h1

Citatul zilei

Martie 12, 2008

Matei 5:43 Auzit-aţi că s-a zis: Să iubeşti pre vecinul tău, şi să urăşti pre vrăjmaşul tău.

44 Iar eu zic vouă:

Iubiţi pre vrăjmaşii voştri,

binecuvîntaţi pre cei ce vă blesteamă pre voi,

bine faceţi celor ce vă urăsc pre voi,

şi vă rugaţi pentru cei ce vă supără, şi vă gonesc pre voi.

45 Ca să fiţi fii Tatălui vostru celui din Ceruri;

că pre soarele său, îl răsare preste cei răi, şi preste cei buni;

şi plouă preste cei drepţi, şi preste cei nedrepţi.

46 Că de iubiţi pre cei ce vă iubesc pre voi, ce plată veţi avea?

Au nu şi vameşii aceeaşi fac?

47 Şi de veţi îmbrăţişa cu dragoste numai pe prietenii voştri, ce mai mult faceţi?

Au nu şi vameşii fac aşa?

48 Fiţi dar voi desăvârşit,

precum şi Tatăl vostru cel din Ceruri, desăvârşit este.

Traducerea NT 1857

Anunțuri

36 comentarii

  1. Welcome back !!!! era nevoie de mai multa religie la atitia pacatosi de WordPress.


  2. Bun regăsit, Balaure, sper că în aceste patruj de zile nu ţi-ai pierdut capul…. nici unul dintre capete 🙂


  3. Adică să mă duc să-l pup ….pe individul care a omorât-o pe maică-mea? Interesant…


  4. De cate ori citesc acel cuvant al Domnului rastignit pe cruce: „Doamne, iarta-i ca nu stiu ce fac!”…ma cutremur la gandul ca ne iubim atat de putin intre noi, oamenii, fata de oceanul imens de iubire dumnezeiasca… Ca suntem departe de acest „prag” ceresc la care trebuie sa se ridice iubirea noastra. Si iertarea.
    „Fiti desavarsiti…”.Oare ce ar mai fi de comentat la acest indemn, mai mult decat un indemn, o porunca?


  5. IUBITI frati ,
    De vreti sa fiti BINECUVANTATI
    FACETI BINE
    de VA RUGATI !


  6. oare cum ar arata lumea daca am respecta, fara sa ne abatem, acel pasaj..?
    uhm.. poate ar trebui sa incepem de-acuma si cred ca ar fi bine sa incepem cu cei din familia noastra, cu neamurile carora nu avem rabdare sa le intelegem „rationamentul”.. sa trecem la vecini… prieteni… etc..
    daca s-ar schimba ceva, atunci intradevar.. restu` ar fi: detalii, detalii…


  7. draga Somnorosule, bine ai venit pe aici… asta în primul rînd, în al doilea rînd…

    Nu ştiu dacă tu ai trecut prin asta, dacă mama ţi-a fost ucisă, dacă da, îmi pare extrem de rău şi com-pătimesc cu tine, pentru că eu chiar am trecut prin asta.
    tatăl meu a fost ucis şi l-am cunoscut pe unul dintre participanţii indirecţi la eveniment.

    Mi-a fost foarte faorte greu să iert, d-apoi iubire… cînd am văzut cum a sfîrşit am început să simt că trebuie să îl iubesc, că nu pot să nu îl iubesc, dar asta s-a întîmplat după o luptă foarte mare în sufletul meu, după ce ani de zile am visat cum sar cu picioarele pe chipul lui…

    ehe, printre nori, pentru noi este greu să facem şi ce fac păgînii… să ne iubim rudeniile… cîte procese sînt între fraţi şi fraţi, cumnaţi fini şi naşi… etc

    Alex, numai Dumnezeu poate iubi cu adevărat penru noi, în locul nostru… parte esenţială a teologiei creştine este acest „replacement”, repoziţionare a noastră, dezlocuire şi înlocuire dumnezeiască.


  8. Ai dreptate Marius noi nu putem iubi ca suntem cu natura adamica incapabila de asa ceva – substituirea e un proces indelungat si plin de durere.

    Am avut si eu astfel de ocazii in care imi venea cu saritu cu picioarele in fata persoanjului- e dificil sa rupi din tine astfel de sentimente si porniri cand sti cat rau ti s-a facut. Multa vreme ma gandeam doar la yoko tobi geri impreuna cu combinatii din jeet kune do si cu tipetele alea lui bruce lee.

    Uneori lovesc in sacul de box si din pacate nu ma pot abtine uneori sa nu vad ca dau in acea persoana.

    E o lupta cu sinele f dura, da replacementul isi are secretele lui.


  9. Mai multe aminuri la citatul acesta!…

    Ştii ce mă doare cel mai mult zilele astea? Că unii iau acest fel de iubire ca fiind o fugă de adevăr. Ca o fugă din faţa luptei cu minciuna (sau mincinoşii). Ca şi cum această iubire e o toleranţă faţă de rău. Asta mă doare cel mai mult recently. Că e privită ca o slăbiciune, ca o teamă de a vedea şi confrunta realitatea… Nu e ciudat?


  10. Camix nu e problema cum iei acest fel de iubire ci cum realizezi ceea ce trebuie sa realizezi. In general nu te bati de oameni cu cunostiinte sumare biblice ca sa zici ca ma e un verset acolo necitit ci cu oameni care cunosc f bine lucrurile dar tot se vaicaresc ca si Pavel in romani 7 : „vai de mine cine….”

    Si inca o problema cei care nu se bat in viata de probleme realmente dificile – plutesc in cursuri si seminarii dar fara sa ajunga sa isi testeze capacitatea.


  11. Marius, e frumos ceea ce spui dar eu sunt un simplu muritor şi nu mă pot ridica la un nivel atât de înalt spiritual încât să îmi dea posibilitatea de a-i iubi pe cei care mi-au torturat sufletul. Te felicit dacă poţi iubi pe cineva care ţi-a făcut răul suprem, dar eu nu o să-i umplu de bale pe cei care îmi fac rău. De iertat pot să îi iert, dar să îi iubesc- niciodată.


  12. Romuluss, commentul meu nu se referea la ce ai spus tu ( 🙂 ), ci doar la citatul dat de Marius.


  13. ok Camix – 🙂


  14. eu cred ca e foarte greu de pus in practica acest sfat (iubeste`ti vrasmasul, fa bine la cei care iti fac rau etc). atitudinea mea fata de persoanele care nu`mi plac (ca dusmani nu cred ca am) este totusi una rece dar politicoasa. atitudinea asta e maximul care poate fi aratat fata de o persoana ostila zic eu, daca esti bun crestin si faci bine cand primesti rau si vorba aia, iubesti dusmanul, esti luat drept prost si fraier.


  15. Richard Wurmbrand intr-una din expunerile sale povestea despre un securist care batut fiind la randul sau de altii securisti din cauza unor controverse, a ajuns in celula unui pastor batut de el cu foarte putin timp in urma, atat de crunt incat sfarsitul acestuia era iminent. Pastorul vazand ca “ucigasul sau”[cum il numea Wurmbrand] este la un pas de moarte si el, a venit ajutat de altii doi, la patul acestuia sa il mangaie pe cap si i-a spus :”ai fost tanar, n-ai stiut ce ai facut, eu te iubesc din inima intreaga eu ti-am iertat tot si nu numai eu -te asigur- ci toti credinciosii pe care i-ai chinuit sau ce le-ai facut – toti te-au iertat”. Ca mai apoi tanarul sa creada in Hristos in puterea Sa de iertare si de iubire si dupa cateva ore ambii au trecut pragul acestei lumi impreuna iertati si mantuiti.


  16. uite că yoko tobi geri îmi ieşea numai pe stînga, niciodată pe dreapta 🙂 Romuluss.

    Bruce Lee nu mi-a plăcut niciodată, am preferat stilul lui TAnaka, drept, eficient, la obiect, fără scălîmbăieli chinezeşti. Japonezii au fost foarte direcţi şi toate tehnicile sînt extrem de bine articulate.

    Un Kata din Shotokan-Fudokan nu este atît de frumos ca echivalentul lui la chinezării sau la vietnameji, dar … e atît de eficient, cu o estetică ca cea a locuinţelor japoneze, simplu, minimalist.

    dA, ştiu faza cu sacul… poze n-am avut pe el, dar am o imaginaţie bogată 🙂

    Camix, iubirea este cea mai cumplită întîlnire cu realitatea, asta este iubirea cristică. Iubeşti nu pentru că te-ai îndrăgostit de cineva care are o identitate deformată în capul tău, aia este îndrăgostirea cu fluturaşi în burtă, cu palme transpirate şi genunchi tremurînzi, iubirea de vrăjmaşi constă în iubirea celui pe care îl ştii cum este, în opoziţie faţă de tine, cu răutăţi faţă de tine, dar iubeşti în ciuda acestui lucru…

    Iubirea cristică este „în ciudă”, în ciuda a ceea ce este natural să simţi, acceptînd realitatea aşa cum este, fără cosmetizări.


  17. Somnorosule, înţeleg ce spui, ştiu foarte bine, nici eu nu am putut ierta pînă cînd n-am înţeles ce înseamnă versetele apostolului
    „Cristos în noi, nădejdea slavei, Căci nu mai trăiesc eu, ci Cristos trăieşte în mine, pot totul în Cristos care mă întăreşte… ” şi „Despărţiţi de Mine nu puteţi face nimic” la asta mă refeream cu „înlocuirea” displacement and replacement…

    Oricum, iertarea este un pas important.
    Iubirea nu presupune să îl ţin tot timpul în braţe şi să îl umpli de pupături, nuuuu!!

    De dragoste poate fi mai mare decît să îşi dea cineva viaţa pentru prietenul său?

    Dragoste înseamnă să mă ofer eu să mor în locul lui, dacă ajung în situaţia asta limită, fără să îmi fie simpatic, fără să trebuiască să îl sărut pe obraji.

    Steinhardt: „Domnul mi-a poruncit să-l iubesc, nu să îmi fie şi simpatic… ”

    cam aşa înţeleg eu iubirea creştină, aspră, rugoasă, tăioasă, sacrificială.

    M-a întrebat cineva dacă îl iubesc pe cel cu care sînt în polemică…

    I-am răspuns: „Dacă am fi la decimare şi el ar fi al 10-lea şi eu al 9-lea sau al 11-lea, i-aş cere să schimbăm locurile”. asta înseamnă pentru mine iubirea.

    Aş schimba locul, fără pupături şi îmbrăţişări.

    DE acord, Girl, de acord, creştinismul nu este greu, este imposibil, fără să fii locuit de Cristos.

    Singurul care poate fi creştin este Cristos. Locuind în noi poate face pentru noi ceea ce noi nu putem face , n-am putea face niciodată.
    Dacă n-ar fi venit Cristos în inima mea nu mi-aş fi putut iubi niciodată vrăjmaşii..
    Aşa… El mă locuieşte şi procesul este dinlpăuntru spre afară.

    Nu treuije să strîng din pumni şi din dinţi ca să-l iubesc.. decît … cîteodată… numai dacă mă ia pe nepregătite, pe la 3 noaptea 🙂


  18. Marius, întocmai… cea mai cumplită întâlnire cu realitatea. Şi totuşi e confundată cu slăbiciunea; cu slăbiciunea celor pe care îi iubeşti. Ajunge devalorizată.
    Mă întreb ce putem face să o re-valorizăm în ochii altora sau dacă e posibil…


  19. dragostea are valoare numai în ochii celui care a fost copleşit de iubirea perfectă: sacrificiul.

    Şi are valoare pntru cel care iubeşte-dăruieşte…

    Pentru restul .. nu mai contează.


  20. Intrebarea este daca il iubesti pe unul neajutorat si trebuie sa faci ceva sa impiedici asupritorul si acesta iubit dar, trebuie sa ii dai asa una cu piciorul „de control”. In situatia asta cred ca vor intelege amandoi ca ii iubesti. 🙂
    Ramane totusi chestia cu piciorul. 😦


  21. Vlad, ai copii? Nu ştiu dacă aveţi sau nu copii, dar…. dacă ai copii ştii că un bobîrnac, un chiont, o amendare, o „nuieluşă” reprezintă dovezi de dragoste.

    Scriptura spune că dacă nu îi pedepsim pe cei pe care îi iubim, le declarăm că nu sînt ai noştri, că sînt din „curvie”

    Evrei 12:7 De veţi suferi certarea, ca unor fii vouă se va afla Dumnezeu; căci care fiu este pre care nu îl ceartă tatăl?
    8 Iar de sunteţi fără de certare, căreia părtaşi s-au făcut toţi, iată dar că sunteţi feciori din curvie, iar nu fii.
    9 Apoi pre părinţii trupului nostru i-am avut pedepsitori (certători), şi ne ruşinam de dânşii. Au nu ne vom pleca cu mult mai vârtos Tatălui duhurilor, şi să fim vii?
    10 Că aceia întru puţine zile, precum le plăcea lor ne pedepseau pre noi; iar acesta spre folos, ca să ne împărtăşim sfinţirii lui.
    11 Şi toată certarea în vremea cea ce faţă se pare că nu este de bucurie, ci de mâhnire; iar mai pre urmă roadă de pace a dreptăţii dă celor pedepsiţi printr-însa.
    12 Pentru aceea mâinile cele slăbite, şi genunchele cele slăbănoage vi le îndreptaţi.


  22. Nu inteleg cum iubeste Dumnezeu in locul nostru?
    Atunci pentru mine e simplu..dar tocmaiasta e ca nu e simplu pentru mine..Imi imaginez,ca nedorindu-l in iad,pe vrajmasul meu,inseamna ca-l iubesc..totusi.
    Macar pentru asta,inseamna ca nu-l urasc!. 🙂


  23. Marius,as vrea daca se poate cantecul de la”ce as face daca s fi bogat” pe adresa mea,voiam sa ma inveselesc un pic..dar nu am gasit postul..Ce mai face fr.C Peleasa?


  24. Şi dacă mă rog pentru mîntuirea lui… adică îl Binecuvînt, cum spune scriptura, ce binecuvîntarea mai mare poate fi aceea decît mîntuirea?

    Fratele Peleaşă este bine, am vorbit cu el la telefon, trebuie să ne rugam pentrulucrarea de acolo şi pentru liceul Elim.


  25. Legat de martial arts – bruce sustinea ca chinese way of fighting sau japanese way of fighting sau whatever way of fighting nu reprezinta esenta ci ceea ce ne permite sa ne exprimam personalitatea mai bine – e un stil de viata nu numai o mare bataie. Noi ca europeni percepem sportul ca si un tir de pumni si picioare in figura celuilalt – dar esenta e departe de asta. Pt tine ceea ce te reprezenta este stilul japonez.

    In spatele sportului exista o filosofie de viata care mi-a placut f mult.

    Oare in viata crestina ce ne reprezinta mai bine? E o intrebare importanta pt ca alegerile pe care le facem sunt un raspuns la aceasta intrebare. Ne reprezinta distractiile, chefurile, banii si shoopingul – atunci asta vom face. Ne reprezinta pasiunea fata de christian way of life atunci asta vom face.


  26. Eh, e o poveste lungă cu artele marţiale. Şapte ani din viaţa mea, Romuluss. O poveste complicată, prefer să nu o spun acum.

    Da, o filozofie foarte tentantă, însă mă bucur enorm că am descoperit creştinismul….


  27. Mai multe aminuri la citatul acesta!…

    ”Ştii ce mă doare cel mai mult zilele astea? Că unii iau acest fel de iubire ca fiind o fugă de adevăr. Ca o fugă din faţa luptei cu minciuna (sau mincinoşii). Ca şi cum această iubire e o toleranţă faţă de rău. Asta mă doare cel mai mult recently. Că e privită ca o slăbiciune, ca o teamă de a vedea şi confrunta realitatea… Nu e ciudat?”

    E mult adevar in ceea ce spui,insa trebuie sa te gandesti totusi daca trebuie sa te cobori la un nivel in care nu te regasesti ,atunci cand vrei sa-ti faci dreptate singur sau atunci cand vrei sa te razbuni,nu conteza in ce context.Respecta-te pe tine insuti,ca apoi sa te respecte si altii.Nu-i judeca pe altii,Dumnezeu ne va judeca pe toti ,mai devreme sau mai tarziu,dupa faptele noastre. Dumnezeu nu ne va da niciodata sa purtam pe umeri mai mult decat putem purta!
    Cred ca m-a furat valul in urma lecturarii acestor comentarii 🙂 …
    Interesant blog!


  28. Ai dreptate Romuluss,in spatele acestui sport (martial art sau judo,sau taikondo,etc) se ascunde frumusetea sportului:filozofia vietii 🙂
    Asa este si in crestinism,structura ta interna ,asa cum este ea ,iti dicteaza cum sa traiesti.Poti sa traiesti viata gustand cate putin din toate ”provocarile”,ca sa spun asa,dar niciodata nu intrece masura,si atunci ai sa ajungi la concluzia ca si asta este o alta filozofie sanatoasa a vietii 🙂
    ”Traieste viata din plin,fara sa intreci masura!”
    O prietena imi ureaza ,tot timpul la despartire,:”Fii cuminte,dar nu exagera!”,asta este filozofia vietii ei .


  29. Herculanekid, bine ai venit pe aici!

    ai dreptate, atunci cînd vrei să te răzbuni, te cobori….

    Nu sînt de acord cu filozofia prietenei tale, dar sună aproape de vorba: „să nu mori de prea multă neprihănire” 🙂

    Nu cred că trebuie să gustăm chiar din toate provocările.

    „Frumuseţea sportului: filozofia vieţii?” N-am înţeles.


  30. Bine v-am gasit!
    Da,nici eu nu sunt de acord cu prietena mea.
    Privitor la ceea ce am spus eu ,cred ca m-a furat valul putin 😉
    Am vrut sa spun ca este buna combinatia crestinism-judo(sau arte martiale),nu m-am gandit la asta pana acum.Sa fiu mai explicita ,in 12 de judo am intalnit foarte rar (si in Romania si in Spania )sportivi care sa foloseasca acest sport in sensul negativ,adica cei curati sufleteste raman ,iar cei rau intentionati dispar din acest sport,in timp.
    Ideea este ca in acest sport descoperi doar frumusete si disciplina (doua aspecte importante intr-o filozofie a vietii,unde Raul si Violenta nu-si are locul.Cel putin pentru mine asta conteaza,iar cu toate astea la un loc ajungem la structura interna a persoanei,care nu poate fi una intr-o societate,iar alta acasa,cand persoana este singura.


  31. Herculanekid, şapte ani m-am ocupat de shotokan-fudokan, ştiu despre ce vorbeşti.
    Am învăţat multe din calea orientală, disciplină, perseverenţă, ritm etc.

    am observat acelaşi lucru, de golanii care veniseră se să bată prin cartier am scăpat de la primele antrenamente.

    Nu prea răbdau să facă aceleaşi lucruri şi aşteptau să intre în kumite. Cînd le-au pus centurile albe n-au mai răbdat.

    La primele kyhon-kumite s-au dezlănţuit. Au sfîrşit doi dintre ei bătînd salteaua cu palma. Întotdeauna am savurat aceste faze cu golanii-începători la dojo! 🙂

    Ippon sau „luat în freză”! şi după aia „hansoku-make”, adică „Bă, Mache, afară, bre!”

    Îmi aduc aminte cu plăcere de aceste faze, Doamne iartă-mă!

    Scuze pentru divagaţia asta, amintiri plăcute. Uneori mai scap cîte un oi-tzuki şi prin tastatură în plexul cîte unuia.


  32. 😉 Eh,acu’ chiar ca imi place!Ma bucur ca mai este cineva care se bucura in tacere in acele momente!
    Da,amintirile…Sunt frumoase,iar cele neplacute ,uneori,sunt amuzante!


  33. Ehe, Herculanekid, cineva mi-a spus odată: „multă lume e mai fericită acu că te-ai pocăit” 🙂

    pînă m-am botezat însă am făcut puţină „ordine” prin faţa blocului, ca să nu pierd ocazia 🙂 după ce soră-mea a fost agresată de vitejii care învăţau scheme de arte marţiale de pe casetele video cu filme „cu chineji” titrate de Irina Nistor.

    Amintiri dulci! 🙂


  34. Asa este, iubirea adevarata uneste intotdeauna contrariile. by me


  35. Aproape corect, Daniel! 🙂



Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: