h1

Memoria, înţelegerea şi dragostea

Februarie 3, 2008

Primul articol promis de Agora Christi a apărut. Este articolul scris de Adonis Vidu intitulat Biserica şi Memoria colaborării.

Sînt sigur că Adonis nu surprinde absolut deloc, oferindu-ne, aşa cum ne-a obişnuit şi în alte dăţi, un text foarte frumos scris, bine organizat, cu un croşet foarte fin în jurul unei cărţi a lui Miroslav Volf.

Sînt sigur că problematica este interesantă şi chestiunea bine pusă.

Mă tentează un comentariu „la paragraf”, dar vreau să încep cu un ocoliş. Deocamdată mă abţin, fac post adică, pentru că aş vrea să se mai limpezească atmosfera. Nu pot să mă spun că m-ar bucura vreun pic atacurile haiduceşti la adresa lui Adi.

Deocamdată încerc, în fumul de praf de puşcă ridicat să disting între argumente şi contraargumente, între dezbatere şi dezbătaie, între chestiuni nimerite şi altele „minerite”.

Spre deosebire de alţii care au „foste simpatii”, pentru mine Adi este o simpatie actuală, ca şi Daniel Farcaş.

Aşadar, ceea ce urmează nu-i legat neapărat de articolul lui Adi, este numai o meditaţie de seară pornită de la titlul pe care Adi îl dă.

Încerc să îmi pregătesc platforma teoretică, elucubrînd un pic… 🙂

Adică, cum s-ar spune, gîndesc cu voce tare, pornind de la titlul lui Adi şi scriu cu gîndul la Augustin.

augustine.jpg

Memoria şi dragostea

Prima întrebare care mi-a venit în minte, citind titlul lui Adi este următoarea: pot să îmi administrez memoria personală?

Greu, mai ales cînd trebuie să ne întoarcem la amintiri neplăcute. Este o relaţie afectivă cu amintirile. Ne amintim lucrurile dragi şi uităm lucrurile urîte şi de urît.

Dar memoria colectivă? Cum se poate aceasta domestici?

Şi mai greu. De ce? Pentru că memoria colectivă are atîtea dimensiuni ale trecutului cîte persoane îşi amintesc. Fiecare, diferit. Mai mult, mai puţin, cu plăcere, cu frustrare şi ură, cei bătrîni îşi intind amintirile mai mult, cei tineri pe mai scurt…

Între cele două este o relaţie strînsă de rudenie şi mari asemănări, multe deosebiri, de asemenea.

Ne amintim ce iubim şi iubim ce ne-amintim… de cele mai multe ori.

Iubim pentru că vrem, ne amintim pentru că vrem.

Continuăm să iubim pentru că avem o responsabilitate, continuăm să ne amintim pentru că avem o responsabilitate.

Dragostea este selectivă, memoria este selectivă.

Este periculos să laşi memoria doar în prezenţa dragostei, se alintă pînă se prosteşte.

Este la fel de periculos să laşi dragostea fără memorie. Se stinge.

Memoria este ca dragostea şi le stă bine împreună, dar pentru a nu se înnebuni una pe cealaltă au nevoie de înţelegere.

Şi putem merge tot aşa mai departe…seamănă cu ce spunea Augustin…

Nu-s primul care aberez astfel. 🙂

Haideţi să facem un mic popas în De Trinitate..

Memoria, Intelligentia, Amor….

Augustin a aplicat modelul său antropomorfic asupra Trinităţii şi a legat împreună triadele sale celebre.

Cît a reuşit să explice Trinitatea cu ajutorul lor, asta este cu totul altă problemă… nu discut acum, m-am săturat discutînd altă dată asta… dar admirabilă este încercarea sa de a înţelege ce se întîmplă în lăuntrul nostru.

Augustin nu a fost psiholog în sensul în care noi înţelegem termenul azi, dar a fost un fin cunoscător al omului interior.

Încercînd explice contemporanilor săi felul în care poate fi înţeleasă Sfînta Treime, hipponatul identifică mai multe vestigia Trinitatis (urme ale Trinităţii în noi înşine şi în creaţie), iar printre cele cîteva serii se află şi memoria, voinţa şi înţelegerea, dar şi amintirea, înţelegerea şi iubirea.

Vedeţi?

Apare înţelegerea şi voinţa. Intelligentia şi Voluntas. (Prefer în acest context traducerea lui intelligentia cu înţelegere, nu prin inteligenţă… motivez, dacă trebuie)

În De Trinitate memoria este însoţită de intelligentia şi voluntas, dar apare şi lîngă visio interior (cartea XI-a este superbă pe chesiune), iar apoi, în alte contexte, este însoţită de scientia şi voluntas.

Adică exact acelea de care am avea nevoie în procesul amintirii noastre. Nu-i aşa?

Ştiinţă şi voinţă, inteligenţă şi înţelegere, dragoste şi visio interior .

Gîndiţi-vă, ce-ar fi să ne imaginăm o tensiune trinitară, perihoeretică, între memorie, inteligenţă şi voinţă, să nu poată una fără cealaltă, să nu putem să ne amintim fără analiza cu inteligenţă şi fără voinţa de a schimba. (memoria, intelligentia, voluntas).

Ce-ar fi fi să nu mai alunecăm în amintirea lucrurilor vizibile (memoria sensibilis, reamintirea lucrurilor care se pot percepe cu simţurile), fără să privim mai întîi în interior, la cele ce nu se văd, în lăuntrul nostru … (visio (interior)

Să nu ne lăsăm înşelaţi doar de memoria întelectului (memoria intellectus, amintirea conceptuală), fără ştiinţă şi fără voinţa de a ne îndepărta de trecut (scientia, voluntas)

Ei, putem mult împleti pe chestia asta, dar realmente, cred că pornind de la triadele augustiniene ca de la un pretext am putea să ne încleştăm memoria în aşa fel încît să nu scape de nebună şi sălbatică prin cîmpiile amintirilor noastre.

Memoria Dei, intelligentia Dei, amor Dei

Dar să lăsăm această zburdălnicie prin grădina lui Augustin… să intrăm în casa lui… 🙂
Mai important decît orice este să nu ne amintim nimic fără a ne aminti mai întîi de Dumnezeu (memoria Dei), fără a căuta să-L înţelegem pe Dumnezeu (intelligentia Dei) şi fără a-L iubi pe El, mai presus de toate… (amor Dei )

Memoriei îi stă bine lîngă înţelegerea trecutului prin analiza lucidă, dar nu depăratată de dragoste şi cercetarea lăuntricăMemoria trebuie să stea lîngă dragoste, cercetarea de sine, dar vecină şi cu voluntas şi cu scientia.

Memoria fără intelligentia este nostalgia (în sensul etimologic al cuvîntului… produce durere întotdeauna la reîntoarcere)

Memoria fără amor naşte amărăciune şi resentimente.

Memoria fără scientia duce la o turmă tulbure isterizată şi la abrutizare, la violenţă şi false revoluţii.

Memoria fără voluntas se odihneşte o clipă în teorie, după care se leneveşte într-un sterp exerciţiu academic, fie acesta şi inspirat de marele Augustin.

În concluzie… ca să evităm confuzia…

„Părerea mea proprie şi personală” este că avem de învăţat pornind de la una dintre triadele augustiniene cel puţin un lucru….

Să nu cumva să începem deconspirarea… na că am început-o deja… probabil, prost…aşa că nu mai are rost… să nu începem că s-a început.

Deci:

Să nu cumva să continuăm deconspirarea fără să ne prindem în această horă a celor trei graţii pline de har:

Să ne amintim tot timpul de Dumnezeu cînd ne gîndim la dreptate în tot acest proces… memoria Dei

Să încercăm să Îl înţelegem pe Dumnezeu, cînd ne gîndim la dragoste … intelligentia Dei

Să Îl iubim tot timpul pe Dumnezeu, aşa cum ne iubim aproapele .. .. Amor Dei

Iată textul din Cartea 14, 12.15

12. 15. Haec igitur trinitas mentis non propterea Dei est imago, quia sui meminit mens, et intellegit ac diligit se: sed quia potest etiam meminisse, et intellegere, et amare a quo facta est. Quod cum facit, sapiens ipsa fit. Si autem non facit, etiam cum sui meminit, seque intellegit ac diligit, stulta est. Meminerit itaque Dei sui, ad cuius imaginem facta est 49, eumque intellegat atque diligat. Quod ut brevius dicam, colat Deum non factum, cuius ab eo capax est facta, et cuius particeps esse potest; propter quod scriptum est: Ecce Dei cultus est sapientia 50: et non sua luce, sed summae illius lucis participatione sapiens erit, atque ubi aeterna, ibi beata regnabit.

Sic enim dicitur ista hominis sapientia, ut etiam Dei sit. Tunc enim vera est: nam si humana est, vana est. Verum non ita Dei qua sapiens est Deus. Neque enim participatione sui sapiens est, sicut mens participatione Dei.

Aceasta este deci trinitatea minţii şi (o numim aşa) nu pentru că ea, mintea, este imaginea lui Dumnezeu sau pentru că mintea îşi aminteşte de ea şi se înţelege şi se iubeşte pe sine, ci mai ales pentru că poate să îşi amintească şi să Îl înţeleagă şi să Îl iubească pe Cel de către Care a fost ea însăşi făcută. Cînd face aşa, se înţelepţeşte, dar dacă nu face aşa, chiar cînd îşi aminteşte de sine şi se înţelege şi se iubeşte pe sine, tot proastă este. Să-şi amintească dar de Dumnezeul ei, după al Cărui Chip este făcută… şi pe Acela să-L înţeleagă şi să-L iubească… . Ca să o spun şi mai pe scurt: să se închine Dumnezeului cel nefăcut, Acela care El însuşi o face capabilă de înţelegerea Lui şi Căruia îi poate fi părtaşă. Pentru aceea este scris… „Iată închinarea faţă de Dumnezeu, aceasta este înţelepciunea (Iov 28:28)” şi nu prin lumina sa însăşi, ci fiind părtaşă la cea mai presus (dintre lumini) Lumina Lui, aşa va fi înţeleaptă şi acolo unde este eternă, acolo şi fericită va domni.

