Trimisă pe Masa Rodundă la început, a ajuns pînă la urmă unde îi este locul, pe blogul lui Dan Mitrofan.
E bine. Asta înseamnă că toată tevatura asta nu-i degeaba.
Dănuţ îşi publică dosarul, fratele Taloş şi-a făcut blog şi aşa cum ne-a promis, treptat, fratele Iosif va face lumină în dreptul său…
Cu toate opintelile, icniturile şi pufăiturile prin colţurile casei Domnului se dă cu pămătuful de praf…
Slava Lui că nu ne lasă…
Pastorul Vasile Alexadru Taloş este unul dintre cei care nu s-au compromis pe vremea regimului comunist.
Nu ştim dacă şi-a făcut blogul cu mîna lui sau i l-a făcut altcineva, dar pe blogul respectiv apare un articol foarte lucid care exprimă poziţia dînsului referitoare la relaţia dintre Biserică şi Securitate.
Vedeţi AICI.
Da, ştiu toată …. cel mai mare poet… poetul naţional… Grigore Vieru i-a spus „Sfîntul Eminescu”.
Totuşi, ce meserie a avut Eminescu? Am mai scris o dată despre meseria lui Eminescu. AICI.
Pe Radio Cultural, sîmbătă parcă, prof. Aslan discuta despre următoarea chestie: Este Eminescu poet sau filozof?
Are calificare de poet? Nu!
Are şcoală de filozof? Da!
Atunci înseamnă că e filozof, dacă a mers la şcoala de filozofi pe la Berlin.
A făcut el filozofie prin poezie sau a făcut poezie filozofică? Asta-i întrebarea?
Ţin să spun de la început că mă enervează eminescolatria.
Încercăm să îl facem pe Eminescu şi astronom şi fizician (vezi comentariile La Steaua… ), creator de sistem filozofic (vezi comentariile la Glossa).
Da, „Eminescu e mare, bre”… sună ca un comentariu de compartiment de tren, clasa a II-a, după ce au fost consumate ouăle cu ceapă şi salamul cu franzela din dotare…
Avertizare: acest post nu are de-a face cu recenta dispută cu C.P.B.! Este urmare a unei discuţii purtate cu un prieten pe străzile dintr-un oraş din Nord-VEstul mioriticei noastre patrii…
Eram împreună cu un prieten din Anglia şi am văzut cîteva „imagini” religioase pe o tarabă (ştiţi voi nişte kitsch-uri din alea cu raze metalizate strălucitoare, floricele, mult rozaliu şi o faţă efeminată), că altfel nu pot să le spun… a rămas o clipă lîngă ele şi m-a întrebat dacă respectivele creaţii sînt reprezentative pentru cultura română.
I-am răspuns: Nu, nici pentru cultura română, nici pentru mine ca român baptist, n-ar trebui să fie pentru nimeni, pentru că nu acesta este Isus cel descris în Scripturi.
Am făcut un idol, un cristos suportabil şi care este dator să ne suporte. Un isusuţ. O femeiuşcă ochioasă cu barbă, care pare tarată mintal, cu ochii limpezi, dar fără expresivitate, cu plete blonde cîrlionţate, cu căpşorul aplecat pe-o parte, bleguţă , fără discernămînt şi numai zîmbete.
O scîrbă!
This is not my Jesus!
Isus al meu nu este un fătălău bleg
Isus al meu nu este un fel de domnişoară cu barbă
M.N. scrie prezintă pe scurt pe blogul său, Antiteze, situaţia după, Slavă Domnului, pierderea primei runde de alegeri de către doamna Clinton.
Nu mă bucur că a pierdut pentru că e femeie, să fie clar 🙂 …. am cam aceleaşi motive de bucurie ca Mihail …
Din păcate are şi ei talibanii lor… uitaţi-vă la primul comentariu. Staţi că n-a văzut cine trebuie
Sînt oare femeile mai deştepte decît bărbaţii? Dar blondele? Sînt adevărate bancurile cu blonde?
Sînt oare deştepţii mai femei decît bărbaţii? 🙂
Oare cum ar trebui pusă întrebarea?
Na, că m-am încurcat.
Nu ştiu.
Uitaţi-vă la clipul acesta. Nu cred că are răspunsul la întrebarea noastră, dar are un alt răspuns.
A dispărut al şaselea simţ: simţul ruşinii, al penibilului, sfielii, jena.
Se ştie deja! Sînt monarhist! Îmi iubesc regele pămîntesc, Regele Mihai I este o personalitate fascinantă! Să îi dea Dumnezeu sănătate!
În biroul meu am un tablou mare cu el.
Am mai explicat: În Biblie am găsit numai cartea 1 Regi, 2 Regi… etc. Dacă era 1 Preşedinţi, 2 Preşedinţi… 🙂
Am văzut cum se face prin 1987. Acum am aflat cum se numeşte de la cineva care tocmai se întorsese din China.
Băieţii de acolo au apucat să perfecţioneze sistemul.
Despre ce este vorba?
Foarte simplu, dar e o problemă foarte complicată!
Dacă ai evrei în casă şi naziştii îi caută la uşă? Ce spui? Spui adevărul, că eşti creştin?
„Da, vă rog, intraţi, luaţi-i, prăjiţi-i!”
Nu! Îi minţi cu frică, dar îi minţi!
Dacă mergi în China şi trebuie să declari unde stai? Ce declari pe formular? Casa pastorului la care vei sta?
Nu! Îi minţi cu spor, dar îi minţi!
Dacă transporţi Biblii în rucsac (e pe vremea lui Ceauşescu) şi te întreabă miliţianul ce ai aşa de greu în rucsac?
Ce îi spui, adevărul?
Nu, îl minţi, dar cu entuziasm!
Dar…
În toate aceste lupte de idei şi de cuvinte, uneori numai de cuvinte 🙂 , a fost invocat de mai multe ori acest verset din Iacov.
Cineva, un frate scump şi drag (cu adevărat şi fără nici o ironie.. un frate pe care îl iubesc ca pe un frate şi care a suferit mult! Demn de tot respectul!), îmi spunea zilele trecute ceva de genul următor:
„Nu va vorbiti de rau unii pe altii fratilor!” (Iacov 4:11). Aceasta este o porunca pe care ne-o da apostolul, prin Duhul. Nu o da doar unora, ci tuturor. Nu este o recomandare. Nu exista amendamente, cum ar fi: daca ceea ce spun de rau despre cineva este real, am dreptul sa o fac; sau daca raspund celui care m-a ponegrit, pot sa o fac; sau daca vreau sa scot adevarul la lumina, pot incalca porunca.
Versetele 11 si 12 aduc motivatii precise de ce este data aceasta porunca si nu voi incerca sa fac o exegeza a frazelor pe care le contin. Ele sunt atat de adanci si de puternice, incat odata citite (sau reamintite) devin o vorbire atat de clara a Domnului, incat nu este nevoie de explicatia altcuiva, care poate fi chiar mai saracacioasa decat cea pe care ne-o ofera propria analiza.
In afara motivelor date de versete, cred ca mai exista unul care rezulta din caracterul Imparatiei lui Dumnezeu. Cand scoatem in evidenta greseli ale oamenilor in general, si ale celor care influienteaza pe altii prin invatatura, in particular, creem noi, ca si parte a Trupului lui Hristos o imagine falsa despre Biserica Lui. Biserica Lui este fara pata si fara zbarcitura in ochii Lui. Ceea ce nu intra in aceasta declaratie, este curatit de Tatal prin Duhul pana in ziua lui Hristos. Iar nedesavarsirile noastre vor fi eradicate pe deplin cand Il vom vedea fata in fata, pentru ca „Il vom vedea asa cum este.” (1Ioan3:2)
Cred ca misiunea noastra este sa prezentam unitatea pe care ne-o da credinta in Dumnezeu: „Ma rog ca toti să fie una, cum Tu, Tata, eşti în Mine, şi Eu în Tine; ca, si ei sa fie una in noi, pentru ca lumea sa creada ca Tu M’ai trimes.” (Ioan 17:21)
Pentru mine acest verset este cutremurator, pentru ca Isus ne spune ca oamenii vor crede ca Tatal L-a trimis pe El (vor fi convinsi de dumnezeirea Lui), daca noi suntem una.
Nu ma gandesc sa prezentam lumii o minciuna, o unitate de club fabricata de noi, ci ma intreb ce presupune pentru fiecare din noi sa contribuim la pastrarea acestei unitati data de statutul comun pe care il avem in Hristos. Cum sa-mi folosesc timpul putin pe care il am si sanatatea pe care mi-o da Dumnezeu, ca lumea (cat o fi ea de mare sau mica in jurul meu, dupa talantii primiti) sa creada ca Isus este trimisul Tatalui!?
Am răspuns în felul următor (nu redau textul exact, ci unul prelucrat), dar cred că problematica este mult mai importantă decît începutul nostru de dialog şi cred că sînt lucruri care merită analiza voastră. Poate că şi fratele meu greşeşte, poate că şi eu greşesc. Cred că înţelepciunea vine din mai multe minţi.
Gramo ne-a provocat la o discuţie legată de relaţia dintre ştiinţă şi credinţă.
Ok, deşi sînt în munţi, fără semnal, undeva la Valea Drăganului, dau drumu la leapsă. Mîine sînt din nou pe teritoriu.
Cîteva gînduri la pornire. Cîtva afirmaţii care îmi trec prin cap destul de rapid acum.
Ştiinţa nu contrazice Adevărul lui Dumnezeu.
Orice adevăr este în Adevăr. Tabelul lui Mendeleev este un adevăr care se subsumează adevărului pe care Dumnezeu ni-l descopere.
Ştiinţa este rezultatul căutărilor omului de a-şi explica lumea.
Credinţa este rezultatul actului revelatoriu al lui Dumnezeu prin care Se explică pe Sine… (limitat, pentru minţi limitate, se înţelege)
Ştiinţa a confirmat adevăruri biblice de-a lungul timpului.
Biblia nu este o carte de ştiinţă. Nu este manual de biologie şi nici tratat de astronomie.
Biblia nu răspunde la toate întrebările noastre legate de explicarea lumii.
Ştiinţa poate oferi două răspunsuri la aceeaşi problemă. Aparenta contradicţie este acceptată. Vezi definiţia luminii: undă sau particule.
Biblia are aparente contradicţii, de asemenea.
Biblia pune probleme care nu se pot explica ştiinţific: lungirea unei zile, înţepenirea soarelui pe cer, umblarea pe apă, despicarea mării în două, înmulţirea pîinilor, transofrmarea apei în vin etc.
Ştiinţa nu oferă răspunsuri pentru toate fenomenele pe care le putem constata prin experiment. Nu sînt om de ştiinţă, dar sînt destule fenomene senzaţionale care au ajuns şi la urechile mele, unele „prefăcute”, altele reale.
Cam atît: acum am timpul limitat şi … ideile, de asemenea 🙂
mai veniţi şi voi cu idei!
Putem împăca credinţa cu ştiinţa?
Logik ne-a dat un link savuros.
Mărturisesc că m-am distrat, dar cu un ochi am rîs şi cu un ochi am plîns.
Uitaţi-vă cum unul dintre cei mai prolifici autori de manuale teologice spune cu seninătate
– Are you a creationist?
– No!
– Are you an evolutionist?
– Yes!
Senin şi … încrezut!
Another one bites the dust…
Fragmenţelul ăsta de video pune o problemă foarte importantă, o problemă principală şi cîteva secundare:
Putem împăca ştiinţa şi credinţa? Putem căuta o explicaţie raţională pentru „pămîntul bătrîn” spre exemplu şi relatarea din Geneza, între Darwin şi Moise?
Soacra mea, fericită cu sfinţii acum, avea o vorbă care mi-a rămas în minte: „Ei, Mhamăăă, unde-i multă minte-i şi prostie…. .”
Dreaptă a fost!
Cineva îmi spunea: prefer o tipă deşteaptă care să predice bine decît un tăntălău care habar-n-are de teologie, dar are un singur merit, că poartă pantaloni şi ăsta este singurul motiv pentru care are dreptul să urce la amvon.
Prietenul meu ridică o problemă foarte fierbine în mediile protestant şi neoprotestant în Apus. Nici la noi nu va întîrzia dezbaterea.
Nu vor mai trece mulţi ani pînă să ne întîlnim cu propunerea de a ordina femei în cultul baptist.
Chiar ieri am discutat la curs cu studenţii, la cursul de texte controversate, problema calificărilor lucrătorului din 1 Timotei cap. 3.
Da, sînt sigur că unii se vor rătăci, după ce vor vedea noul film.Iată un nou episod din înfruntarea dintre creştinism şi ateism.Vezi în Cristianity Today. Un articol excelent.
Aşa se poate crea o dezbatere despre adevăr cu ajutorul lumilor fantastice, imaginate, cu ajutorul ficţiunii. Asta-i partea care mi se pare fascinantă în confruntarea dintre Lewis şi Pullman. Read the rest of this entry ?
E 1 Decembrie. Ziua Naţională a României. Ca orice român bun regret că a căzut sîmbăta. Aveam o zi liberă în plus şi regret că a căzut pe boală. Putea să îşi aleagă un alt loc în care să cadă, nu? :)Mai rău, anul viitor ziua naţională va cădea Duminica.Problema care s-a ridicat zilele astea de cînd discutăm Catedrala este dacă cei care se opun prostirii neamului sînt creştini sau nu. O problemă şi mai delicată: dacă toţi cei care sînt de altă religie decît ortodoxă sînt români ori nu.A fi român înseamnă a fi şi ortodox? Schimbarea opţiunii religioase înseamă pierderea patriotismului? Pe buletinul meu scrie român şi nume de român am.Ne-am născut aici, ne-am dat morţii acestui pămînt, şi cu sîngele nostru a fost plătit tributul ultimelor războiaie, inclusiv cele pentru „întregirea patriei”, am stat la aceleaşi rînduri pe vremea lui Ceauşescu, am muncit unii alături de alţii, şi nouă ne-au murit zidarii la construcţia metroului, canalului, transfăgărăşanului, casei poporului, şi pe noi ne-au închis pentru bancuri, şi noi am mîncat salam cu soia, am băut năut în loc de cafea şi am mers cu trenul foamei pînă la Timişoara după umbrele de la polonezi şi blugi de la sîrbi. Şi noi am îndurat alături de ceilalţi binele şi răul acestei ţări, pentru că şi noi sîntem români.Şi noi ne iubim munţii şi noi ne cultivăm cu lacrimi cîmpiile. Sînt ai noştri aşa cum sînt şi ai voştri pentru că şi noi sîntem români.şi noi sîntem români … şi nu numai de 1 decembrie.La mulţi ani, România, la mulţi ani, români!Dar lăsaţi-mă să adaug ce este scris pe blazonul regelui meu Nihil sine Deo!Ps.da, pentru cei care nu ştiaţi sînt monarhist..din mai multe motive, unul este că în biblie nu există nici 1 şi 2 Preşedinţi, ci numai 1 şi 2 Regi 🙂
Cartea lui Richard Dawkins The God Delusion a fost tradusă deja în româneşte.
Este publicată la Curtea Veche şi a fost prezentată la Gaudeamus.
Richard Dawkins este unul dintre cei mai cunoscuţi şi vocali atei. Este foarte incisiv, dar deschis la dezbateri.
Alister McGrath, precum şi alţi teologi sau oameni de ştiinţă credincioşi au participat la dezbateri în care, fie a fost invitat R. D. fie el însuşi a fost gazdă.
Pînă la publicarea în limba română a unei cărţi răspuns, vă invit să vizionaţi următoarele dezbateri.
Sper ca UEO să fie implicată, prin editura UEO, în publicarea unei asemnea cărţi.
Pana atunci iata mai jos cateva idei si informatii.
Alister McGrath a scris o astfel de carte-răspuns The Dawkins Delusion.
Mai jos aveti o parte din debate.
John Lennox vs. Richard Dawkins. John Lennox a avut in Octombrie un debate cu Dawkins, in care l-a lasat fara cuvinte.
Iată
Ce rol are el? Nu are nici un rol, după părerea mea.
Pierdere de resurse şi pierdere de om.
De ce spun asta? Sînt mai multe argumente.
Cine a mai văzut ca, adunînd două înţelepciuni mai mici, să se facă o înţelepciune mai mare?
În Isaia chestia asta tineri este o pedeapsă. Să fii condus de tineri şi tinerii să se conducă unii pe alţii.
Da, există cazuri speciale în care Dumnezeu ridică tineri pentru popor pentru slujbe speciale, în vremuri de restrişte, atunci cînd bătrînii sînt laşi (vezi cazul lui David), dar nu asta este norma.
E pedeapsă ca tinerii să fie conduşi tot de tineri, copiii să fie păstoriţi tot de copii.
Pastorul tînăr? N-am nimic împotriva pastorilor tineri. Da, asta este o formulă imaginabilă. Un pastor tînăr care îşi face ucenicia la un pastor în vîrstă, dar nu un pastor de tineret, tînăr, care să păstorească o turmă formată din tineri.
Păstorirea presupune turma şi turma este diversă, are tineri, bătrîni, bolnavi, sănătoşi, săraci, bogaţi, robi, slobozi etc.
Este mult de discutat aici asupra aceste teme: cum anume arată o turmă „normală”. Read the rest of this entry ?
Cotidinanul reia istoriile de la BBC, condimentează cu cele găsite pe bloguri şi improvizează un articol din care nu poţi alege mare lucru în afară de titlu. De fapt repovesteşte, mai prost, tot ce a auzit. Şi inexact. Presă românească scrisă lăutăreşte, „după ureche”.
Din punct de vedere jurnalistic articolul suferă cumplit. Se chinuie cu spume. Nu aduce nimic nou. Nu se apleacă spre analize, nu prezintă problematica.
În sfîrşit, articol „de modă” şi de audienţă, că tot veni subiectul. Dacă putem da în baptişti? S-o facem.
Nu sînt de acord cu titlul foarte „jurnalistic” (este un eufemism) al „producţiunii” Mirelei Corlăţan. Deloc! Dar asta-i presa!
Semnalez articolul din cauza dezbaterilor şi comentariilor care au început să apară în josul lui, dar şi pentru că redă reacţiile lui Emil Hurezeanu şi ale dr. Otniel Bunaciu faţă de eveniment.
Se pare că problema este destul de serioasă încît Paul Negruţ şi-a rupt embargoul autoimpus şi intră în spaţiul electronic pentru a face cîteva declaraţii legate de mărturisirea pastorului Iosif Ţon. Un comentariu îi aparţine.
„77 | Paul Negrut-(18-10-2007 14:03)
Sunt pastor baptist din anul 1981 si cu ajutorul lui Dumnezeu nu am colaborat cu securitatea. Cunosc multi pastori si enoriasi baptisti care nu au beneficiat de statutul de celebritate religioasa, dar care lasa in urma o marturie frumoasa de adevarati copiii ai lui Dumnezeu. Cred ca toti informatorii si tradatorii au dreptul la pocainta si iertare in conformitate cu standardele Scripturii. Omului care s-a pocait si a primit iertare ii sade bine smerenia! Dumnezeu sa se indure de noi!”
Ce va urma?
S-ar putea să dea o declaraţie mai ascuţită decît aceasta?
Ar fi în premieră!
Aţi asistat în ultimele zile la ceva ce nu pot numi nici polemică, nici controversă… Este ceva ce nu am mai întîlnit nici eu, deşi am ceva experienţă în spaţiul public.
Tipul acesta de „raportare” este unic. O chestie pentru care trebuie să inventăm o categorie şi, sînt sigur, acel sertar va fi ocupat doar de acest lucru.
Din cauza acestei situaţii neîntîlnite şi eu am făcut greşeli, expunîndu-vă, dragi prieteni, la toxine pe care nu le meritaţi.
Am făcut, de asemenea, greşeala de a-mi expune familia, fără să iau seama la ricoşeul atacurilor îndreptate spre mine.
Ieri seară am rezolvat cu ei. Vreau să rezolv şi cu voi!
Încheiasem dialogul de ceva vreme. În ciuda unor invitaţii disperate la discuţii pe teme teologice sau la colocvii „decente”, am refuzat cu încăpăţînare orice formă de dialog (acum mă felicit pentru asta), dar nu am încetat şi orice formă de raportare la Bastrix.
Am făcut din cînd în cînd referire la cîte un o ieşire sau atitudine care exemplifica un tip de gîndire. Aceasta i-a stîrnit reacţii din ce în ce mai violente.
Am ajuns şi eu în sfîrşit la concluzia, după ce am încercat tot felul de relaţionări, că orice fel de raportare la dînsul este păguboasă pentru toată lumea. Un ghiont stîrneşte vulcanul care împroaşcă în toate părţile.
În consecinţă, am decis! Se pare că de data este „definitiv şi irevocabil” (…. din păcate, că tot mai avusesem speranţe)
Am încheiat orice fel de raportare faţă de Bastrix ca blogger.
Nu mai e nimic de demonstrat!
Pentru mine cazul este închis.
Mai ales după întîmplarea de aseară, în ciuda faptului că este admirabilă hărnicia dînsului, în ciuda faptului că merită studiat fenomenul, în ciuda faptului că este tentant să vezi ce mai poate inventa, după întîmplarea cu Naum, fiul meu, am decis: îmi refuz orice fel de raportare la personajul Bastrix.
Am mai decis şi cîteva lucruri referitoare la disciplina informaţiilor la noi în casă, dar asta este cu totul altă treabă.
Mai am o singură rezervă, pentru Dorin, persoana din spatele personajului Bastrix.
Pentru Dorin mai am numai rugăciunile de bine! Poate se trezeşte din coşmarul în care s-a adîncit singur.
Încă o dată scuze pentru faptul că interacţiunea mea cu dînsul a adus atîta poluare sub ochii noştri.
Dumnezeu să fie cu mila Sa peste noi toţi!
Cam atît!
Uite aici una tare: taţii nu mai au voie să îşi conducă fiicele mirese pe culoar spre altar.
De ce?
Uite AICI.
Lumea mă ştie de eurosceptic şi că am spus pe toate cărările şi la toate amvoanele, de la catedră că ne îndreptăm spre o Europă care este ca un avion care şi-a pierdut motoarele, planează fără putere, dar altimetru o minte, îi spune că urcă.
Despre asta vorbeam cînd, în numele lui political corectnes şi alte prostii de genul acesta ni se va inventa o nouă formă de dictatură.
O nouă dictatură a egalităţii.
Ducă-s-ar pe pustii!
Spuneţi-mi, vă rog toată lista de chestii pe care le interzic oamenii ăştia ca să le promovez la mine în biserică! Dacă ei le interzic înseamnă că sînt bune, ce anume nu mai trebuie să facem, să căsătorim femeie cu bărbat, spuneţi-mi, vă rog, că intuiesc că acolo este boală mintală.
vorba autorului,
„The banning of this moment says much more about the sickness of some feminists than the origins of the tradition.”
Spuneam într-un post trecut că nunţile noastre erau altfel. Diferite. Simple, austere, sobre.
S-a schimbat lumea şi odată cu ea şi noi.
E bine? E rău?
După mine este rău, dar judecaţi voi, confraţi de-ai mei, dar şi de alte confesiuni care aţi ştiut anumite lucruri despre „pocăiţi” şi ethos-ul lor şi acum îi vedeţi cum se îndepărtează de ceea ce ştiaţi voi despre ei.
Iată care sînt ultimele noutăţi în materie de organizarea nunţilor, ascultaţi şi luaţi aminte:
1. în primul rînd slujba de nuntă se poate renegocia, se poate renegocia locul, structura, un parc, o agapă la iarbă verde şi Predica a devenit un „scurt cuvînt – 5-6 minute”, exact aşa scrie în program.
2. Predicarea. În timpul slujbei anumiţi predicatori ţin neapărat să devină circari. Au impresia că trebuie să se hlizească ca nişte fîţe care ascultă prima dată un banc cu soacre şi aluzii la noaptea nunţii. Glume proaste, remarci penibile la adresa celor doi, mire şi mireasă sau laude excesive la adresa părinţilor şi naşilor (nu comentez motivaţiile)
3. programul, adesori cu playback, ne prezintă o orchestraţie foarte împăunată în background care să acopere o voce piţigăiată a uneia dintre rudeniile mirelui sau miresei care vrea cu orice preţ să se afirme.
4. Deşi se întîmplă de obicei în biserică, majoritatea doamnelor şi domnişoarelor îşi schimbă apariţia de cu greu le mai recunoşti. Mi s-a întîmplat la un moment dat să dau peste o soacră mică aşa de „schimbată la faţă” (soră cumsecade, care de obicei îşi purta „ţinuta pocăiască”) că nu am mai recunoscut-o. Şi ea şi eu ne-am simţit penibil. Aveam de ce!
5. Îmbrăcămintea pentru nunţi, de pe unde-o închiriează nu ştiu, dar adesea te sileşte să stai cu privirile întinse spre candelabru. În urmă cu vreo 7 sau 8 ani am avut un uşier care a avut îndrăzneala să o scoată pe o domnişoară care avea spatele complet gol şi „decolteul” (dacă aşa se cheamă crăpătura aia din spatele rochiei, că aşa se cheamă în faţă) mergea dincolo de locul unde se termina spatele. Cu puţin scandal, a trimis-o înapoi să se îmbrace înainte de a păşi în biserică.
6. Nu mă mai leg de podoabe şi de coafuri. Nu mai am nimic de zis în afară de faptul că sînt persoane la care nu le stă bine cu anumite culori, cu anumite haine, cu anumite coafuri. Atît. Nu îţi trebuie multă educaţie estetică să îţi dai seama de asta. Poate că surorile noastre care doresc să facă „schimbarea la faţă”, înainte de a pune pe dînsele tot felul de sclipici, ar trebui să-şi întrebe o prietenă care se pricepe, nepocăită.
7. La masă, la multe din nunţile la care am participat, muzica era atît de puternică încît nu puteam să discut cu soţia care se afla lîngă mine. Nu mai comentez asupra stilurilor muzicale, totul era amplificat şi, dă-i, tată, dă-i, cît se poate.
8. Dacă tot veni vorba de muzică, Celine Dion, UB40 încă sînt decenţi, dar mă întreb: ce caută totuşi la o nuntă de neoprotestanţi? Asta e, sînt şi rudenii de alte confesini care nu înţeleg toată muzica noastră ş, vorba lui Krossfire, nici nu prea avem cu ce ne mîndri.
9. Jocuri şi concursuri. Aici e-aici. Ce treabă are un mire de-al nostru cu un joc de felul ăsta: se aliniează 5 fete, toate tinere şi frumuşele, plus mireasa. Mirele este legat la ochi şi trebuie prin pipăit (???), să îşi recunoască mireasa. Dacă o recunoaşte trebuie să o sărute, pe gură. Toată lumea aşteaptă să greşească. Tot e rău. Dacă eşti prietenul unei asemenea fete care este pipăită pe mîini şi umeri ca să fie recunoscută? Dacă o nimereşte, tot e rău. Toată lumea îşi dă seama că noii miri au experienţă unul cu celălalt. Nu? După ce-a recunoscut-o, după miros? Ce-i leu? Urs?
10. La oribilitatea asta mai puneţi alte jocuri stupide mai aşezaţi alte glume proaste, cu aluzii porcoase, sugestii penibile, jocuri „de societate” care se lasă cu udături sau umiliri ale unora care sînt luaţi de proşti.
11. Obiceiuri americăneşti, care nici la ei n-au bun gust sînt împrumutate cu entuziasm. Am ameţit cînd am auzit de un fiu de păstor care trebuia să scoată cu dinţii jartiera miresei în ochii lucii ai prietenilor care asşteptau ridicarea trenei pentru îndeplinirea acestui scop. Zăngăneala stupidă în pahare ca să se sărute mirii de cîte ori vor nuntaşii, în văzul lor, se înţelege. Şi altele. Am mai spus, nu tot ce este Made in USA este coborît din cer.
12. Dansul miresei. Penibil. Neoprotestanţii nu au fost învăţaţi cu dansul. E penibil cînd mireasa, care habar nu are de paşii de dans, este invitată de tată, care habar nu are de tangou, sau de mire, care nici el nu este expert şi se clatină ca două dulapuri dintr-o parte în alta prin sală. Să te uiţi la ei, să nu te uiţi?
13. Dansul. Într-un anumit oraş din ţară, un lider religios s-a apucat să le invite la dans pe doamne. N-am nimic, cu asta, bravo lui, dacă vrea, ca Zorba Grecu să le facă fericite pe femei, dar Zorba măcar făcea acte de caritate cu bubulina lui, a noastră cunoştinţă, după ce a luat puţin la bord, s-a apucat să le danseze numai p-alea tinere. Pe toate. Să îmi spuneţi mie că nu se întîmplă nimic sub cureaua unui bărbat, apropiindu-se în felul acela de o femeie şi … îl trimit la medic. Dar … la nunţile noastre s-a început să se danseze. Boon! Atunci luaţi lecţii, fraţi şi surori, că rîde lumea de noi. Măcar să dansăm „ca lumea”, dacă tot dansăm ca lumea, nu?
14. Băutura. Mai nou, la unele nunţi eşti întîmpinat de Garrone, de vin la discreţie, şampanie etc. Nu-i problemă! Fiecare cu libertatea lui în Cristos, numai că românul, aşa cum a demonstrat-o de veacuri, de la Burebista şi Decebal încoace, nu ştie să se oprească după un pahar. De asta rîdeau şi grecii de noi, că nu bem vinul îndoit şi că nu ne oprim pînă nu ne îmbătăm ca porcii.
Şi mai am, dar mă duc să mă răcoresc.
Unde duc toate asta? Nu duc nicăieri. Nu acestea trebuie oprite, astea sînt doar ce se vede din aisberg.
Acestea arată un trend care începe din altă parte, nu de la nunţi.
Putem să dăm noi directive pe comunităţi să se facă nunţile din nou, ca la pocăiţi, sobre, austere, fără dans şi băutură, degeaba, este un trend care vine … de unde vine?
Într-un post următor despre asta.
În urmă cu ceva timp am scris un post care a dat tuturor multă bătaie de cap. Era vorba despre un interviu al revistei Paşi. La acea vreme remarcam faptul că Vladimir Pustan, un lider spiritual, lua foarte uşor chestia cu piratarea softurilor.
Am discutat atunci, s-au adunat o grămăzime de comentarii, vreo 92.
Problema s-a stins cu timpul şi, probabil, stinsă ar fi rămas dacă revista Paşi nu încerca s-o scalde din nou. Este un fel de răspuns timi, cred eu, la chestiunea discutată pe aici. Din nou îi mulţumesc lui Alin, prietenului meu Alin C. (permiteţi-mi ca după întîmplările cu Bastrix să îl numesc aşa) pentru că mi-a dat revistele.
Iată despre ce este vorba.
Florin Iosif scrie un articol care se intitulează For Downlo@d .
Interesant, binişor scris numai că după ce se întoarce de cîteva ori pe loc, ba că-i aia, ba că-i aialaltă, se teme să tragă o concluzie fermă. Aterizează brusc şi dintr-o dată în ceva de genul „cumpăr soft de creştere spirituală”. Cam asta-i esenţa!
Articolul începe promiţător. Pare că autorul are gînduri solide. Recunoaşte că legile statului sînt serioase, că sînt agenţii care ne pot prinde, constată că deşi „se condamnă, se explică, (despre piratare e vorba) însă ciudat, lucrurile nu se prea schimbă”. Asta este bine, este rău? Încă nu ne dăm seama, dar s-ar putea să fie o tehnică de întreţinere a suspansului.
De asemenea, autorul recunoaşte că problema apare atunci cînd trebuie să tragem linia: e sau nu păcat să foloseşti softuri piratate? Da, aşa este. Acolo este problema. Şi? Tragem sau nu linia? Autorul articolului se hotărăşte să tragă o linie ondulată, curbată, zbîrcită şi, pe alocuri, neclară.
Se încearcă definiri de termeni, înlocuirea lui a pirata cu a haiduci, de parcă acest termen ar fi mai pozitiv. Se vorbeşte de „tirania drepturilor de autor, mult invocatele drepturi de autor” (da, şi ce-i cu asta!) şi în felul ăsta se pregăteşte covata pentru dus la scăldat subiectul.
Citez:
„Apoi discuţia se rezumă la două principii: cultură pe gratis? (adică cineva să muncească să facă un sofware, un videocplip, un film, un album de muzică şi tu să-l downloadezi de pe undeva) versus înăbuşirea culturii şi creativităţii (nu ai bani ca să îţi iei programu, nu ai parte de el)?…..
Niciodată în istrorie, un număr aşa de mic de persoane nu a controlat mai mult dezvoltarea culturii noastre. Întotdeauna vor sări în sus cei care au astfel de afaceri. În numele culturii, la care mulţi din ei sînt afoni, vor invoca drepturi.”
Dacă îmi traduceţi şi mie ce vrea să spună autorul prin cele două pasaje, dau iar premii, dacă reuşiţi!
Autorul spune că nu vrea nici să încurajeze piratarea, dar nici nu vrea să se dea cu politica anti-piratare. Vrea să vorbească despre cîteva chestiuni „care să te pună pe gînduri.” Le-am căutat. Nu m-au pus pe gînduri chestiunile, pentru că nu le-am găsit, dar stilul şi confuzia semănată (voit?), da!
Îmi pare rău că nu pot reproduce cumva tot articolul, este o monstră de evitare a subiectului cum rar am mai văzut.
Articolul se încheie, eu aş zice „se termină”, într-o dulce interogaţie de genul „şi dacă ai piratat, nu-i aşa că puteai şi fără, la ce ţi-a folosit să piratezi, la nimic, nu eşti mai spiritual”. Eu mă consider un tip destul de inteligent, Florin Iosif, dar după articolul tău, tot nu ştiu ce concluzie să trag. S-ar putea să am eu un puseu de prostie, dar tot nu mă dumiresc! Am stat şi m-am gîndit vreo trei zile, înainte de cafea, după cafea, după ceai negru, fără ceai verde, cu ginko biloba, am luat şi lecitina şi tot n-am găsit răspunsul.
Eu ştiu cîteva softuri foarte bune care, piratate fiind, chiar mi-ar fi de folos. Softuri ca BWorks, ultima versiune, Logos, etc. Tu ce părere ai, de ce îmi vorbeşti de Florin Salam, că nu mă interesează, şi oricum e ieftin. Nu mă buigui de cap, dragule!
Deci, piratăm sau nu piratăm! Asta să îmi spui, ca să tragem şi noi odată o confuzie clară.
Pentru că „se esprimează” alţii în locul nostru şi cu foarte mare generozitate, semănînd confuzie şi minciună. Exact din cauza asta. Uite AICI.
Cred că am dreptul să spun dacă cineva mă reprezintă sau nu! Mircea Geoană nu mă reprezintă. Nici Mircea Dinescu.
Cred că am dreptul, într-o ţară liberă, om liber, să spun ce gîndesc, nu?
Ieri am fost interpelat în comentarii şi nu numai în felul următor: „De ce vă băgaţi voi baptiştii? N-aveţi dreptul să vă exprimaţi asupra unor chestiuni care vă depăşesc” şi ai noştri: „De ce ne băgăm noi baptiştii? Nu-i mai bine să nu-i stîrnim? Capul plecat sabia nu-l taie!”
Aici este mult de discutat şi ce mă depăşeşte şi cînd şi dacă am chef sau nu să îmi plec capul. Este adevărat, capul plecat sabia nu-l taie, dar nici nu poate evita flegma de dispreţ pe creştet.
De ce mă exprim asupra alegerii patriarhului?
În primul rînd pentru că am ceva de spus. Bun, rău, asta evaluează cititorii mei.
În al doilea rînd pentru că unul ca Mircea Geoană se găseşte să vorbească pentru TOŢI românii, indiferent de confesiune, la fel ca preşedintele nostru, care şi-a exprimat sentimentele personale, în numele TUTUROR baptiştilor din ţară.
Nuanţa, distincţia, diferenţele, în astfel de cazuri sînt exprimate chiar în interiorul BOR. Dacă nici BOR n-are „unitate de monolit”, atunci, daţi-mi voie să îmi exprim distanţa faţă de aceste lucruri în modul meu personal. Daţi-mi voie să mă exprim în funcţie de identitatea mea, aşa cum fiecare are dreptul să o facă în dreptul lui, aşa cum nu pot opri şi nu am dreptul să opresc pe nimeni să îşi spună părerile despre baptişti, despre preşedintele baptiştilor, despre secretarul general etc.
Am voie? Aveţi voie!
Cui nu-i place, să nu mănînce, foarte simplu!
De data asta nu ne puteţi acuza ca baptişti că batem cuiva la uşă, ca martorii lui Iehova, că agresăm pe careva în tramvaie cu tractate, că ne ducem pe uliţă să batem din poartă în poată. Aici vine cine vrea.
Deci, bine aţi venit!
Dacă bine am gîndit? Asta-i altă poveste! De asta scriu, ca să îmi pun la frigare gîndirea şi să vedem ce iese.
Ascult un reportaj special pe N24, cred. O reporteriţă şi două feţe bisericeşti.
Se discută, se înţelege, şi despre dosarele de la securitate în contextul alegerilor pentru noul patriarh.
Imediat unul dintre cei doi sare şi într-o tiradă furtunoasă spune următoarele (redau rezumatul):
„Cei care se ocupă acum de dosarele ierarhilor noştri şi vor să îi deconspire trebuie acuzaţi de hamism, un păcat foarte mare. Vrednic de blestem.
Nu poate nimeni să îi judece pe ierarhi. Şi, dacă au colaborat? Ce! Aşa li s-a cerut atunci. Ce, ţăranii noştri care s-au răsculat la 1877 (sic!) au îndurat pînă atunci tot felul de biruri, pentru că aşa li s-a cerut.
Nimeni nu poate judeca un ierarh….(vine o altă întrebare despre influenţa sistemulu politic etc.) . da, poate fi pus de un împărat sau sprijinit de o putere politică, dar nu poate fi judecat de simpli mireni, ăsta este hamism!”
Hamism. De unde vine termenul.
De la istoria fiilor lui Noe, Sem, Ham şi Iafet. Ce s-a întîmplat? Facerea (Geneza) 9:20-27
Noe s-a îmbătat şi s-a dezbrăcat!
Ham l-a văzut, a rîs de el şi l-a făcut de rîs!
Sem şi Iafet au luat o acoperitoare şi l-au învelit pe tatăl lor.
După ce acesta s-a trezit, l-a blestemat pe Ham pentru lipsa de respect faţă de tatăl lor.
Comparaţi şi voi cele două cazuri. Nu-i aşa că-i bine că avem o Biblie, deşi sîntem mai mulţi şi diverşi? De ce? pentru că putem să facem orice cu ea, putem să ne scuzăm toate porcăriile în dosul unor citate şi pasaje pervertite!
Ce bine că sînt puţini cei perverşi!
Iată dovada. Băieţii s-au pus pe treabă. Cu veselie şi alte site-uri şi bloguri reiau atacul mediatic menit să îl scoată pe Dorin Dobrincu de la Bucureşti. Miza este mare. Prea multe dosare de foşti securişti, actuali securişti şi viitori securişti sînt la proţap. Mai ales acum cu verificările pentru 12 septembrie, nu-i joacă! Trebuie tras tare de timp, trebuie afumată sticla şi nu cu fum de candelă.
În principiu lui Dorin nu i se reproşează nimic altceva decît că face parte din Cultul Creştin după Evanghelie. Nu compentenţele sale sînt atacate, nici ce a făcut la Iaşi (acolo altă istorie!!! merită povestită), ci faptul că se închină altfel.
Ce-i de făcut?
În primul rînd trebuie luat un emetiral. Din nou! 🙂
După asta fiecare dintre voi poate alege una dintre variante:
1. Să porniţi o contra-campanie mediatică. Nu comentez dacă are rost sau nu! Părerea mea este că n-are rost. Oameni ca Bastrix sînt mai harnici ca voi! 🙂
2. Să porniţi o campanie de post şi rugăciune pentru Dorin şi ceilalţi colegi ai lui care doresc ca adevărul istoric să fie recuperat. Asta da.
3. Să faceţi ce este scris la punctul 2 şi să citiţi şi nişte psalmi de imprecaţie.
Eu aleg varianta 2 şi mă tentează foarte tare şi varianta 3.
PS. Ah, era să uit. Comentariile de la Bastrix sînt super. O nouă perlă: „Prietenia e echivalentă cu pusul la blogroll.” Un nou principiu al lumii bastrixiene. Iată citatul: „Cred că nu mă aveţi în blogroll şi nici nu vă sunt prieten. Mă înşel oare?” (Bastrix)
Era prea frumos că sa trecem peste. Comenturile, dacă nu-i dă prin cap să le şteargă (oricum le-am salvat că erau prea tari), sînt şi o monstră de dialog aşa cum îi place lui Bastrix. Teofil spune ceva, Bastrix îl ia şi şterge podelele cu el numai pentru că e baptist şi pentru că îmi citeşte blogul. Se înfurie şi le zice şi le zice, fără nici o legătură cu ce a spus Teofil. Teofile, puteai să vorbeşti şi în chineză, şi în arabă, nu conta oricum, dacă eşti baptist!! aşa-ţi trebuie, băiatule! Halal!
Săracu Teofil! N-ai auzit proverbul, scumpu mieu, „dacă te bagi în troacă, te mănîncă porcii” şi „dacă te lupţi cu hornarul, şi dacă cîştigi, tot ieşi murdar de funingine”. Lasa-l baltă şi în plata Domnului, prealesule Teofile! Dacă vrei, citeşte din cînd în cînd, dar nu te băga, că acolo-i murdărie! Inepuizabilă fîntînă de sulf şi smoală! Bagi nasul puţin numai ca să apreciezi mai mult lucrurile bune şi frumoase. După o porţie de Bastrix, cînd te uiţi în altă parte, parcă toate frazele au sens, parcă totul este frumos, parcă şi beţivii dintr-o crîşmă devin filozofi, parcă şi un gîngav bîlbîit care te înjură în piaţă e poet! Cei care mă duşmănesc de ani de zile îmi devin deodată intimi apropiaţi în comparaţie cu atacurile lui Bastrix.
De-asta citesc Bastrix. Totul pare frumos după aia! Totul este superb afară ca şi pentru Francis de Assisi, Fratello Sole, sorella Luna, ciorile sînt păsări de curte şi spinii şi pălămida par să aibe miros superb.
Şi, uite, pentru citate de genul ăsta urmăresc eu Bastrix! E bun la de-astea! Mai ales cînd o ia pe arătură şi bate cîmpii. Mai ales cînd se enervează şi se bat turcii cu spume la gura lui. Mărturisesc că nu mă pot desprinde! Mă ţin de nas şi mai citesc un post după care nu ştiu ce să facem, să rîdem cu tot cu emoticoane (na, c-am început să vorbesc şi eu la pluralul majestăţii ca dînşii, Bastrixi). Ce să facem, să rîdem cu-ntristare că altceva n-ai ce să faci, adică să fim „umoristici” în faţa… cum s-o numim? Prostie? Ticăloşie? Reavoinţă? Nu! Chestia asta este o categorie pentru care trebuie un sertar separat, cu o etichetă separată: bastrixită, bastrixeală, bastrixinită. Alegeţi voi!
Oricum, în privinţa mea eu trag următoarele concluzii:
1. Sînt un credincios adevărat pentru că „Credinţa adevărată ştie să pună pe blogroll„. Eu l-am pus pe Bastrix.
2. Sînt un prieten adevărat pentru că „Prietenul adevărat ştie să pună pe blogroll”. Eu l-am aşezat pe Bastrix primul, la A Bastrix.
Acum răsfoiești arhivele pentru categoria polemici.
La patratosu 
