h1

Moartea aproape întotdeauna vine într-o zi normală

iunie 18, 2007

Luni mă pregăteam pentru o operaţie relativ simplă, dar cu ceva riscuri. Se poate perfora miocardul sau vreo arteră, se poate produce atac de cord sau, din cauza impulsurilor electrice să se oprească inima. Dacă tuşeşti sau strănuţi pe masa de operaţie, gata, cordul este perforat.

Este un EPS. Sînt o grămadă de siteuri care expică ce e aia.

Acum totul este în urmă.

Dar am avut timp să mă gîndesc destul de mult timp la moarte ca eveniment. (Voi reveni la Moarte ca personificare, Îngerul Morţii şi moartea-eveniment, mai încolo)

Dacă muream, pagubă-n ciuperci. Cresc altele la loc. Nu acesta este gîndul cel mai important. Mi-a zis o dată mama şi apoi un coleg mi-a repetat-o după 19 mai: “Sămînţa rea nu moare repede!” )

Cred în viaţă după moarte şi cred că aia e mai bună.

Mi-ar fi părut rău de văduvia Nataliei. Ştiu cum este să creşti în casă de văduvă. Mama a rămas văduvă la 27 de ani, dar ne-am descurcat.

Altceva este important.

Că luni şi marţi ar fi putut fi ultimele zile din viaţă. Două zile absolut normale, pe care le-am petrecut incredibil de normal.

Cineva m-a întrebat ce voi fi făcut în aceste două zile, dacă aş fi murit miercuri.

I-am răspuns: “Exact ce am făcut pînă acum. Lucrez. Scriu, citesc, îmi îmbrăţişez copiii. Îmi arăt tandreţea faţă de soţie, răspund la emailurile studenţilor, le scriu referatele pentru lucrarea de diplomă, adică ce am făcut toată viaţa pînă acum. Cred că dacă nu trăieşti fiecare zi ca şi cum ar fi ultima, îţi trăieşti viaţa degeaba. Fiecare zi ar putea fi ultima, deci, să trăim ….normal. Moartea ar putea veni normal, într-o zi normală, în timp ce faci o activitate normală, pentru că sîntem oameni obişnuiţi…”

Ziua morţii pentru cei mai mulţi începe ca o zi normală. Ieri, în mijlocul slujbei, unui frate drag i s-a făcut rău tot de la inimă (şi acum presiunea este peste 1044). Am liniştit enoriaşii, au continuat să se roage, exemplară comunitate, a venit pentru prima dată salvarea pînă la poarta bisericii şi au intrat cu targa în sanctuar. Scene rare şi dramatice. Şi pentru dînsul ziua de ieri începuse ca o zi normală de duminică.

Într-o zi normală, te vei coborî pe scări normale, ca orice om normal, în faţa unui bloc normal, vei sta pe bancă absolut normal pînă cînd o vecină normală, în timp ce îşi va uda muşcatele normale, va mişca un ghiveci normal, de vreo 5 kg, plin cu pămînt normal şi acesta va cădea „extrem de normal” (va respecta şi legile normale ale fizicii, constanta gravitaţională de 9,84 sau cît este..) în capul tău de la etajul 7. Vei muri, nu stupid, ci absolut normal. Moartea e normală!

Normal, nu?

Deci, ce înseamnă normal pentru tine?

De vreo cîteva zile trăiesc în aşa fel încît să nu îmi pară rău că am trăit normal, dacă moartea va veni într-o zi normală.

Oare cum începe cel mai bine o zi normală?

9 comentarii

  1. Patratosule,

    Cred ca sunt niste zile „normale” pt tine din 19 Mai pana azi. Ma bucur ca nu ti-ai pierdut simtul umorului, in ciuda necazurilor. Am ras de numa’ la faza cu ghiveciul ce cade cat se poate normal la cineva in cap…