Căci dacă se spune că aceasta este înţelepciunea omului, atunci ar trebui să fie şi a lui Dumnezeu. Căci numai atunci este adevărată, dar dacă este numai (înţelepciune) omenească, atunci este deşartă. Adevărata (înţelepciune) este numai a lui Dumnezeu, pentru că Dumnezeu singur este înţelept. Căci El nu este înţelept prin participarea în sine, după cum mintea (noastră) este (înţeleaptă doar) prin părtăşia cu Dumnezeu….

Să ne amintim de El, înainte de nostalgia (întoarcerea în durerea trecutului nostru)

să Îl iubim pe El, înainte de a încerca sympathia pentru alţii

să îl înţelegem pe El…mai întîi de toate

să avem părtăşie cu El… abia apoi putem avea părtăşie uniii cu alţii.

PS

Precizez că n-am citit altceva din articolul lui Adi în afară de titlu şi introducere.

Sper să revin cu un comentariu ad verbum… în viitor.

PPS.

iertaţi-mi elucubraţia „la improvizaţie”, peroraţia prisositoare… şi traducerea la grabă.

Anunțuri

11 comentarii

  1. Marius, pe onoarea mea de haiduc, frumos mai scrii!
    Asta inseamna sa fii off topic la deconspirare, dar cu eleganta. 🙂 Cine are har, se vede.
    Marius, m-am simtit acum la tine ca la Muntele Athos al baptistilor.


  2. mai Marius, ma gandeam pe unde esti, dar vad acum ca erai acasa, faceai ordine pe rafturile blogului! 😀 ca un anticar silitor? 😀
    marturisesc ca, in legatura cu articolul lui Adi Vidu, eu sunt „pe invers”: l-am citit pe-al lui, dar n-am citit (inca) improvizatiile elucubratoare (?!)…raman dator cu asta!


  3. da, tocmai am sosit de la Măgeşti, dintr-o vizită cu orchestra acolo. a fost frumos…
    am şi poze 🙂

    nu-i nimic, nu pierde timpul cu meditaţiile mele de seară ….

    mai bine îmi scriu predica …


  4. eheeei, Magesti – suna a Bihor, a malu’ Crisului,a acasa! FAin.


  5. Sa fiu sincer, mie nu mi-a placut deloc articolul lui Adonis Vidu.

    Poate, ca eseu, e bun.
    Nu imi pare insa nimerit pentru „obiectul muncii”.

    Cateva aere de superioritate, foarte putina Scriptura.

    Dar stiti ceva?
    Nu ma mai intereseaza.

    Daca si „meseriasii” dau pe laturi, atunci sa dea voie la multime sa greseasca Domnle.

    Bine, sper ca in spatele acelui articol-eseu sa se faca treaba buna. Recunosc, nu-mi place articolul.

    Dar sper ca dincolo de acest articol, oamenii de calitate care analizeaza (Danut M., Emil Bartos etc.) problema sa faca treaba de calitate.


  6. draga Pety, au şi eseurile rolul lor, ne dumirim asupra bazei teoretice, unii cu tîrnăcopul, alţii cu pixul, fiecare deconspiră cum poate, unii numai „transpiră”.

    Tocmai sînt cu emetiralul în mînă că mi-a ajuns la urechi să se semnează un alt memoriu de către vreo 50 de păstori, dar pentru o cauză foarte „curbată”… 😦

    Sper să nu greşească adresa… şi nici conţinutul…
    acum ar fi vremea ca alţi 50 de păstori să se apuce să semneze un memoriu contra desfiinţării CNSAS..


  7. Am citit la alt post chestia cu „diversiunea”…

    Marius, ce sa mai zic?

    Sper sa nu fie adevarat.


  8. Eu sper să fie adevărată chestia cu memoriul, dar să fie un altfel de memoriu…


  9. Am citit articolul si mi s-a parut sub ceea ce trebuia sa fie. Sec, lipsit de capacitatea de transmitere a unui mesaj clar si o gramada de teorie proprie si o redefinire a memoriei intr-un concept nou, personal.Dar se intampla ca in zicala: la pomul laudat sa nu te duci cu sacul.
    Am avut o senzatie ca atunci cind cauti intr-o gramada de frunze sperand sa gasesti trunchiul. Poate o fi ascuns la ceilalti, ramane de vazut.


  10. Mama avea o vorbă

    „sîntem de rîsu curcilor”
    sau

    „ne rîd găinile şi cu fundu”

    http://www.hotnews.ro/stiri-esential-2281614-mitingul_pro_cnsas_din_piata_universitatii_strans_doar_500_oameni.htm


  11. Iată totuşi şi un articol lucid la obiect

    http://www.hotnews.ro/stiri-opinii-2285924-apel_catre_curtea_constitutionala_desfiintati_politia_rutiera_cncd_cna.htm



Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: