E rea tradiţia?
noiembrie 28, 2007Ce înseamnă tradiţia? Cine nu are tradiţii? Faptul că Naum nu mănîncă cu degetele, ci cu furculiţa, este rodul implementării unei tradiţii.
Teorema lui Pitagora face parte dintr-o tradiţie. Tabloul lui Mendeleev, de asemenea. Ştiinţele exacte sînt fundamentate pe tradiţii. Atunci cînd apare cîte un Einstein, tradiţiile sînt zguduite şi avem un punct de turnură în tradiţia ştiinţifică, vezi teoriile lui Michael Polanyi şi Thomas Kuhn (cartea Structura revoluţiilor ştiinţifice a fost tradusă şi în româneşte, cred. Nu ştiau comuniştii ce publică).
Avem tradiţii, ne sînt ele necesare? Unde ne oprim cu înnoitul?
Este păstrarea unor tradiţii „legalism”? Putem controla tradiţiile? Formarea lor, păstrarea lor?
Cum sîntem fără tradiţie? Ca un violonist, care încearcă să cînte pe coama unui acoperiş. Aşa sîntem!
Iată o altă temă bună de pornire la gînduri tot de la Scripcarul de pe acoperiş.
La patratosu 
http://www.des.emory.edu/mfp/kuhnsyn.html
aici este rezumatul cărţii lui Kuhn
şi o chestie interesantă :
„a new scientific truth does not triumph by convincing its opponents and making them see the light, but rather because its opponents eventually die, and a new generation grows up that is familiar with it.”
Max Planck(citat in Structure… , p. 151)
Nu-i aşa că-i interesant?
Food for thought!
Interesant filmuletul, imi aduce aminte de un Kusturica romantizat…
si totusi in film scripcarul nu cade de pe acoperis 😛
„E rea traditia?” – hai ca intrebarea este pusa prea simplist…
La majoritatea neoprotestantilor care se perinda pe aici, toba sau semi-toba de teologie, sunt tare previzibile raspunsurile: „Desi noi nu credem in traditie, totusi…”, sau „Traditia nu este rea in sine, are si multe parti pozitive…”, etc. Mai multa subtilitate vreau.
Imi place mult imaginea cu care asociaza Jaroslav Pelikan traditia : cu o ancora. Cand vrei sa inaintezi, te impiedica, te incurca.Dar cand vrei sa te opresti, iti ofera stabilitate.Avem nevoie doar de un discernamant…
Daca fac un lucru doar pentru ca l-au facut inaintasii mei sunt un papagal care nu gandeste. Daca fac un lucru care l-au facut si inaintasii mei pentru ca eu cred ca lucrul acela este bun inseamna ca mai si gandesc. Dar daca fac un lucru bun care nu l-au facut inaintasii mei sunt un un om care va duce lumea mai departe.
Traditia este, de obicei, un lucru bun. Este, in primul rand, acea veriga care ne leaga de generatiile anterioare. Dar… cu o conditie! Aceea de a fi in stare sa discernem realitatea inconjuratoare, de a nu ne crampona de absolut orice, de a fi in stare sa dam viata traditiei prin adaptarea ei la ziua de azi.
Îmi place asta… Să dăm viaţă tradiţiei. O tradiţie moartă nu ne ajută la nimic.
da, kross, interesant ca te-ai gindit la Kusturica, de ce? din cauza succesiunii de imagini foarte rapid?
Da, mari, este adevărat, nu cade, dar este tot timpul in primejdie, fie să cadă, fie să nu cînte aşa cum ar cînta dacă ar sta cu picioarele bine înfipte în pămînt. Cînd eşti pe acoperiş trebuie să te gîndeşti la prea multe lucruri în acelaşi timp.
Beni, da, se poate, am pus întrebarea aşa ca să pornim la drum… ne-ai putea da exemplu de subtilitatea de care vorbeşti? 🙂
Dacă fac un lucru pe care l-au făcut înaintaşii mei şi înţeleg de ce îl fac, nu sînt un papagal, Joe. Tradiţia îmi oferă temelii pe care pot apoi să duc mai departe ceea ce au încercat să facă înaintaşii.
Edi, cum discernem? Ceea ce a ţinut pe iudei a fost Sabatul, cum zicea cineva? SAbatul ca idee sau ca tradiţie sau şi … şi.. ?
Există tradiţii moarte, Ioa, cum le putem da viaţă?
E interesantă definiţia dată de Tevi tradiţiei: cum dormim, cum mâncăm, cum muncim, cum ne îmbrăcăm, şi care sunt elementele care arată devotamentul nostru constant faţă de Dumnezeu.
Apoi spune că tradiţia ne dă identitate şi scop (ce vrea Dumnezeu să facem).
Rolul fiecărui membru din familie este definit tot de tradiţie.
Care e tradiţia noastră ASTĂZI din perspectiva aceasta.
Cum dormim?
Cum mâncăm?
Cum muncim?
Cum ne îmbrăcăm?
Cum ne arătăm devotamentul faţă de Dumnezeu?
Care este rolul fiecăruia, şi cum îl îndeplinim?
Oare putem spune că tradiţia reprezintă solul în care avem rădăcinile înfipte?
In ceea ce se poate numi „Imnul Shabat-ului”, este vorba de rugaciunea de Leha Dodi, primul vers spune „Shamor VeZahor bedibur ehad”, adica „Sa-ti amintesti si sa pazesti (respecti) intr-un singur cuvant”. Una fara de cealalta nu se poate. Nu este suficient sa-ti amintesti fara a si aplica. Nu este suficient sa studiezi, daca ramai numai la studiu.
Poate ca multi dintre noi nu putem, din varii considerente, sa respectam totul, asa cum este scris. Dar nici nu avem voie sa ne alegem: „asta mi-e usor sa respect, o voi face, asta e mai complicat… las pe alta data, sau pe niciodata”.
Chiar daca suntem constienti de imperfectiunea noastra, de imposibilitatea de a respecta totul, totdeauna, trebuie macar sa tindem spre asta.
Cat despre cum putem reda o viata noua traditiilor, va pot da un mic exemplu: rabinul Shlomo Carlebach a reusit sa re-atraga tinerii spre rugaciune re-compunand melodiile liturgice intr-un fel mai apropiat mentalitatii lor. A functionat…. si functioneaza.
O intrebare: Tu esti traditionalist sau Cutumiar? sau daca sunt indiscret … Ce consideri ca-i mai important, traditia sau cutuma ?
draga Hunter, poti sa detaliezi putin?
la ce te referi? ?
care este distinctia dintre cele douadupa tine?
Foarte frumos ce spui, Edi, suna iudeeste,
ridici o problema foarte importanta. cum aleg ceea ce respect si ceea ce nu… cum „selectionez” traditia „buna” de „cea rea”
Ioa, traditiile sint numai solul, pentru unii reprezinta si plafonul, cerul, din păcate
Traditia inseamna pentru mine – un anasmblu de obiceiuri care se transmit prin viu grai, din generatie in generatie.
Cutuma – este consfintita/adoptata prin traditie, un fel de norma nescrisa. Obiceiul pamantului – adica un ansablu de datini ale unei regiuni sau tari care au putere de lege, ceva nescris dar consacrat prin uz.
Intr-un cuvant esti un adept al traditionalismului? sau esti Cutumiar (un conservator, conformist care respecta practica uzuala a obiceiurilor, ca lege nescrisa)
Nu exista cuvantul „iudeeste” :-p . Exista evreieste sau iudaic 😉
Oare tradiţia nu cuprinde şi cutumele?
DAcă aşa pui problema, eu sînt un tradiţionalist temperat. Adică rămîn în tradiţia din care vin, dar încerc să o analizez cu ochi critic.
Ştiu, EDi :), dar prietenii mei ştiu şi ei că uneori folosesc cuvinte care nu există 🙂
ahaaam 🙂
Uite, Dănuţ îşi pune la sfîrşitul fiecărui email chestia asta
Tradition is the living faith of the dead.
Traditionalism is the dead faith of the living’
(Jaroslav Pelikan – Vindication of Tradition)
Şi ne-am stins şi cu subiectul acesta… Au apărut altele, şi nu reuşim să ne adâncim în argumente şi să construim o concluzie 😦
Dictionarul limbii romane da aceasta definitie:
TRADÍŢIE, tradiţii, s.f. Ansamblu de concepţii, de obiceiuri, de datini şi de credinţe care se statornicesc istoriceşte în cadrul unor grupuri sociale sau naţionale şi care se transmit (prin viu grai) din generaţie în generaţie, constituind pentru fiecare grup social trăsătura lui specifică. ♦ Obicei, uzanţă; datină. ♦ Informaţie (reală sau legendară) privitoare la fapte ori evenimente din trecut, transmisă pe cale orală.
Da, inseamna si cutuma.
Vorbind despre film,aceasta traditie a fost calcata.
Elenhai, niciodată să nu îţi mai iei definiţiile din DEX, este cel mai prost instrument pentru aşa ceva.
Dacă trebuie voi scrie un post despre asta.
Ioa, cum nu avem concluzie? tradiţia este bună! 🙂
Să ne trăiască.
numai să nu devenim legalişti şi farisei.
Eu totusi raman la ideea ca traditia ne tine undeva legati si nu ne lasa sa avansam atat cat trebuie. Avem cateva exemple mari in istorie cand traditia a impiedicat progresul normal al omenirii. Traditia bisericii catolice si nu numai a impiedicat dezvoltarea stiintei pana cand au aparut oameni care au reusit sa le stea in fata si sa nu le fie teama de consecinte. Traditia religioasa a fost o frana pentru dezvoltare, si asta trebuie sa o recunoastem toti. Si poate inca mai e o piedica daca nu la nivelul tehnologiei cel putin la nivelul de acceptare a unor adevaruri evidente. Traditia biserici baptiste spune ca omenirea nu e mai veche de 6-8 mii de ani, si noi baptistii nu vrem sa auzim de alteca care e evident si de bun simt stiintific. Aceasta idee nu face parte din traditie? nu ne tine ea in loc daca ne gandim ce consecinte are ea la in mintea unui copil care merge 5 zile la scoala si o zi la biserica.
Joe Black, nu poţi avansa nicăieri fără tradiţie, aşa cum nu poţi rezolva nici o problemîă de matematică, dacă nu ştii tradiţia, adică teoremele, tabla înmulţirii etc.
Astea sînt parte din tradiţie.
Sînt şi eu curios cum poţi înainta, dacă nu ai picioarele pe pămînt.
Îmi vei spune, dar tradiţia mă împiedică să zbor. Da?
Bun.
Nici să zbori nu ai putea, dacă n-ar exista forţa de atracţie gravitaţională.
asta este tradiţia.
Despre „pămîntul bătrîn” şi „cele şapte zile ale creaţiei”, asta este cu totul altă problemă pe care nu o dezbat acum.
dacă vrei să ştii ce cred eu?
Eu cred „ca prostu”
Traditia , sau ce au facut ceilalti inaintea mea exista , si multi cresc in acest mediu.
Ce se intampla atunci cand imi dau seama ca ceea ce au facut si gandit inaintasii mei nu e tocmai conform cu realiatatea? Daca am tupeul sa spun altceva ma voi alege cu suturi in partea dorsala, dar se poate ca intr-o perioada de timp sa imi dea cineva dreptate. In cazul de fata asa numita traditie tine lucrurile in loc.
Fiecare idee noua se bazeaza pe ceea ce a fost vechi , chiar daca o contrazice. Si contrazicerea exista doar daca am ce contrazice.
Daca spui alteceva esti privit ca un excentric, un eretic, un ateu , un om care e dus cu pluta.
Cred ca daca vrem sa inaintam trebuei sa avem mintea deschisa spre ceea ce este nou, chiar daca ideea noua rastoarna o mare parte din ceea ce traditia a facut in atat de mult timp.
Cel mai frumos exemplu e situatia unui tanar de 21 de ani necunoscut la vremea aceea care rastoarna aproape toata fizica din momentul acela , are curajul sa il contrazica pe cel care era dumnezeul fizicii, Newton, spunand ca ceea ce a spus Newton era doar un caz particular. Iar apoi sa devina atat de celebru incat a avut influenta mai mari decat s-ar fi asteptat. era Albert Einstein.
Un Einstein se naste la 2000 de ani dar cred ca fiecare suntem datori sa gandim la maximum de potential care il avem.
De prin clasa a saptea imi tot puneam intrebari cu privire la creatie, si tot de atunci am inceput sa mai citesc carti din ambele tabere, amandoua pline de traditie. Fiecare incearca sa se duca la cate o extrema probabil sa aduca un mic echilibru.
Cand am inceput sa dechid gura prin mediile ecleziastice cu privire la acest subiect oamenii se uiatau la mine cu niste ochi asa de mari la inceput sfrasind printr-o privire de reala mila. M-am simtit prost la inceput dar apoi am inteles care era de fapt problema: radacinile traditiei erau foarte adanci iar ei nu se mi puteau misca. Eu nu crescusem sub umbra acestui copac numit traditie. Si sunt bucuros pentru asta
Joe, şi dacă noutatea-i eronată, şi dacă tradiţia este eronată. Cine decide?
Cum alegi între adevăr şi fals.
Dacă citeşti Polanyi şi Kuhn, tocmai asta atacă ei, optimismul pozitivist, de genul „ştiinţa ne spune, ştiinţa a demonstrat că… ”
Ştiinţa este încă o adolescentă care n-a făcut nici un copil şi care încă îşi caută perechea. Este încă ameţită de cap şi destul de confuză.
Nu cred că sînt gata să o iau foarte in serios…
este o întreaga preocupare acum de împăcare a religiei cu ştiinţa.
Cu siguranţă „minte deschisă” nu înseamnă să iei de bună orice trăznaie de la Magazin Ştiinţfiic sau Teleenciclopedia..
vezi că în wikipedia se dau link-uri către rezumate la cei doi autori mai sus menţionaţi.
S-ar putea ca după ce citeşti Kuhn să îţi mai scadă entuziasmul faţă de ştiinţă.