  2. Normal…? Cred ca normalitatea asa cum a lasat-o Dumnezeu fost extraordinar de pervertita de catre om sau mai bine zis de firea pacatoasa (cu Satana la carmele ei)de la inceputul lumii pana acum.
    Daca pana cand Adam si Eva au facut pasul gresit, ei se intalneau cu Dumnezeu in racoarea diminetii, se bucurau de creatia lui Dumnezeu si petreceau timp impreuna ca si familie, si alte activitati normale pe care Dumnezeu le-a dat pentru om.
    Astazi, te trezesti si te mananca degetele sa te instalezi la tastatura sa verifici cursul valutar (rutina, nu ca neaparat ai valuta) si stirile cele mai recente, sau pentur altii telecomanda televizorului. Continui cu o zi in care preocuparile tale sunt legate de „tine” si de implinirea eului. Mergi la munca si observi ca stresul este acelasi si ca lumea din jurul tau are tot probleme. Te duci acasa undeva dupa ora 17:00 si te bucuri ca ai ajuns. Pentru unii este climaxul zilei – mancarea gatita de sotia iubitoare – iar pentur altii este o alta corvoada – cearta iscata ori de unul ori de altul. Si te bucuri totusi ca ajungi sa dormi si sa te bucuri de perna moale, si in caz ca nu te streseaza o insecta, esti binecuvantat cu 5-6 ore de somn adanc. Si zilele se succed cu mici interferente a unor intamplari aleatorii (ar zice unii) care ies din tiparul rutinei zilnice.
    Si Dumnezeu unde mai intra?
    Oare nu seamana asta cu viata celor mai multi de pe pamant, extrapolat de la o cultura la alta, de la un nivel social la altul, de la o varsta la alta, etc.?
    Eu unul sunt sigur ca nu asa imi doresc sa traiesc. Cred ca provocarea de a iesi din tipar isi are rasplata odata ajuns pe celalalt mal, si privind in urma, observi cel putin o persoana care urmeaza calea pe care ar mers.

    Normalul lui Dumnezeu nu isi are rasplata aici. Normalul lui Dumnezeu presupune disciplina.
    Normalul lui Dumnezeu este o relatie permanenta cu El.
    Greu dar nu imposibil.

    Cine are curajul?

    Hm… De ce nu se inghesuie nimeni?? 😦


  3. normal e sa te ascetizezi, mai ales daca esti pastor. ce exemplu da un pastor sau popa burduhanos? sa fim seriosi…


  4. Draga Nicu, multumesc pentru aprecieri. Desi este umor acru.

    Draga Michael, ai dreptate, tocmai la asta m-am gindit, cum sa predic eu despre post cu ditamai burdihanul. Calugar gras este un oximoron.

    Draga Bogdan, gindurile tale sint adinci, care-i solutia?
    Să incepi miine cu putin, cu un pas pentru a intra intr-o normalitate de care nu o sa-ti para rau in ziua mortii.
    Imagineaza-ti daca azi iti spune medicul ca ai cancer si mai ai doua luni de trait, cum iti vei trai ultimele 60 de zile?
    Eu, normal! 🙂


  5. Devenim normali cand ne recunoastem starea de anormalitate si Il chemam pe Dumnezeu la carma vietii noastre pentru a ne face normali! Si mergand cu El mereu, sa ne bucuram de o viata normala spre deosebire de haosul care ne inconjoara!
    Cat e de minunat sa te stii sub aripile Celui Atotputenic!


  6. Totdeauna cautam sa ies din rutina zilnica si eu, in utima vreme ma framant cum as putea sa traiesc relevant..si imi dau seama ca si rutina poate sa fie ceva anormal daca o privesc din alta perspectiva si de multe ori ma bucuram numai de schimbari mari care apareau foarte rar, dar imi dau seama ca trebuie sa ma bucur de fiecare minut..Multumim pentru lectia de normalitate pe care ne-ati dat-o..



  7. Te scoli dimineata,te sui in masina,iesi la intersectie si unu cu tiru te face afis.normal.Un fost prieten…era antrenor de fitness,era in forma de invidiat,venea de la sala si la zebra,unu il face afis.normal. Legat de slabit-dacä poti slabeste,dacå poţi


  8. Scuzati-ma,am incurcat spatiile si a iesit aiurea ce voiam sa scriu. Da aveti dreptate cu traitul vietii ca si cum ar fi ultimile zile ale ei. Dar daca viata mea e monotona,cum s-o fac altfel?


  9. […] că moartea i-a venit într-o zi pe care o începuse absolut normal. Eu tot la asta mă gîndesc. Aşa cum vă spuneam. S-a sculat normal, s-a dus cu prietenii la un scăldat normal, s-a suit pe o motocicletă […]



Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: