Misiunea
septembrie 8, 2007Mi-am adus aminte de alt film. Filmul este The Mission cu Robert DeNiro, Jeremy Irons. Frumoasă dezbatere despre cea mai bună cale, calea păcii sau calea războiului? Mi-am adus aminte de asta pentru că au fost atîtea discuţii referitoare la implicarea unui creştin în lupte.
Mi-am adus aminte de altă scenă preferată. Scena este cea în care Deniro se prăbuşeşte, după ce scapă de povara pe care a cărat-o în susul rîului.
Frumoasă scenă, bun film.
Care este totuşi cea mai bună cale?
Ce anume ar fi putut salva colonia?
Ce-aş fi ales eu? Calea lui Deniro, dar … tot respectul pentru calea lui Irons.
La patratosu 
Albert Mohler spunea, citand niste psihologi, ca motivul pentru care barbatilor ne plac filmele cu razboi, actiune, violenta este ca ne simtit fara putere si slabi si contemplam la curajul si puterea altora.
Nu numai de asta, SEmper, este programul ramas neactivat in noi,
barbatii sint creati pentru a cuceri teritorii, a cistiga batalii, pentru a fi viteji, ce mai!
ce s-a ales de noi acum?
stam la televizor si mincam cocosei (pop corn), stam sa jucam table si mincam seminte, sau stam in pijamale de pe la ora 7 seara, citind acelasi ziar, inclusiv rubrica mica publicitate si decesele.
Am un text despre filmele cu violenta, fara exemple 🙂 sper sa am timp sa il adaptez pentru blog.
In cadrul Fabricii de barbati tocmai asta incercam sa facem, sa ii scoatem afara din casa pe cei care se pot inmuia in fata televizorului, computerului etc.
apoi, semper, Misiunea nu este un film de razboi, actiune, violenta,
are scene de actiune si violenta, dar nu este un film de acest tip,
te rog sa incerci sa vezi filmul, iti garantez ca merita, nu vei plinge dupa bani,
R DeNiro este un actor excelent, numai Anthony Hopkins il mai intrece, daca ar fi sa imi fac ordine in preferinte,
poate juca orice de la Awakenings pina la Promotoriu Groazei … orice, de la bolnav mintal, mafiot, gras, slab, musculos, dur, sensibil, plinge oricind, ride sarcastic.
Nu doar că este „programul neactivat” în bărbaţii zilelor noastre, este o întreagă conspiraţie pentru a desfiinţa programul definitiv. Azi ei trebuie să fie manieraţi, să nu ridice vocea, să fie eleganţi, parfumaţi… etc. Inclusiv bisericile noastre promovează acest lucru. Altceva decât i-a programat Dumnezeu să fie.
Cartea „Eu, bărbatul” (titlul în engleză mult mai sugestiv: „Wild at Heart”), de John Eldredge vorbeşte despre asta.
Felicitări pentru Fabrica de bărbaţi! 🙂
Awakenings a fost intr-adevar un film special. O sa incerc sa vad Misiunea 🙂
Interesanta ideea de program ramas neactivat…
Ioa,
ar fi mai bine ca bărbatul tău să nu fie manierat, să ridice vocea, să nu fie elegant, să nu fie parfumat, etc? Cu alte cuvinte: ar fi mai bine să fie bădăran, un strigător…nu la cer ci la tine şi la mai toată lumea, să fie un dezlânat şi să pută de la o poştă a sudoare? Sunt ferm convins că nu la asta te refereai când ai scris despre deprogramarea sistematică a bărbăţiei.
Am auzit destule replici în doi peri ale unor fete care se aşteaptă de la viitorii lor să facă sport, extrem, să sară cu paraşuta, să facă bungee-jumping numa ca să îşi dovedească lor înşişi (adică băieţii să îşi dovedească lor, adică băieţilor -nice, nu?) că sunt bărbaţi! Din nou, cu alte cuvinte, ele ar prefera ca el să vină acasă rupt, frânt, jegos de la activităţi de genul acesta, decât să vină acasă elegant, manierat şi parfumat, după o zi întreagă petrecută printre studenţi, sau după un comitet, sau după orice altă activitate. Locurile în care se dovedeşte bărbăţia nu sunt bătăliile fizice, oricât de eroic ar suna. Eroismul nu este lipsa fricii, ci curajul de a acţiona cu frica în sân. Şi de fapt, eroismul este ceea ce alţii cataloghează la un anumit om, sau la mai mulţi. Cei mai mulţi mor în bătălii fără să ştie de ce, mor cu 10 copii acasă, şi nu ştie nimeni de ei. Atunci se uită soţiile în urmă şi prea puţine spun: mai bine acolo erou pentru patrie decât aici tată la 10 copii, sau poate la un singur copil.
Bătăliile masculinităţii nu sunt doar cu sabia în mână, ci şi cu vorba, cu ideea. Acestea riscă să fie pedepsite în tot felul de acţiuni mârşave, prin asasinate, prin conspiraţii, arestări. Nici unul dintre martirii bisericii nu au ridicat sabia în vânt împotriva invadatorilor. Toţi s-au dus să moară de bunăvoie, fără să riposteze. Erau mai bărbaţi aceia decât cei care mor în prima linia a bătăliei?
Dacă gândim despre absoluturi, atunci trebuie să fie un absolut care să definească bărbăţia indiferent de tipul bătăliei, fie că este ea cu sabia în mână sau cu condeiul. Cu alte cuvinte, trebuie să existe un absolut care să definească bărbatul şi când merge pe stradă alături de soţia sa, şi când se face responsabil de faptele sale scrise, sau nu, şi când trebuie să sară în foc pentru patria sa şi pentru familia sa. Da, bărbatul este un ocrotitor prin definiţie. Dar dacă vă uitaţi bine, el nu prea are parte de bătălii. Atitudinea contează. Dacă trăieşte din convingeri se va dovedi în fapte.
Bărbatul care schimbă scutecele copiilor, care se trezeşte noaptea ca să liniştească copilul lăsându-şi soţia să se odihnească, cel care spală vasele, şterge praful, cel care vine oricând înapoi acasă la soţia sa, zi şi noapte, acela oare nu este bărbat? Ioa (din nou, repet, sunt convins că nu îţi doreşti bărbatul pe care l-ai descris în comentariu), ai uitat că dacă bărbatul este cuceritorul de teritorii, din cauza hormonilor este şi un cuceritor de femei. El este cel care merge la femeie, nu femeia vine la el. El este cel care deschide subiectul şi începe curtarea. Istoria a arătat tot felul de bărbaţi cuceritori nu numai de teritorii ci şi de fuste. Ei se defineau ca şi bărbaţi pentru că puteau cuceri pat, după pat. Lucrul ciudat este că şi femeile îi numeau bărbat din acelaşi motiv. Ei, bărbat este acesta sau nu? Bănuiesc răspunsul negativ.
Ei, la urma urmei ce este un BĂRBAT, şi ce este o FEMEIE? care sunt absoluturile care definesc ambele genuri?
Acum mă gândeam la ce am scris, că este incomplet. Şi veneam cu completări 🙂 Normal că nu vreau să fie împuţit şi bădăran. Dar în nici un caz domnişoară!
Cred că cea mai mare bătălie a unui bărbat este cu el însuşi, cu slăbiciunile care sunt în el.
Bine că ai adus vorba de cuceritorii de femei. Absolut, nu un cuceritor de femei. Dar unul care să îmi cucerească inima. Uite înca o bătălie pe care o are de dus. Chiar şi în biserici fetele sunt cele care conduc, hotărăsc şi iau iniţiative în privinţa relaţiilor. Pentru că ei nu se luptă oare? E mai comod să aştepţi decât să o cauţi şi să o cucereşti?
Lupta este umana, nu are legatura cu religia.
Nu, nu e mai comod. Dar spune-mi ce rost are să cuceresc o cetate care îşi ţine porţile ferecate numai ca să vadă cât de mult rezist? Sunt de acord să mă duc să cuceresc o fată, dar mă aştept ca să îmi arate că merită să o cuceresc. E trist să văd cum suferă unii băieţi din cauza unor mironosiţe care nu fac altceva decât să îi tot testeze, să vadă dacă într-adevăr le iubesc. Ei poate că le iubesc, dar dacă ele fac aşa ceva mie unul mi-e clar că nu au pic de dragoste în ele faţă de ei. Cât despre „dragostea” băieţilor faţă de astfel de fete: halal bărbat. Dacă ar fi bărbat i-ar spune mironosiţei să îşi vadă de treabă şi să se joace dacă are chef cu altcineva.
A oferi dragostea din dragoste pentru o fată este deja un gest care presupune riscuri. gestul în sine este o dovadă a masculinităţii sale. Un astfel de gest va fi răsplătit tot din dragoste din partea ei. Astfel, dacă băiatul o iubeşte şi se comportă ca atare, şi ea ar trebui să se comporte ca atare. Adică dacă baiatul vrea să cucerească o fată, atunci şi ea să îi arate că merită cucerită. Este o relaţie de reciprocitate.
În plus, într-o astfel de relaţie sinceră fiecare îşi va da arama pe faţă mai devreme sau mai târziu, nu e nevoie de nici un test, de nici o încercare. E nevoie de simpla dedicare reciprocă. Din pricina dragostei se vor mărturisi unul altuia şi îşi vor oferi libertatea alegerii.
Încep să am dubii în legătură cu toată ideea de dovedire a masculinităţii unui bărbat faţă de o femeie. Toată ideea de curtare şi de dovedire a masculinităţii arată mai degrabă a proces animalic decât a raţiune şi sentiment. Dacă suntem oameni şi avem atât raţiune cât şi sentimente nobile, de ce ne comportăm în limita animalicului în care e nevoie ca unul să se dovedească în mod vădit înaintea altuia?
Pentru ce mai există dragoste? Suntem iubiţi pentru că suntem masculi sau bărbaţi? Suntem iubiţi pentru că instinctele pe care reuşim să le trezim sau pentru caracterul şi frumuseţea şi profunzimea gândirii, a responsabilităţii, a dedicării din dragoste, a iertării, a răbdării, a înţelepciunii, „etc”?
Oare vă iubim pentru că arătaţi bine sau pentru că avem cu cine duce o familie cu bine până la capăt, pentru că avem cu cine vorbi, avem cu cine rezolva conflictele, avem cu cine creşte copiii, avem pe cine conta seara la oboseala de peste zi „etc.”?
Nu neg nici aspectul fizic. Este important, dar nu e fundamentul dragostei dintre doi oameni. La fel gândiţi şi voi, nu?
Evident, că un bărbat e bărbat şi dacă e elegant, parfumat, spălat, bine îngrijit, bine crescut, nu? Adică, bărbăţia se vede dincolo de toate acestea, care nu fac altceva decât să împodobească trupul, să înfrumuseţeze caracterul, pentru că, de fapt, din caracter se nasc, din convingeri.
Oare cât de greu credeţi că este pentru un „tip” să rostească în rugăciuni cuvintele apostolului Pavel: bărbaţii să-şi iubească soţiile cum Şi-a iubit Cristos biserica, şi S-a dat pe Sine pentru ea…a se citi, evident, „a murit pentru ea”. Vouă nu vi se cere acelaşi lucru…
Pentru doritori, filmul poate fi vazut astazi, sambata, 08 septembrie, ora 16:00, pe National TV. Cel putin asa sustine programul.
E vorba de filmul „Misiunea”, desigur. Scuzati ca n-am facut precizarea.
Nu văd curtarea ca un turnir. Şi da, e fraier cel care rabdă orice îi face mironosiţa respectivă. Da, e vorba de reciprocitate şi de fair-play. Dar el e iniţiatorul 🙂
Nu-mi doresc să mă iubească doar pentru aspectul fizic, pentru că nu e ceva ce rămâne, nu e ceva ce evoluează pe termen lung. În schimb omul meu dinlăuntru este!
Dacă eleganţa, manierele, etc. încununează un caracter cristic, jos pălăria. Altfel doar zdrăngănesc şi demasculinizează.
Mă gândesc şi eu că vi se cere o dragoste foarte înaltă faţă de noi. Nouă ni se cere supunere. Cred că pe fiecare Dumnezeu ne-a echipat pentru a ne împlini rolul cu excelenţă, nu prin forţe proprii.
Ce este un BĂRBAT? Pentru mine personal, este imaginea biblică prezentată de Voddie Baucham în predica „What He Must Be?” (din seria Marriage by Design, poate fi ascultată aici). Un conducător, care conduce în dragoste biblică, în Cuvânt, în neprihnănire şi în lepădare de sine.
[Este şi predica „What She Must Be” :)]
Mă întreb cine mai cunoaşte semnificaţia termenului SUPUNERE, sau ajutor potrivit. Poate că fratele Marius va da o explicaţie detaliată.
Mă întreb cine mai cunoaşte semnificaţia termenului MARE PREOT în familie? Ce presupune el?
E din nou trist că se folosesc mulţi termeni care sunt plini de greutate…dar al căror conţinut nu e cunoscut ci doar aproximat…
Ioa, ai dat un răspuns nobil. Îţi doresc un astfel de soţ. Oricum, dincolo de putem noi cere sau gândi, Dumnezeu dăruieşte.
Domnul mi-a „dăruit” o cântare cu câţiva ani în urmă, dacă pot folosi termenul. „Far Beyond” de Eric şi Leslie Ludy. Ea spune că dincolo de tot ceea ce îmi doresc, dincolo de orice scenariu de film, dincolo de poveştile cu prinţi şi prinţese, este ceea ce El a pregătit pentru mine. Dacă toate visele mele ar fi împlinite, tot nu s-ar compara cu planurile pe care El le are pentru mine. El e cel care a gândit dragostea între doi oameni. El a ţesut realităţi incontestabile, nu poveşti de dragoste. El va dărui la timpul [exact] potrivit.
Să cerem Domnului potrivit cu măreţia lui. Şi să nu ne mulţumim cu mai puţin.
Da, Ioa, multumim pentru felicitari, deocamdata FAbrica este in vacanta,
stii ce este interesant, nu avem rebuturi, fabrica de barbati este singura fabrica din lume care poate recicla orice rebut, pur si simplu intra din nou in procesul de productie 🙂
Uau, Cipri si Ioa, frumoasa discutie! Sper sa iasa ceva din toata povestea asta.
TREbuie rabdare de simbata sa va citesc, poate ca raspund altii mai bine decit mine! Sint sigur.
Teoriile mele le stiti de la fabrica de barbati 🙂
L-am cunoscut pe Voddie, a fost anul trecut in Romania, un vorbitor excelent!!! Cu multă carismă. S-ar putea să nu fiţi-fiu de acord cu multe dintre lucrurile pe care le spune el, că nu este Sfînta Scriptură, dar este un tip cu totul deosebit.
Fost sportiv, foarte bine educat! Sportul şi educaţia se întîlnesc foarte rar, de aia precizez chestia asta. 🙂
Si eu vreau sa stiu teoriile dumneavoastr 😀 Foarte tare!!!
Hm! Nu ştiu cum facem. ori te înscrii la fabrica de bărbaţi.ro :), dar treubie să te dai drept „Ioan”, Doamne fereşte, îţi stă bine aşa cum eşti, ori aştepţi cartea care se scrie acum, Fabrica de Bărbaţi. Are 12 capitole, cîte unul pentru fiecare ucenic al Domnului…
Sau descos pe unul dintre baietii care au trecut pe-acolo 😉
Mihai, neaparat sa cauti Misiunea, este tulburator filmul, n-are nici o legatura cu filmele de genul Van Claude VanDamme si altii ca ei…
Krossfire, lupta din misiunea pune o problema, asa cum bine ai intuit, dincolo de religie, interesele politice si economice au demolat o comunitate care pe linga faptul ca au cintat tulburator Ave Maria, produceau viori pentru toti instrumentistii din Spania,
filmul este bun pentru ca pune multiple probleme, calea pacii versus calea conflictului, dezvoltare economica versus dezvoltare culturala, interese politice versus interese religioase, păstrarea unei culturi versus dizolvarea ei etc. Astea sint filmele mari, care nu sint ideologizant-simpliste, ci pun mai multe probleme pe mai multe paliere
Teofil, oau ce potrivire, o sa ma acuze careva ca am facut publicitate la postul fratilor Micula.
Oricum nu le beau produsele. 🙂
Ma uit la film acum. Chiar o potrivire!
Din păcate „producţia” 🙂 de anul trecut este epuizată, 5 dintre ei au avut nunţi unul după altul şi continuă….
Ziceam doar ca „descos” 🙂
S-ar putea ca noi să avem ce-ţi doreşti 🙂
da, ai avut dreptate, Teofil, Misiunea a fost astăzi la TV-u
Ei, v-a plăcut filmul? Ioa?
Mi-a plăcut până unde am văzut, adică jumătate. Întâlnirea de tineret de la 6 era prioritară 🙂 Dar ]l voi vedea integral.
[…] Filmul este o cu totul altă poveste. L-am mai comentat pe scurt altă dată. […]