Despre duşmani, vrăjmaşi, Vrăjmaş şi iubirea (in)finită
martie 18, 2008
Tabloul lui Memling… ultima săptămînă.
Despre Isus şi duşmanii Săi cu referire la Evanghelia după Matei, în data de 19 martie la ora 19.00 în Cluj, în Mărăşti.
Cine au fost duşmanii lui Isus?
Cum s-a raportat Isus la vrăjmaşi, la Vrăjmaşul?
Atitudini, dialoguri, personaje…
Se pare că iubirea vrăjmaşilor nu presupune neapărat şi părtăşia cu aceştia.
Iubirea vrăjmaşilor nu înseamnă şi respect.
Isus nu şi-a iubit şi nu-şi va iubi toţi vrăjmaşii.
Isus nu îl mai iubeşte pe vrăjmaşul.
Iubirea este limitată de ultima decizie pe care o poate lua cineva.
Iubirea Lui este din veşnicii, dar nu este infinită. Din pricina sfinţeniei Lui, într-o „bună zi” iubirea Lui va sfîrşi în judecată şi pedeapsă veşnică.
Iubirea Sa stăruie asupra noastră atît timp cît sîntem în „plasa” relaţiei cu El, atît timp cît ne mai poate atinge. Odată ieşiţi din proximitatea Lui eficace…. iubirea Lui încetează şi se transformă în Vrăjmăşie.
Dumnezeu este vrăjmaş cumplit (Evrei 10:31 Grozav lucru este să cazi în mâinile Dumnezeului celui viu!) şi va rămîne vrăjmaş cu Vrăjmaşul pentru vecii vecilor. Amin!
Faţă de Isus nu există neutralitate: Cine nu este cu mine este împotriva Mea şi cine nu adună cu Mine risipeşte (Matei 12:30).
Personajele din Evanghelie sînt într-o continuă alergare pentru o repoziţionare faţă de Isus, fiecare îşi caută locul, în funcţie de masa lui Isus (de la care Iuda pleacă), în funcţie de crucea lui Isus (de care Petru fuge.)
Evanghelia după Matei începe cu două posibile opţiuni: CU ISUS şi ÎMPOTRIVA LUI ISUS.
Meta Ihsou în contextul evangheliei nu este doar sociativ, cu Isus, ci arată, mai mult decît sociativitatea, apartenenţa, koinonia, împreună cu Isus, de partea lui Isus, ba chiar expresia are un aspect locativ: laolaltă cu Isus. Acest fapt va avea impact asupra înţelegerii finalului Evangheliei.
Ultima formă de duşmănire a lui Isus relatată în Evanghelia lui Matei a fost prin zvon şi minciună
Matei 28:15 Ostaşii au luat banii, şi au făcut cum i-au învăţat. Şi s-a răspândit zvonul acesta printre Iudei până în ziua de astăzi.
Vestirea Evangheliei este de fapt o întoarcere împotriva acestui zvon, este vestirea naşterii, morţii şi ÎNVIERII Domnului nostru. Evanghelizarea este de-zvonire, are un aspect demolator al întunericului minciunii prin lumina Adevărului.
După ce toată evanghelia este o relatare tragi-comică a modului în care Isus este biruitor în discurs, dar „biruit” la cruce de vrăjmaşii Săi, în capitolul 27, în ultimul capitol este o declaraţie de putere suprinzătoare asupra tuturor vrăjmaşilor Săi: toată puterea Mi-a fost dată în cer şi pe pămînt…
După ce istoria Evangheliei se desfăşoară în jurul personajelor şi grupurilor din Evanghelie care se poziţionează pentru sau împotriva lui Isus de-alungul întregii istorii relatate de Matei, naraţiunea ajunge în punctul climactic de pe cruce în care chiar co-pătimitorii, cei doi tîlhari se definesc ca împotriva sau pentru Isus.
Finalul este ironic-surprinzător, la fel ca întreagul ciclu de imagini-naraţiuni din Evanghelie: după ce Evanghelia ne-a silit la o a-proximare şi re-poziţionare faţă de Isus, Isus se defineşte faţă de noi:
Voi fi CU VOI… pînă la sfîrşitul veacurilor… .
PS.
După observaţiile mele niciunde Cornilescu nu foloseşte cuvîntul duşman…. numai vrăjmaş. Interesant ca fapt de limbă.
La patratosu 
Faţă de Isus nu există neutralitate: Cine nu este cu mine este împotriva Mea şi cine nu adună cu Mine risipeşte (Matei 12:30).
amin ..acest ADEVAR NU SE NEGOCIAZA.
Oamenii daca vad iubirea lui Dumnezeu intre noi …il vor cunoaste pe Christos.
Principiul Noului Testament este ” BIRUIESTE RAUL PRIN BINE” Fiti binecuvantati.
„Isus nu şi-a iubit şi nu-şi va iubi toţi vrăjmaşii”
Asta reiese din tablou sau din Biblie?
Se pare ca din Biblie din cate inteleg eu: Isus nu il iubeste pe Diavolul. El este Vrajmasul prin excelenta. NU?
Nu il poate iubi pentru ca nu a fost acceptata dragostea Lui. Nu?
Apoi ce fel de dragoste este aceea care trimite in pedeapsa vesnica pe cineva in iad acolo unde este plansul si scrasnirea dintilor?
Patratosule, asta ai dorit sa spui?
de-abia astept sa vad expus mai pe larg intreg tabloul acesta:D
miercuri voi fi in primul rand:D
oare sa imi iau si notite?:)
intr-adevar, veshnicia depinde de raspunsul care il dai la intrebarea:”ce faci cu Isus?” ti-l faci prieten, te a-proximezi de el sau ti-l faci dusman, asteptand cu infrigurare judecata…
restul problemelor existentialiste sunt…
… detalii detalii:)
@Patrix: ceea ce trimite pe cineva in iad nu e dragostea, ci dreptatea.
Marius in Marasti unde mai exact ? 🙂
BISERICA BAPTISTĂ „BETANIA”
Str. Ciocârliei, Nr. 12
Cluj-Napoca, 400619
miercuri de la ora 19
Mersi printrenori
De mult asteptam sa aud adevarul acesta. Afirmatiile astea sunt interzise in bisericile globalisto-ecumenizate.Pai tu asa ai invatat in seminar? Ma intereseaza de la ce profesor ai luat cursul acesta.
cu placere romuluss, te asteptam impreuna cu prietenii tai:)
De ce a spus atunci Isus Iubiti pe vrajamsii vostri, faceti bine celor ce va urasc si rugati-va pentru cei ce va prigonesc.?
http://mareatrimitere.wordpress.com
Cat de greu intelegem ca prietenia cu lumea este vrajmasie cu Dumnezeu, nu intelegem ca lucrurile sunt pe viata si pe moarte. Hristos a cerut ca Tatal sa ne fie unicul tata, iar Mantuirea sa ne fie El, Cel care cere loialitate deplina sub stapanirea Sa.
Ma gandesc ca ne pierdem sufletele prin furisarea cu pacatele noastre, fata de Cel ce da viata vesnica, incercand sa-L ducem cu vorba si parca sa-i subtiem asprimea exclusivismului cerut in ceea ce priveste alegerea noastra.
Nu-si revarsa dragostea peste inima impartita, este tot atat de unitara aceasta precum Sfanta Trinitatea, ori El ori restul, nu o poate pastra unitara peste o inima deja impartita.
Prieten drag,
Nu impartasesc aceasta intelegere pe care o ai cu privire la crestinism. Argumentele nu le pot „lipi” aici ci am sa incerc o replica la cele scrise de catre tine.
Cu dragoste
Dan Spaniard
„Vrăjmăşie voi pune între tine şi femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei. Aceasta îţi va zdrobi capul, şi tu îi vei zdrobi călcâiul.”
„Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti.”
Dusmanii nostri nu sunt generatiile cu care nu ne intelegem(de batrani sau de tineri) ci demonii din spatele lor care ii impiedica sa iubeasca.
ihtys, duhuri, duhuri dar, se vede ca acestora le „plac” oamenii la modul vizibil,iar dupa cum rastignrea a fost in trup, vanzarea a facut-o un om ce purta un duh samd atunci trebuie sa invatam care este partea biruirii raului prin traire si atitudinea care o avem fata de cei ce poarta diferite duhuri.
Ii iubesti insa, nu poti fi prietenul lor si nici nu poti lasa persoana care traieste in stapanirea altor duhuri sa-ti fie prieten, caci prietenia este o comuniune si comuniunea nu o ai cu oricine, indiferent de duhul care-l poarta.
Imi place tonul acestui articol. Cred ca este bine pusa problema. Crestinii nu sunt agresivi, dar au obligatia de a pastra curat adevarul si de a infrunta adversarii Evangheliei, pacatul, erezia.
Cred ca prin politetea noastra adesea stingem Duhul, care ne spune sa infruntam pacatul si raul, mai ales erezia, traditia care inneaca Cuvantul, Evanghelia diluata sau adaugata. Ne tememe sa nu fim ridiculizati. Ce mare om al lui Dumnezeu nu a fost ridiculizat de oameni, dar respectat de cer si iad, deopotriva?
Exact, Alexander… asta nu se negociază, exact, faţă de Isus nu poţi să … „te abţii”, ori votezi „pentru” ori „contra”, dar nu există „abţinere”.
Chestiuni, citeşte Matei şi Apocalipsa cu gîndul ăsta în cap să vezi ce-ţi iese… din cap 🙂
Ştii ce-ţi iese din cap? Că şi eu sînt şocat de două zile, asta îl supără şi pe Spaniard… (Îmi pare aşa de rău prietene, şi eu sînt şocat la fel ca tine)… îţi iese din cap Dumnezeul prietenos…
Nu-i prieten lui Isus asemenea, nimeniea… exact, n-am mai cunoscut o prietenie ca a Lui, dar „ferească Dumnezeu” de duşmănia lui Dumnezeu: Grozav lucru este să cazi în mîinile Dumnezeului celui Viu! Evrei 10:31
Spaniardule, dragul meu, poate că eşti dezamăgit de Dumnezeul meu, dar spune-mi te rog dacă tu crezi că Isus se va împăca vreodată cu Diavolul. Îl ai doar pe Origen de partea ta. Atît, dar lucrurile sînt mai grave.
Spune-mi, te rog, de ce nu este îndurare pentru nenorocitul ăsta:
„Luca 16:24 şi a strigat: „Părinte Avraame, fie-ţi milă de mine şi trimite pe Lazăr să-şi moaie vârful degetului în apă şi să-mi răcorească limba; căci grozav sunt chinuit în văpaia aceasta.””
Spune-mi, te rog, de ce Isus nu aleargă după „tînărul bogat” să îi spună… hei, scumpule, n-o lua chiar aşa în serios… am folosit o metaforă, stai un pic să îţi explic cum este cu limbajul hiperbolic… hai să negociem..
Isus l-a iubit
Marcu 10:21 Isus s-a uitat ţintă la el, l-a iubit şi i-a zis: „Îţi lipseşte un lucru; du-te de vinde tot ce ai, dă la săraci şi vei avea o comoară în cer. Apoi vino, ia-ţi crucea şi urmează-Mă.
Isus l-a iubit, dar nu s-a dus după el să îi explice cum stau lucrurile…. l-a lăsat să piardă şansa, să piardă trenul.
Dane, iubindu-te îţi spun că mesajul esenţial al creştinismului nu este Dragostea.
În Biblie ni se spune că Dumnezeu este dragoste …. iar despre Isus Cristos că este Calea, Adevărul şi Viaţa.
Foarte bun articol. Nu se poate sa nu te puna pe ganduri. Sunt nuante atat de fine si nu trebuie decat putin ca sa treci din partea prietenilor lui Iisus, in partea dusmanilor Săi. Exemplul cu tânarul bogat din Evanghelie este atat de elocvent. A castigat nu doar o simpatie, ci mult mai mult, din partea Domnului. O simpla atitudine, ca un raspuns, l-a aruncat in partea opusa. A fost o alegere cumplita. Oare toate alegerile pe care le facem sunt cele mai bune? „Cine nu aduna cu Mine…risipeste”! Mai mult decat risipitori…Dusmani! Vrajmaşi! Asemeni marelui vrajmas dintru inceputuri.
Mi-am amintit de o carte buna pe aceasta tema: „Partea diavolului” – Denis de Rougemont. O multime de nuante surprinse in ea. Lucrarea vrajmasului tot mai ..discreta, mai perfida.
Oricat de greu ar fi, sa urmam CALEA!
Cam asta am vrut, Patrix, da!
Printrenori, deci ne întîlnim mîine?
da, asta-i întrebarea, „to be or not to be with Jesus, that is the question”.
Ceea ce ne trimite în Iad nu este Dumnezeu, ci noi înşine. sîntem liber în această relaţie, problema nu este răutatea lui Dumnezeu, ci limita opţiunilor, cu El în lumină, sua fără El în întuneric şi suferinţă.
Alegi viaţa ori moartea?
Deuteronom 30:17 şi19
15 Iată, îţi pun azi înainte viaţa şi binele, moartea şi răul. Iau azi cerul şi pământul martori împotriva voastră că ţi-am pus înainte viaţa şi moartea, binecuvântarea şi blestemul. Alege viaţa, ca să trăieşti, tu şi sămânţa ta,
Asta este singura problemă, limitarea opţiunilor, între bine şi rău, între moarte şi viaţă, între Dumnezeu şi Diavol, între sus şi jos, între capre şi oi, între stînga şi dreapta, între păşune şi iaz de foc…. cerul şi pămîntul.
Uite-aici, dacă nu este destul
„Deuteronom 32:39 Să ştiţi, deci, că Eu sunt Dumnezeu şi că nu este alt dumnezeu în afară de Mine; Eu dau viaţă şi Eu omor, Eu rănesc şi Eu tămăduiesc şi nimeni nu poate scoate pe cineva din mâna Mea.
40 Căci Îmi ridic mâna spre cer şi zic: „Cât este de adevărat că trăiesc în veci,
41 Atât este de adevărat că atunci când voi ascuţi fulgerul săbiei Mele şi voi pune mâna să fac judecată, Mă voi răzbuna împotriva potrivnicilor Mei şi voi pedepsi pe cei ce Mă urăsc;
42 Sabia Mea le va înghiţi carnea, Şi-Mi voi îmbăta săgeţile de sânge, De sângele celor ucişi şi prinşi, Din capetele fruntaşilor vrăjmaşului.””
La Biserica la care este pastor fratele Tamas.
uite că ţi-a răspuns „printrenori”
Elev, scump prieten, eu n-am făcut seminarul, n-am făcut teologia, eu sînt filolog, eu mă ocup doar de text, din teologie eu pricep numai ce a spus Atanasie cel Mare,
teologia este să găsim cuvinte potrivite pentru Dumnezeu, adică nu idei potrivite, ci cuvinte potrivite… de asta m-am facut filolog pentru ca ma ocup de cuvinte 🙂
Draga Cornel, aici este primejdia unei confuzii.
tu spui: „De ce a spus atunci Isus Iubiti pe vrajamsii vostri, faceti bine celor ce va urasc si rugati-va pentru cei ce va prigonesc.?”
Da, bună întrebarea ta, numai că gîndeşte-te bine. Asta ne spune Isus să facem noi cu vrăjmaşii NOŞTRI, nu cu vrăjmaşii Lui.
Nu confunda vrăjmaşii Lui cu vrăjmaşii noştri, nu toţi vrăjmaşii noştri sînt vrăjmaşii Lui. El îi va judeca la sfîrşit şi pe unii şi pe alţii.
Vlad, Dumnezeu este gelos, ori cu El ori împotriva, de aceea nu putem rezista lîngă El cu inima împărţită.
Ihtys, corect, duşmanii noştri nu sînt carnea şi sîngele, adică oamenii, pe ei îi iubim, dar poate fi carnea şi sîngele meu, slăbiciunea mea, de aceea apostolul spune: „mă port aspru cu trupul meu”, îmi duşmănesc trupul… mă învrăjmăşesc cu el ca să fiu prieten cu Domnul.
Dar.. din păcate celălalt se foloseşte de oameni şi gura lor… Ce-o fi spus Petru sărmanul atunci cînd Dommnul s-a întors către el şi i-a spus „înapoia mea, Satano!”
Ihtys, ce spui de asta?
Ioan 6:70 Isus le-a răspuns: „Nu v-am ales Eu pe voi cei doisprezece? Şi totuşi unul din voi este un drac.”
Romoflorin, creştinii nu sînt agresivi, dar sînt vrăjmaşi…
oaia este vrăjmaşă cu lupul, nu?
căci noi sîntem ca nişte oi în mijlocul lupilor… ce spui? Vezi vreo prietenie între lupi şi oi, porumbei şi vulturi? Şerpi şi femeie? (ups.. aici se pare că a fost şi n-a ieşit bine).. şerpi şi prăjină?
Nu, nu se poate.
Dumnezeu ne-a dat slujba împăcării între oameni şi El, pentru o perioadă, dar Dumnezeul nostru nu este un Dumnezeu care va face pace la nesfîrşit.
Nici Isus al nostru nu a venit să aducă primăvara florilor şi zîmbetului.
Matei 10:34 Să nu credeţi că am venit s-aduc pacea pe pământ; n-am venit să aduc pacea, ci sabia.
Romoflorin, Tozer vorbea de sabia care şi-a tocit ascuţişul..
Foarte interesantă distincţia aceasta între „duşmanii lui Iisus” şi „duşmanii noştri”.
Scuzama credeam ca scrii din punct de vedere teologic, dar nu asta conteaza realitatea e ca si eu cred ca Dumnezeu i-si dezlantuie minia impotriva oricarei nelegiuire si cred ca si impotriva nelegiuitorului. Mai ramine sa aud ce a scris Atanasie Cel Mare, poate pricep si eu.
Exista si o iubire adesea confundata cu vrajmasia si anume iubirea ce o porti celor de alte religii sau chiar a celora care poate isi spun crestini dar, a caror intelegere deformata a adevarului te fac sa ramai intr-o pozitie usor confundabila cu a unui vrajmas. Este o vrajmasie dar, de alta natura si cu un alt fel rezolvare decat ecumenismul gaunos al zilelor noastre.
Ecumenismul ca otrava, prin amestecarea lucrurilor pana la imposibilitatea deosebirii acestora de cele care duc la moarte.
Este linkul la un filmulet despre ecumenismul gaunos_
http://www.filebox.ro/download.php?key=622a910ac55ea2a1b49968cf1379a241
evident ca ne vom vedea astazi:)
si iti voi potrivi chitara pe masura ta… ca sa nu mai zici ca e chitara de oameni mari:D
Patratosu:
as mai adauga ca lupta trebuie dusa pentru adevarul mantuitor (doar la nivelul cuvintelor), legat de divinitatea lui Hristos si mai putin in aria politicii religioase.
A mai fost o discutie similara despre vrajmasi aici:
https://patratosu.wordpress.com/2008/01/08/iarta-l-isuse-ca-nu-stie-ce-face/
[…] Un articol interesant despre vrajmasi, dusmani, iubirea infinita pe blogul lui “patratosu”. Sunt de acord cu el, stiu ca este un punct sensibil, pentru […]
Alex, prietene, ieri am mai descoperit cîteva lucruri şocante şi azi cu studenţii la oră am petrecut aproape jumătate de oră din ora de retorică discutînd despre Dumnezeu-Vrăjmaşul.
Dia-bolos este cel care desparte, care împarte, care creează intervalul.
despre acest interval am discutat la oră destul de mult.
Este o chestie cu acest interval, nimeni nu aredreptul să stea în El, în afară de Domnul Isus Cristos.
Da,
nu putem modela comportamentul faţă de duşmanii noştri după comportamenutul lui Isus faţă de duşmanii Săi,
nu putem modela comportamentul lui Isus faţă de duşmanii Săi după felul în care ne spune să ne comportăm noi faţă de duşmanii noştri.
Elev, dacă citeşti Atanasie vei fi surprins, scrie pe înţelesul tuturor, ca un neoprotestante, este „mitralieră de versete”, citează din memorie din Scripturi şi discursul lui este ca o predică de-a noastră.
Foarte frumos.
Printrenori, m-am bucurat să ne întîlnim ieri. A fsot o plăcere seara de seara trecută. M-am simţit foarte relaxat, poate prea relaxat. Sepr să nu se fi poticnit nimeni.
Da, ţin minte articolul, Romoflorin, mai importante sînt cele ce urmează acestui articol despre Isus al meu.
Mi-am amintit cu drag ca prima mea lucrare de seminar ca student a fost despre opera lui Atanasie cel Mare. „Despre intruparea Cuvântului” si celelalte opere din care am citit cu multa pasiune. Si mi-a ramas la suflet atat pt ce a scris cat si pt viata lui. Cat despre stiulul sau…eu cred ca reflecta stilul de viata al crestinilor dintru inceputurile Bisericii. Mai simplu, dar si mai aproape de adevarul evanghelic, de spiritul timpurilor apostolice. De multe ori ne incantam de discursuri complicate, pretentioase, dar uitam ca Mantuitorul a vorbit atat de simplu si profund in acelasi timp. Pe intelesul tuturor. Nu doar pt unii.
Eu cred ca impreuna trebuie sa ne intoarcem, in Duh şi Adevăr, la spiritul acelor vremuri pentru a redescoperi ceea ce am pierdut. Si atunci am putea sa fim si mai putin încrâncenaţi unii asupra altora. Atât de fără rost…
Recunosc ca am uitat putin de bucuriile si sperantele pe care aceasta Inviere a Domnului trebuie sa o aduca in sufletele noastre – ondiferent de data pe care o alegem sa sarbatorim faptul ca Fiul Domnului, rastignit pe cruce, a inviat si s-a ridicat le cer…
Poti sa renasti numai daca mori…parca asa suna una dintre temele date de El, spre gandire, celor care il urmau…ce au inteles ei, ce au dus ei mai departe…cum au ajuns ei sa se certe intre ei care este mai mare si mai adevarat apropiat si iubit de Domnul…este deja alta poveste!
Poti sa renasti, poti sa fii mantuit numai daca mori, daca te lepezi de vechea si greau haina a necunoasterii, a minciunii, a fricii si cu incredere si speranta, sa te lasi cuprins de Lumina – lumina cunoasterii, a adevarului, a Vietii Adevarate….Domnul ii iubeste pe toti la fel, indiferent de greselile lor, dar trebuie ca ei insisi sa si le inteleaga ca greseli, sa le regrete. Trebuie sa crezi cu adevarat in El, sa vrei sa duci spre El, sa Il cauti mereu, cu fapta si cu gandul…Din pacate, oamenii insisi nu se prea iubesc intre ei si isi cauta, mereu, pricini unii altora, isi cauta mereu motive ca ei, si nu ceilalti, sa fie cei dintai. Chiar si langa Dumnezeu.
Nu il iubesc pe Papa. Domnul meu ma va ierta, cu siguranta! (nici nu il urasc, mi-e putin indiferent, sa zic asa).
Il respect si respect si dragostea cu care enoriasii sai, cei care il recunosc de sef al bisericii lor, il inconjoara. Le respect ordinea si disciplina din biserici, dar nu pot uita cati oameni au trebuit sa moara de-a lungul si de-a latul istoriei, pentru ca Papa, ca institutie, sa fie recunoscut de sef suprem. Cate ite politice au tras inaintasii lui, cate ruguri au macinat trupurile unor…. oameni, la urma urmei. Si numai pentru vina de a fi crezut intr-un alt Dumnezeu. De fapt acelasi Dumnezeu dar pe care ei il numeau altfel.
Le doresc tuturor, oricare le-ar fi optiunile, sa aleaga si sa fie de partea Luminii si a Binelui. Sa gandeasca singuri, sa pastreze calea drepta, chiar daca de multe ori nu este si cea mai usoara, pentru ca, la finalul ei, ii va astepta intr-adevar Linistea si Impacarea si Dragostea.
Si o intrebare:
Oare nu dam mai multa importanta vietii si faptelor lui Iisus decat cuvintelor si povetelor Lui? II urmam noi si indemnurile, modelul pe care a vrut sa ni-l lase mostenire, de viata si comportament sau numai faptele, fata de care si acum, la 2000 de ani distanta, ne exersam uimirea anuala si prefacuta, la fiecare sarbatoare de Craciun si Paste…???
Paste fericit tuturor celor care astazi Il sarbatoresc pe Mantuitorul si reintoarcerea Sa langa Tatal Ceresc si Sfantul Duh!
Alex, este una dintre lucrările care m-au fascint, despre Întruparea Cuvîntului. Atanasie a fost genial.
Amin la ce spui tu, să ne întoarcem la lucrurile simple, adevărate.
Uneori mi-e foarte necaz că este aşa de simplu creştinismul. Este incredibil de simplu.
Anca, noi sărbătorim Paştele odată cu BOR, dar sînt bine primite urările tale.
Spui că respecţi respectul, disciplina …. dar despre papalitate mă abţin. Altă dată despre asta.
tu ce crezi: au vreo semnificaţie vorbele lui Isus fără viaţa Lui şi viaţa Lui fără cuvintele Lui?
Nu se pot despărţi una de alta în Evanghelie şi nicicum nu poţi să creezi un top: ce este mai important, viaţa sau cuvintele? Este importantă Evanghelia şi evanghelia le cuprinde şi pe una şi pe cealaltă.
tocmai la acest lucru ma gandesc si eu – viata Lui este o punere in practica, sa zic asa, a cuvintelor Lui…dar in Biserica se vorbeste mai mult despre cum a facut vin din apa, cum a scos duhul rau din oameni, cum l-a inviat pe..dar de ce a facut-o? credinta din spatele acestor gesturi, ce reprezinta aceste gesturi, totul este denaturat si prezentat simplist, ca fapte…eu cred ca aceste gesturi inseamna mai mult, inclusiv nasterea, botezul, moartea si reinvierea…Omului, in Lumina…El a aratat ca …se poate, si noi nu vedem decat ceea ce putem atinge.
Ne-a demonstrat ca exista si noi tot numai ce vedem credem!
ref. la Papa – imi place ordinea care este in biserica fata de noi ortodocsii, unde este o vanzoleala si o plimbare in timpul slujbei!!! orice baba, scuze, femeie in varsta, cand intra in bisericuta se duce pana in fata, se inchina larg, trece apoi pe la toate icoanele, le pupa bine, sa arat cat de credincioasa este ea…cum iese din Biserica cum incepe sa afurisesca sa folosesac cuvinte nepotrivite (!) sa barfeasca….si asta ma irita la culme, fariseismul asta, prefacaciunea! lipsa de „consistenta” a credintei! imitam gesturi! semnificatia initiala s-a pierdut (sau a fost deliberat lasata in urma pentru a asigura perpetuarea fricii, si in acest fel a puterii religiei asupra oamenilor. Dumnezeu nu face deosebirea intre oameni, numai religiile o fac!
Anca, cînd cuvintele Lui sînt incomode este mai confortabil să ne gîndim la jertfa Lui, cînd faptele Lui sînt incomode, este mai confortabil să ne gîndim la promisiunile Lui.
uite aşa fugim de Cristos.
echivalentul la noi este jucatul cu telefonul mobil în timpul predicii… omul este cu trupul în biserică, dar cu spiritul este în afară.
[…] nu apartine niciunei categorii.Un articol interesant despre vrajmasi, dusmani, iubirea infinita pe blogul lui “patratosu”. Sunt de acord cu el, stiu ca este un punct sensibil, pentru […]