”, cînd am văzut ce comentarii mi s-au lipit de blog. 🙂

Ba nu, de fapt chiar „mi-am luat lumea în cap”, dar „cealaltă lume”.