h1

Cea mai frumoasă moarte…

Iulie 29, 2007

Am văzut multe morţi şi mulţi morţi. De unii îţi este greu să te apropii. Lîngă alţii e senin.

Sînt paroh şi am stat lîngă o mulţime de paturi de muribunzi şi lîngă multe sicrie, închise sau deschise.

În iulie 2006 am văzut cea mai frumoasă moarte.

Era 12.20. Cald. Linişte. Suspinurile înfrînate se împleteau cu zgomotele din curte, rare şi unele şi altele. Un lighean scăpat pe jos, o găină care a ouat, scîrţitul porţii, mugetul vacii, azi nedusă la păscut, apa vărsată dintr-o căldare şi un geamăt.

Toate s-au împletit în urechile unui bărbat încovoiat de suferinţă, sprijinit de sobă, pămîntiu la faţă, soţul; în inimile celor fete şi gineri, şi în auzul parohului care a căsătorit-o pe muribundă, i-a botezat copiii, pe unii i-a căsătorit mai apoi. N-am mai auzit aşa ceva. La patul morţii să-ţi fie pastorul care te-a botezat, care te-a căsătorit, care ţi-a botezat copiii, care ţi-a căsătorit copii. Mare hatîr!

O moarte este ca un travaliu. Trebuie să ţii pumnii, să iei pulsul, să te rogi, să încurajezi, să strîngi pumnii, să aştepţi pe hol, plimbîndu-te cu paşi repezi, timpul trece greu, dar soseşte şi momentul ieşirii în lumină…

De vreo 12 ore nu mai deschisese ochii, doar gemete….Nu mai mişcase mîinile.

La 12.33 a deschis ochii larg…. S-a uitat dincolo de noi. Parcă nici nu şi-ar fi văzut apropiaţii. Pentru ea erau deja departe…. A întins mîna în sus, fata cea mai mare a sărit să o prindă. A strîns pumnul uşor, aşa cum fac femeile cînd le spui „săru’ mîna”, a expirat adînc, a suspinat frumos, şi a lăsat mîna încet pe cearceaful curat….

Una din fete, asistentă medicală, îi lua pulsul. Exact în momentul în care a dat mîna cu El pentru a ieşi în lumină, s-a oprit inima.

„Gata” a spus cineva.

Nuuu… pentru ea abia a început. Tocmai se terminase travaliul. S-a născut. A treia oară. S-a născut, s-a născut din nou şi acum s-a născut ca să nu mai moară.

Cea mai frumoasă moarte a fost cînd cineva de aici a dat mîna cu Cineva de-acolo. Sub ochii mei, sub ochii noştri.

Nici unul dintre noi n-am ştiut ce să facem, să rîdem, să plîngem? Nimeni n-a urlat, nimeni n-a bocit. Ne-am dat cu toţii seama că am asistat la ceva foarte rar, o moarte neobişnuit de frumoasă. Exact un an de atunci…

După o oră am găsit în casa de curind părăsită de suflet acest tablou

sa-nu-ramina-in-intuneric.jpg

„Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi…”

Anunțuri

8 comentarii

  1. Mi-a placut mult cum ai scris ,frumos din partea dumitale pentru stima care i-o porti sorei noastre Marioara .Se vede dupa fata ei ca este o fica a cerului .Ea a stiut cine o duce dincolo de mormint,in casa cearesca.Hristos,doar Hristos!El singur detine promisiunea invierii si speranta vietii vesnice.Pentru fratele Gheorghita ii dorim biecuvintarea Domnului ,numai El ii intelege durerea ca nimeni altcineva ,dar tot El ii da speranta ca se va intilni cu sora Marioara in cer .
    La revedere ne-om saluta
    La revedere ne-om bucura
    La revedere pe viitor
    Sa ne vedem cu toti -n cer .

    viorica


  2. Multumesc, sora Viorica.
    Fratele Gheorghita este un om minunat, de o bunatate si tarie intr-o combinatie greu de gasit.

    Dumnezeu fie cu noi pina in ultima zi a vietii noastre, dar mai ales si mai mult, dupa aceea….


  3. Abia acum am vazut textele tale despre viata si moartea mamei tale de om insurat (ca sa evit cuvantul soacra, desi sa stii ca e un cuvant care ar trebui reabilitat!).
    Vezi, frumusetea si linistea asta sunt nepretuite. Le-am vazut si la maica-mea, care a murit cu mine si cu celalalt baiat alaturi.
    Bravo pentru ca ai scris, si pentru ce ai scris. Sper ca macar unii din cititorii tai sa se gandeasca la felul cum vor muri ei, si ce ii asteapta dupa aceea.
    Prefer de zece ori o Mama Maria fata de o Tammy Faye, desi in corturile vesnice probabil ca este destul loc pentru amandoua, prin harul lui Cristos.
    Daniel


  4. Multumesc, Daniel, aşa cum spuneam, Mama Maria merită salve de tun şi merita funeralii nationale, daca era dupa mine…
    Blogul meu, se pare, se umple de moarte. Acum iar despre familia Birgean.
    Subiectul meu preferat, moartea.


  5. […] Dacă azi aş fi diagnosticat cu cancer, aş prefera să mor bînd legume şi mestecînd pătrunjel decît să mă coc în cuptoarele unui spital plin de jeg şi deznădejde. Mama Nataliei a refuzat chemoterapia. A păcălit datele medicilor. A trăit dublu faţă de previziunile dînşilor. S-a stins decent şi a fost vioaie şi lucidă pînă în ultimele ore. A murit frumos. […]


  6. Reblogged this on Marius Cruceru and commented:

    În urmă cu șase ani am văzut cea mai frumoasă moarte și pe cea mai frumoasă moartă.


  7. Reblogged this on ~spredestinatie ~ blogul lui "DUTU".


  8. […] moarte și pe cea mai frumoasă moartă. O descriere exceptionala. Citeste,se merita. Reblogged from La patratosu: Am văzut multe morţi şi mulţi morţi. De unii îţi este greu să te apropii. Lîngă alţii e […]



Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: