welcome back, fibrilatii!
septembrie 22, 2007Am urmat exact aceeaşi reţetă.
1. Am călătorit un pic mai mult ca de obicei. Cam 2500 de km într-o săptămînă.
2. Am dormit un pic mai puţin decît de obicei. Cam 5 ore pe noapte pentru vreo 5 zile.
3. M-am relaxat că am slăbit aproape de limita pe care mi-o propusesem pentru octombrie, dar am uitat un lucru. Că inima citeşte un corp de 96 de kg si pompeaza inca din „memorie” pentru un corp de 87 kg acum.
4. Am întrerupt orice medicaţie, inclusiv aspenterul, ca să văd ce se întîmplă.
5. Am luat aseară un antibiotic, azi dimineaţă abia am citit în reţetă că inima reacţionează urît la acesta.
S-a întîmplat. Ajunsesem la 174 bătăi pe minut în repaus şi cu mici pauze. Mici 🙂
Slavă Domnului că sînt două metode de a ieşi din fibrilaţii, ba chiar trei.
Acum ştiu.
– Un duş cald spre rece.
– 5 pastile de ritmonorm luate la minut.
Nu ştiu care a funcţionat mai bine şi prima, eu cred că prima, pentru că nici nu-mi atinsese ritmonormul stomacul că am şi ieşit.
E record. Data trecută a durat 20 de ore.
Sînt extrem de fericit că am ieşit din fibrilaţie fără perfuzii, fără spital, fără halate albe, fără debrifilator. De asta am scris. Şi am mai scris ca să îmi aduc aminte.
Fibrilanţi din toate ţările, uniţi-vă! Şi încercaţi întîi cu rugăciunea lui Isus, păstrînd indicaţiile cu sfinţenie 🙂 , după care, dacă este cazul, luaţi şi nişte ritmonorm. 🙂
Sănătate!
La patratosu 
da, sanatate, tare pretioasa! …unii nu scapa de spital dar slava Domnului Isus se arata in multe feluri!
Noi iti spunem wb tie. Take care, multa sanatate iti dorim!
p.s. In sfarsit am reusit sa scriem ceva despre patratul rotund. Cand ai timp si chef sa te uiti,… 🙂
Ok, Gramo, dacă nu mă duc la spital, mă uit!
Duminica e grea! Două slujbe, dar de luni încolo…
Pînă atunci mă duc iar după mioriţe 🙂 O să vezi!
Şi-o să mă joc „de-a v-aţi ascunselea”, toată duminica.
uite încă o posibilă explicaţie pentru fibrilaţia de azi dimineaţă:
cineva „mă scrie pe toacă”
Ioan 10:25-30 .. unii chiar se roaga degeaba.
Pătrăţosule, ai tu „slăbiciunile” tale care îţi tot dereglează motoraşul. Mai renunţă la unele dintre ele.
Eu unul, mai în glumă mai în serios, mă tot chinui să ajung … „om de o sută”! De vreo câţiva ani mă străduiesc şi tot la 96 mă menţin.
Pe de altă parte ai dreptate: rugăciunea face mai mult decât 1000 de pastile. Cu o singură excepţie, când capul mi s+a făcut pătrat de la măsele, eu n-am apelat niciodată la medicamente, de nici un fel. Merge foarte bine, fără supărare şi interpretări, câte un păhărel de ţuică tare de prune…de 3 ori pe zi, nu mai mult.
Sănătate maximă!
Ppsalmul 90 are fondul si solutia.22 septembrie 2007 zi de mare incercare si pemtru noi.o zii obisnuita de simbata asteptam sa ma pregatesc pentru o misiune cu fanfara la Pascani.ma gindeam la doua subiecte de predica una lunga si una scurta astepatam raspuns de la Domnul si..a sunat telefonul …era mama….una din cele doua surori ale mele ambele lucrau in italia a fost gasita moarta astazi dimineata..ar fi implinit 42 de ani in noaptea de revelion..deocamdata am inteles ca inainte ar fi simtit o intepatura din spatele capului pina in una din miini..banuiesc probabil un atac de cord..sau..altceva..luni ii va face autopsia .am plecat la mama dar inainte am citit psalmul 90..El Hotaraste !..Domnul sa va dea sanatate si rugati-va pentru familia mea.!
ne rugam … ne rugam…
draga Libiu, imi pare foarte rau pentru ce s-a intimplat.
stiu ce simti,
fratele meu de 46 de ani a fost gasit mort in bucatarie in urma cu 10 ani, anul acesta ar fi implinit 56 de ani.
Dumnezeu sa va mingie cu mingierile lui nemasurabile!
Avadoru, la fibrilatii ultimul lucru indicat este alcoolul.
Rugaciune si Păducel, tot naturist.
Fug de cordarone ca de nu stiu ce. Are vreo 2000 de cuvinte la partea de efecte adverse.
De ce vrei sa ajungi de 100? eu de acolo cobor si tot mai vreau sa cobor,
cum sa predic eu despre post bisericii la 87 de kg?
Nu se poate, pe la 75 mai merge.
HE, he ,he! Ai dreptate, paradoxul e că unii nu reuşesc să slăbească şi eu nu pot să-mi ating ţinta.
De acord, este greu, delavad, si eu sunt slab, dar din alte cauze. 🙂
patratosule… mai avem nevoie de tine ! mai ales eu ! asa ca o sa fac io o rugaciune sa te tina Domul tare ! stiu io ca iti doresti ca pavel cerul dar stai inca cu noi ca stai bine :P. Domnul sa te binecuvinteze !
Eclesiastule, n-o lua in tragic, moartea este un joc, cu adevarat, te feresti sa mori de inima pentru ca ai fost diagnosticat cu asta si cind colo mori intr-un accident stupid…
Ti-e si necaz!
Nu maninci la macdonalds cartofi prajiti cu maioneza ca sint hearthbreakers, dar mori sufocat cu un ou de paşti… 🙂
Dumnezeu are simtul umorului! Nu stiu de ce, dar presimt ca nu de inima voi muri, asta este numai un tepus pe care mi l-a pus Domnul in carne ca sa ma mai tina smerit.
Tocmai am aflat vineri de la un prieten, ca unul dintre cei mai cunoscuti alpinisti din Statele Unite, prieten al prietenului meu, a murit cazind de la peste 2000 m altitudine. Era singur, dorea sa bata un record personal, urca cu miinile goale.
A murit bine, stupid? Judecati voi. Eu zic ca a murit frumos. În rostogolirea jucausa cu muntele, muntele a fost prea greu si l-a zdrobit.
39 de ani!
si eu sunt alpinist, il inteleg de ce-a facut asa ceva, dar nu inteleg cum a reusit sa-si lase familia chiar asa de usor. sa urci la solo nu e un necesar in viata asta.
moartea nu e un joc, pentru unii e judecata, pentru altii e un zbor spre cer.
Am avut o profesoara in liceu care a suferit un preinfarct. A ajuns la spital, unde situatia s-a stabilizat in cele din urma. Un vizitator i-a adus ceva mere. A muscat dintr-un mar si i-a fost fatal. A murit inecata cu marul tocmai pe patul spitalului.
Comic? Tragic? Judecati voi!
draga DAni, şi eu înţeleg cîte ceva, eram în parapantă deasupra pămîntului şi mă gîndeam „dacă mor, mor dintr-o prostie, îmi las familia decapitată pentru un salt de aventurier” şi totuşi nu m-am putut abţine, fiul meu era în spate şi se uita la mine, mă dau sau nu mă dau, am curaj sau nu am curaj,
mi-am adus aminte de „Jocul cu mărgele de sticlă”, Herman Hesse, şi … am sărit.
Aşa-s bărbaţii!
Ontzi, cît ti-e scris atîta e. Dacă atunci este stabilită ziua, Psalmistul spune că zilele ne sînt hotărîte încă din pîntecele maicii noastre. Să trăim atunci iresponsabil, nu? Să ne păzim, dar să fim relaxaţi totuşi, El hotărăşte, mărul, accidentul sau infarctul sau căderea în gol! 🙂
sunt noua pe-aici. sper sa fie doar inceputul. citesc de mult, dar n-am intervenit. Ma bucur enorm ca ati iesit din fibrilatie. Chiar ma bucur. Tatal meu nu a mai iesit din ultima. Avea 63 de ani. M-am intristat cand am auzit ca suferiti de inima. M-am rugat. Pastilele de care scrieti, simptomele…..imi suna atat de familiar……chiar mi-a starnit amintiri….si simtiri….mai tarziu veti intelege de ce m-am bucurat si de ce m-am intristat. Pana atunci, Domnul sa va tina in mana Sa ocrotitoare
Ela, îţi mulţumesc pentru cuvintele frumoase.
Eu nu voi ajunge la 63 de ani cred, da să nu-i spuneţi lui mama asta, că şi-aşa se îngrijorează 🙂
Fratele meu a murit la 47 de ani. Mai am vreo 10.
Cam aceleaşi lucruri le va trăi fiica mea, cred!
Dumnezeu stabileşte tuturor cîte zile avem!
Ne încredem numai în El!
[…] fapt una dintre cel mai descurajante experienţe a fost cînd au revenit fibrilaţiile după un turneu prin ţară cu Scott Brown şi echipa […]
[…] punţin în urmă, mi-am amintit că astăzi sînt exact patru ani de cînd am avut ultima oară fibrilaţii. Pe la ora 12.00 s-a […]